20 August, 2019

Ascultarea obligatorie a minorului în procedura judiciară şi administrativă

În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei. 

Obligaţia enunţată mai sus, prevăzută în art. 264 din Codul civil a făcut, recent, obiectul unei critici de neconstituţionalitate, motivată prin aceea că prevederile legale criticate transformă dreptul copilului de a fi ascultat în procedurile judiciare într-o veritabilă obligație pentru acesta. Autorul susține că, în fapt, copilul său a fost adus de mai multe ori în fața instanței, acesta fiind un abuz asupra sa.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 48 privind familia, precum și prevederile art. 12 privind opinia copilului din Convenția cu privire la drepturile copilului

CCR a respins, ca neîntemeiată, critica de neconstituţionalitate 

Pentru a se pronunţa astfel (Decizia nr. 15/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 637/31.07.2019), Curtea a reţinut considerente, provenind inclusiv din decizii anterioare bazate pe critici similare şi pe care le sintetizăm în continuare. Alte susţineri au la bază jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, din care reluăm, selectiv, la sfârşitul materialului nostru de prezentare. 

- Textul de lege criticat reprezintă chiar expresia îndeplinirii acestei obligații a statului român. Criticile autorului excepției de neconstituționalitate referitoare la o eventuală purtare abuzivă care ar fi dispus ascultarea fiicei sale de mai multe ori, în dosare diferite, dar care au legătură între ele, nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și aplicare a legii.

- Legiuitorul a apreciat că, în chestiuni sensibile care țin de determinarea interesului superior al copilului (stabilirea sau schimbarea domiciliului minorului, numirea tutorelui, constituirea consiliului de familie etc.), acesta trebuie să fie ascultat. Astfel, ascultarea copilului este obligatorie în soluționarea neînțelegerilor între părinți privitoare la exercițiul autorității părintești (art. 486 din Codul civil), în soluționarea neînțelegerilor privitoare la restrângerea drepturilor copilului de a păstra relații cu alte persoane cu care acesta are legături de familie (art. 494 din Codul civil), în cazurile de solicitare a înapoierii copilului de la orice persoană care îl ține fără drept (art. 495 din Codul civil), în ipoteza soluționării neînțelegerii dintre părinți cu privire la stabilirea ori schimbarea locuinței copilului (art. 496-497 din Codul civil), în cazul schimbării felului învățăturii ori a pregătirii profesionale [art. 498 alin. (2) din Codul civil], în ipoteza încuviințării instanței asupra înțelegerii părinților privind exercitarea autorității părintești (art. 506 din Codul civil), în hotărârea instanței privind raporturile dintre părinții divorțați și copii (art. 396 din Codul civil), în ipoteza stabilirii modalităților părintelui separat de copil de a avea legături personale cu acesta după divorț (art. 401 din Codul civil).

- Ca o garanție procesuală de protejare a interesului acestuia, potrivit art. 226 din Codul de procedură civilă: “În cazul în care, potrivit legii, urmează să fie ascultat un minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Ținând seama de împrejurările procesului, instanța hotărăște dacă părinții, tutorele sau alte persoane vor fi de față la ascultarea minorului.”

- În privința procedurilor administrative, copilul are dreptul, iar nu obligația de a se exprima în fața autorității competente. Este adevărat că autoritățile competente au obligația de a-l audia. Această obligație a autorităților a fost introdusă pentru că, în conformitate cu obligațiile asumate, statul are obligația pozitivă de a asigura cadrul administrativ și procesual propice exprimării opiniei copilului și o face prin instituirea unui prag de vârstă de la care este obligatorie ascultarea minorului, respectiv 10 ani, și prin faptul că ascultarea acestuia se face în camera de consiliu (în cadrul procedurilor judiciare). De asemenea, ascultarea minorului având sub 10 ani este lăsată la latitudinea autorității competente. Copilul nu riscă nicio sancțiune dacă refuză să răspundă în fața autorităților competente. Așadar, în cauza de față, Curtea reține că refuzul minorului de a-și exprima opinia în procedurile administrative sau judiciare care îl privesc nu poate fi în niciun fel sancționat, întrucât copilul are, în această privință, dreptul, iar nu obligația de a se exprima în fața judecătorului. 

Curtea Europeană a Drepturilor Omului 

● În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acordat o importanță deosebită intereselor superioare ale copilului (de exemplu, a se vedea Hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României, sau Hotărârea din 11 ianuarie 2000 pronunțată în Cauza I.-Z. împotriva României). Din jurisprudența citată reiese faptul că statele au obligații pozitive de natură procedurală, în situația în care sunt luate măsuri care reprezintă o ingerință în viața de familie, obligație ce constă în faptul că procesul decizional trebuie să fie echitabil și să respecte interesele protejate de art. 8 din Convenție. Cel mai important dintre aceste interese îl reprezintă însă cel al minorului.

● În Hotărârea din 8 iulie 2003, pronunțată în Cauza S. împotriva Germaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea dispozițiilor din Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că judecătorul care a procedat la soluționarea cauzei a luat în considerare opinia unui psiholog și nu a procedat în mod direct la audierea minorei. Or, relația copilului cu părintele reprezintă un instrument indispensabil în stabilirea dorințelor reale ale copilului, fără informații corecte instanța neputând lua o decizie care să reflecte un echilibru corect între interesele părților. Plângerea reclamantului viza refuzul instanțelor interne de a acorda reclamantului dreptul de a-și vizita copilul născut în afara căsătoriei. În baza legii aplicabile la acel moment, părinții naturali nu puteau să obțină un drept de vizită decât dacă instanța considera că acest lucru este în interesul superior al copilului. În speță, Curtea a constatat că instanța internă a omis să îl asculte pe copil, în vârstă de cinci ani la acel moment, pentru a determina mai facil în ce măsură acesta își dorește să își vadă tatăl și dacă astfel de vizite sunt sau nu în interesul său. Această omisiune indică faptul că reclamantul nu a jucat un rol suficient în procedura relativă la dreptul de a-și vizita copilul, Curtea amintind că instanțele nu trebuie să se mărginească la a urma orbește concluziile vagi ale unui expert relativ la riscul audierii unui copil.

● Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 21 iunie 2007, pronunțată în Cauza H. și alții împotriva Republicii Cehe că neascultarea directă de către tribunal a copiilor a căror vârstă era de 13, 12 și 11 ani la data la care autoritatea de protecție socială care a formulat cererea de plasament a copiilor într-o instituție guvernamentală de protecție a copilului (învestită cu rol de tutore al acestora) nu a fost de natură a asigura reclamanților protecția cerută de interesele lor în procesul decizional.

● Prin Hotărârea din 2 februarie 2016, pronunțată în Cauza N.Ts. și alții împotriva Georgiei, Curtea de la Strasbourg a condamnat statul georgian pentru încălcarea art. 8 din Convenție pentru faptul că, în procedura sa internă, copiii a căror mamă murise și al căror tată avusese probleme cu drogurile nu au fost ascultați de niciuna dintre instanțele naționale atunci când s-a decis stabilirea domiciliului lor (autoritățile având de ales între tatăl care se reabilitase din punct de vedere medical și părinții mamei).

Ai nevoie de Decizia nr. 15/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu