AOAR a apreciat măsurile adoptate de BNR, care au reuşit ca – măcar parţial – să reducă efectele negative pe care le puteau produce fluxurile agresive ale capitalurile speculative.
AOAR apreciază că fondurile speculative au fost atrase în România şi de o dobândă de politică monetară extrem de ridicată, menţinută o perioadă excesiv de îndelungată. Consecinţa directă a acestei politici a fost stimularea/finanţarea, în perioada 2007-2008, a investiţiilor speculative în
dauna celor productive.
AOAR reaminteşte, prin Comunicatul de presă semnat de dl. Cristian Pârvan, secretarul general al asociaţiei, că a solicitat constant Băncii Naţionale a României să-şi asume, alături de obiectivul controlării inflaţiei, şi pe cel de a stimula producţia românească, astfel încât consumul intern să aibă o acoperire normală prin producţie autohtonă de calitate. Şi asta nu se poate face fără investiţii, adică fără bani.
AOAR a constatat cu regret că, în aceşti ani dificili – 2009-2011 –, BNR s-a mulţumit cu lansarea publică a unor "lecţii de economie" adresate mediului de afaceri, refuzând orice propunere de susţinere, chiar şi indirectă, a acestuia. Mesajul public al BNR s-a limitat la a exacerba importanţa aşa-zisei stabilităţi a cursului de schimb.
AOAR solicită prezentarea publică, de către BNR, a justificării păstrării rezervei valutare în instrumente financiare bonificate la niveluri net inferioare dobânzii pe care România o plăteşte pentru împrumuturile contractate cu FMI/ CE.
AOAR reaminteşte propuneri făcute BNR şi sistemului bancar începând din 2009, în încercarea de adecvare a răspunsului sectorului bancar la nevoile mediului de afaceri:
● S-a solicitat, chiar şi înainte de 2009, calcularea Rezervelor Minime Obligatorii pe baza unei grile care să favorizeze acordarea creditelor pentru companiile producătoare, favorizând băncile ce-şi asumau riscuri mai mari prin creditarea sectoarelor economice viabile. Nu s-a acceptat;
● Introducerea de către BNR a unor norme de creditare care să fie favorabile finanţării grupului de subfurnizori români ce au contracte cu o companie integratoare de nivel internaţional, cum este Dacia Renault. Nu s-a găsit nici o soluţie, nici la BNR, nici la ARB;
● A fost solicitată instituirea unui Mediator de credite, de comun acord cu sistemul bancar care să mijlocească şi să impulsioneze reeşalonarea creditelor pentru companiile viabile, afectate temporar de criză. NU s-au găsit decât motive pentru care în România nu ar fi posibilă o soluţie ce funcţionează în ţări membre ale UE, cum sunt Franţa sau Belgia;
● Crearea unui Fond de Dezvoltare Strategică, ce ar fi trebuit finanţat pe baza şi a unor norme de risc aprobate de BNR. Fondul ar fi putut fi utilizat şi pentru asigurarea cofinanţării marilor proiecte de interes naţional. NU s-a găsit nici o soluţie;
● Constituirea de provizioane la nivelul băncilor comerciale, în funcţie de nivelul soldului creditelor ce trebuie rambursate şi nu la nivelul creditelor acordate iniţial. A fost, cu mare dificultate şi întârziere, acceptată de BNR;
● Aplicarea unor soluţii "de criză"(norme BNR adecvate) pentru deblocarea, chiar şi parţial, a pieţei imobiliare, prin favorizarea închirierii pe o perioadă de 5 ani, după care să se reia procesul de cumpărare în regim imobiliar.
AOAR apreciază că BNR, alături de băncile comerciale, poate stimula, dar poate şi compromite în anul 2012 eforturile de redresare economică şi în primul rând capacitatea companiilor cu capital autohton, lipsite de posibilitatea finanţării directe de la bănci internaţionale, din afara României. Fără finanţări adecvate, creşterea economică a României va rămâne un deziderat tributar exclusiv unor privatizări inoportune sau a realizării unor proiecte de investiţii străine menite să exploateze intensiv şi extensiv resursele naturale ale României, investiţii ce vor avea o contribuţie minimă în ceea ce priveşte creşterea productivităţii generale sau a valorii adăugate.