Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40-91 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată într-o cauză având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia au susținut, în esență, că normele criticate sunt în contradicție cu principiile promovate de Legea pensiilor nr. 263/2010, între altele prin stabilirea categoriilor de asigurați, de contribuabili, de acordare a dreptului la pensie, a tipurilor de prestații sociale. Ele încalcă principiul așteptărilor legitime ale asiguraților care prestează activitatea în baza unor contracte individuale de muncă în sectorul privat, întrucât transferul contribuțiilor sociale în sarcina acestora va avea ca efect direct și imediat diminuarea câștigului lor net. Astfel:

  • Prin instituirea în sarcina exclusivă a asiguraților salariați a obligației de a plăti contribuțiile sociale se nesocotesc principiul solidarității sociale, precum și celelalte dispoziții ale Legii nr. 263/2010 care atribuie calitatea de contribuabil atât asiguraților, cât și angajatorilor – conducând la încălcarea flagrantă a principiului coerenței legislative și punându-i pe participanții sistemului de asigurări sociale în imposibilitatea de a-și conforma conduita cu normele legale aplicabile.
  • Dispozițiile legale criticate sunt în contradicţie cu Carta Socială Europeană și Codul european de securitate socială. Acesta din urmă prevede la art. 70 pct. 2 că totalul cotizațiilor de asigurare care intră în obligația salariaților protejați nu trebuie să depășească 50% din totalul resurselor alocate protecției salariaților, soților și copiilor lor.
  • Măsurile dispuse prin O.U.G. nr. 79/2017 discriminează salariații, întrucât cea mai mare pondere a contribuțiilor de asigurări sociale și a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate a fost stabilită în sarcina acestora. Astfel, în timp ce salariații sunt obligați să plătească o contribuție la sistemul de sănătate la o bază de calcul reprezentând veniturile brute de care beneficiază, dar nu mai puțin de salariul de bază minim brut pe țară, persoanele fizice autorizate plătesc această contribuție la salariul de bază minim brut pe țară, și nu la veniturile pe care le realizează. Mai mult, potrivit ordonanței de urgență, salariații cu timp parțial de lucru vor datora contribuții sociale la salariul de bază minim brut pe țară chiar dacă veniturile brute lunare se situează sub acest nivel. Salariații cu timp parțial pot ajunge astfel să contribuie, proporțional, cu sume mai mari decât cei care lucrează cu normă întreagă.
  • Dacă o persoană fizică autorizată realizează venituri sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară, aceasta nu datorează contribuție la sistemul asigurărilor sociale de sănătate. În schimb, dacă un salariat realizează venituri sub nivelul salariului de bază minim pe țară, el datorează contribuție la sistemul asigurărilor sociale de sănătate la nivelul salariului de bază minim pe țară.

Explicaţii de la MFP, ca iniţiator al modificărilor legislative

Ministerul Finanțelor Publice a comunicat că măsurile implementate prin dispozițiile art. I pct. 40-91 au făcut parte dintr-un pachet cuprins în Programul de guvernare aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 53/2017 pentru acordarea încrederii Guvernului, printre care principala măsură este cea referitoare la transferul sarcinii contribuțiilor sociale obligatorii de la angajator la angajat, celelalte fiind de natură tehnică, ce vizează corelări ale prevederilor fiscale ale titlului V din Codul fiscal ca efect al implementării transferului sarcinii fiscale. Practic:

– Măsura contestată a vizat transferul contribuțiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina angajatului, aceasta având ca scop valorificarea în beneficiul angajatului a întregii contribuții de asigurări sociale datorate pentru venitul realizat, dar și creșterea gradului de colectare a veniturilor la bugetul asigurărilor sociale și responsabilizarea angajatorilor în ceea ce privește plata la timp a acestora.

– Drept urmare, începând cu 1 ianuarie 2018 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 79/2017, conform căreia contribuțiile sociale obligatorii datorate de contribuabili/plătitori sunt următoarele: 1. Angajații datorează contribuții individuale sociale în cotă totală de 35%, respectiv: contribuția de asigurări sociale în cotă de 25%; contribuția de asigurări sociale de sănătate în cotă de 10%. 2. Angajatorii datorează: contribuția de asigurări sociale în cotă de 4%, în cazul condițiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, contribuția de asigurări sociale în cotă de 8%, în cazul condițiilor speciale de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010; contribuția asiguratorie pentru muncă în cotă de 2,25%.

– Ca urmare a implementării măsurii transferului sarcinii de la angajator la angajat, contribuția de asigurări sociale a angajatului luată în calcul la stabilirea dreptului de pensie este în prezent în cotă de 25%, față de 10,5% aplicată la un câștig salarial brut majorat corespunzător.

– De asemenea, prin dispozițiile O.U.G. nr. 79/2017 s-a realizat transferul sarcinii contribuțiilor sociale obligatorii datorate de angajator la angajat concomitent cu introducerea unor măsuri în scopul reducerii poverii fiscale pe forța de muncă, respectiv: reducerea numărului contribuțiilor sociale obligatorii de la 9 (angajat și angajator) la 3; reducerea cotei de impozitare a veniturilor de la 16% la 10%; reducerea nivelului contribuțiilor sociale obligatorii, per total, cu 2 puncte procentuale, de la 39,25% la 37,25%; majorarea nivelului salariului lunar brut în funcție de care se acordă deducerea personală ce vizează forța de muncă cu venituri brute salariale de până la 3.600 lei.

– În acest sens, pentru sectorul privat, prin O.U.G. nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, s-a prevăzut ca în perioada 20 noiembrie-20 decembrie 2017 să se inițieze obligatoriu negocieri colective cu reprezentanții sindicatelor și ai salariaților pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017.

– Potrivit prevederilor art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal- bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, pentru personalul bugetar, sumele reprezentând contribuții de asigurări sociale sau, după caz, contribuții individuale la bugetul de stat au fost avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce s-au acordat în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.

– Astfel, pentru angajat, s-a avut în vedere creșterea sumei cu care acesta contribuie la stabilirea dreptului de pensie, iar pentru angajator, simplificarea și scăderea costurilor administrative, rezultate în urma reducerii numărului de contribuții sociale și, mai ales, a eliminării obligațiilor angajatorului.

Fundamentarea de către CCR a soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate

Pe fond, Curtea a reținut următoarele:

– Prevederile criticate se aplică deopotrivă, în mod egal, tuturor celor care cad sub incidența lor, de la momentul de referință stabilit de legiuitor.

– Principiul justei așezări a sarcinilor fiscale implică un complex de condiții de care legiuitorul este ținut atunci când instituie anumite obligații fiscale în sarcina contribuabililor, întrucât fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele [contribuțiile sociale] pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni.

– Prin conduita sa legiuitorul a respectat întru totul dispozițiile art. 56 și 139 din Constituție, fără a afecta alte drepturi și libertăți fundamentale.

– În ceea ce privește susținerea potrivit căreia salariații cu timp parțial pot ajunge astfel să contribuie mai mult decât primesc ca plată a muncii lor, Curtea reține faptul că, potrivit Cartei sociale europene: “În vederea exercitării efective a dreptului la muncă, părțile se angajează: 1. să recunoască drept unul dintre principalele obiective și responsabilități, realizarea și menținerea nivelului cel mai ridicat și stabil posibil al locului de muncă în vederea realizării unui loc de muncă cu normă întreagă”;

– Așadar, măsura legiuitorului de a impune salariaților cu timp parțial același nivel de contribuții ca celor care muncesc cu normă întreagă apare ca fiind justificată în condițiile în care a încercat înlăturarea situației în care angajații sunt afectați de precaritatea locului lor de muncă și a dorit să încurajeze încheierea de contracte de muncă cu normă întreagă, de natură să contracareze anumite practici defavorabile salariaților de pe piața muncii. Curtea constată că măsura se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, motiv pentru care nu poate reține existența vreunei discriminări.

– Referitor la critica potrivit căreia salariații sunt obligați să plătească acele contribuții la sistemul de sănătate la o bază de calcul reprezentând veniturile brute de care beneficiază, dar nu mai puțin de salariul de bază minim brut pe țară, în timp ce persoanele fizice autorizate plătesc această contribuție la salariul de bază minim brut pe țară și nu la veniturile pe care le realizează, Curtea reține că această critică nu poate fi primită, întrucât salariații sunt într-o situație diferită față de persoanele fizice autorizate, regimul acestora din urmă fiind reglementat prin O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale. O persoană fizică autorizată nu poate avea calitatea de angajat al unor terțe persoane cu care colaborează potrivit art. 16, chiar dacă colaborarea este exclusivă [art. 17 alin. (3)]. Art. 148 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal a ținut cont de specificul activității persoanelor fizice autorizate care acționează în calitate de întreprinzători cu toate riscurile aferente acestei activități.

– Afirmația potrivit căreia persoanele fizice autorizate plătesc contribuțiile de asigurări sociale, în mod automat, prin raportare la salariul minim brut, este eronată, întrucât organele fiscale au posibilitatea de a verifica activitatea și veniturile realizate de această categorie de persoane în condițiile legislației fiscale.

– O altă critică este cea legată de faptul că nici O.U.G. nr. 79/2017 și nici O.U.G. nr. 82/2017 nu îi obligă pe angajatori să mențină în plată salariul net avut în plată înainte de modificările operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017. Însă, legiuitorul a creat cadrul legislativ favorabil pentru a se ajunge la acest rezultat.

– În acest sens, pentru sectorul privat, prin O.U.G. nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, s-a prevăzut ca în perioada 20 noiembrie-20 decembrie 2017 să se inițieze obligatoriu negocieri colective cu reprezentanții sindicatelor și ai salariaților pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017.

– Tot pentru sectorul privat, prin O.U.G. nr. 3/2018 privind unele măsuri fiscal-bugetare au fost implementate măsuri care au vizat asigurarea stabilității locurilor de muncă și menținerea salariului net la nivelul celui din decembrie 2017 în cazul angajaților care fac parte din categoria persoanelor fizice scutite de la plata impozitului pe veniturile din salarii și asimilate salariilor conform dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și a celor aflate în concedii medicale.

– Legiuitorul nici nu ar fi putut să mențină salariul net în sectorul privat, în urma modificărilor legislative operate, la nivelul de dinainte de menționatele modificări, având în vedere că acesta se stabilește pe baza negocierilor dintre operatorii economici și angajați. Legiuitorul are doar competența să creeze cadrul legislativ favorabil pentru ajungerea la un acord dintre operatorii economici și angajați, chiar dacă a făcut-o printr-un act normativ distinct.

– În sectorul public, angajatorul public prin natura cheltuielilor angajate în legătură cu plata drepturilor salariale, respectiv cheltuieli bugetare, și prin temeiul stabilirii sistemului de salarizare, respectiv legea, nu este în aceeași situație cu cel privat, astfel încât unei situații de fapt diferite îi corespunde și un tratament juridic diferențiat. Egalitatea nu presupune uniformitate, astfel încât este evident că angajatorul din sfera publică se conduce, în privința modului de stabilire a drepturilor salariale și a marjei de apreciere de care dispune în privința stabilirii salariilor/soldelor/indemnizațiilor brute, după alte reguli față de angajatorul privat. Astfel, în sectorul public, legiuitorul a putut interveni în vederea menținerii nivelului salariului net în urma aplicării noilor norme fiscale, în anumite condiții prevăzute de lege.

– Din punct de vedere al angajatului, s-a avut în vedere creșterea sumei cu care acesta contribuie la stabilirea dreptului de pensie, iar pentru angajator, simplificarea și scăderea costurilor administrative, rezultate în urma reducerii numărului de contribuții sociale și mai ales, ca urmare a eliminării obligațiilor angajatorului.

– Drept urmare, din punct de vedere al măsurilor fiscale introduse prin art. I pct. 40-91 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017, acestea au asigurat continuitatea respectării principiului constituțional al egalității de tratament între persoane aflate în aceeași situație juridică, precum și a principiului fiscal al justeței impunerii sau echității fiscale conform căruia prin legislația fiscală se asigură ca sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcție de mărimea veniturilor sau a proprietăților acestuia.

CCR a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 46/2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 572 din 1 iulie 2020.

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here