20 Noiembrie, 2019

Apel de urgență 112: Transmiterea gratuită a informațiilor care permit localizarea apelantului

Întreprinderile de telecomunicaţii trebuie să transmită gratuit informaţiile care permit localizarea apelantului autorităţii care tratează apelurile de urgenţă la „112”.

Statele membre trebuie să se asigure că această obligaţie este pusă în aplicare chiar dacă telefonul mobil nu este echipat cu o cartelă SIM.

Astfel s-a pronunţat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) prin Hotărârea din data de 05.09.2019 în cauza C-417/18. 

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie? 

AW și alții sunt rude ale ES, o tânără de 17 ani, victimă a unui act criminal.

La 21.09.2013, în jurul orei 6 dimineața, într-o suburbie a Panevėžys (Lituania), ES a fost răpită, violată și arsă de vie în portbagajul unui autoturism.

În timp ce se afla închisă în acest portbagaj, aceasta a sunat, folosind un telefon mobil, centrul de recepție a apelurilor de urgență lituanian, la numărul european unic pentru apelurile de urgență „112” (denumit în continuare „112”) de aproximativ 10 ori pentru a solicita ajutor.

Cu toate acestea, echipamentele centrului de recepție a apelurilor de urgență nu afișau numărul telefonului mobil utilizat, ceea ce i-a împiedicat pe angajații acestui centru să o localizeze.

Nu s-a putut stabili dacă telefonul mobil utilizat de ES era echipat cu o cartelă SIM și nici motivul pentru care numărul său nu era vizibil la centrul de recepție a apelurilor de urgență.

AW și alții au introdus o acțiune în fața Vilniaus apygardos administracinis teismas (Tribunalul AdministrativRegional din Vilnius, Lituania)- instanța de trimitere- solicitând obligarea statului lituanian la repararea prejudiciului moral suferit de victimă, ES, și de ei înșiși, rudele sale.

În susținerea acțiunii formulate, aceștia au arătat că Republica Lituania nu a asigurat corect punerea în aplicare practică a articolului 26 alineatul (5) din Directiva 2002/22[1].

Astfel, Directiva privind „serviciul universal” prevede că statele membre se asigură că întreprinderile de telecomunicaţii pun la dispoziție în mod gratuit informații privind localizarea apelantului autorității care tratează apelurile de urgență la „112” imediat ce apelul a ajuns la acea autoritate[2]. Această normă se aplică tuturor apelurilor către numărul european unic pentru apelurile de urgenţă„112”.

Această omisiune ar fi avut ca rezultat imposibilitatea de a transmite serviciilor de poliție pe teren informații privind localizarea lui ES, ceea ce le-ar fi împiedicat să îi vină în ajutor.

Vilniaus apygardos administracinis teismas (Tribunalul AdministrativRegional din Vilnius, Lituania)- instanța de trimitere- a solicitat CJUE prin intermediul unei întrebări preliminare, să stabilească dacă directiva privind „serviciul universal”impune statelor membre obligaţia de a asigura o astfel de punere la dispoziţie chiar dacă apelul este efectuat de pe un telefon mobil neechipat cu o cartelă SIM şi dacă statele membre dispun de o marjă de apreciere la definirea criteriilor de acuratețe și fiabilitate ale informațiilor privind localizarea apelantului la „112” care le permite limitarea acestora la identificarea stației de bază care a preluat apelul. 

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară? 

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Retinem că CJUE nu solutionează litigiul national, insa instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei CJUE.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară. 

Ce a răspuns în esenţă CJUE prin Hotărârea din data de 05.09.2019 referitor la cauza C-417/18? 

În hotărârea pronunţată în data de 05.09.2019, CJUE a amintit că rezultă din modul de redactare a directivei că „[toate] apeluril[e] către numărul european unic pentru apelurile de urgență” sunt vizate de obligația de punere la dispoziție a informațiilor referitoare la localizarea apelantului. În plus, CJUE a statuat deja că directiva privind „serviciul universal”, în versiunea sa originală, impunea statelor membre, sub condiția posibilităților tehnice, o obligație de rezultat care nu se limitează la crearea unui cadru normativ adecvat, ci impune ca informațiile privind localizarea tuturor apelanților la „112” să fie transmise efectiv serviciilor de urgență. Prin urmare, apelurile la „112” efectuate de pe un telefon mobil neechipat cu o cartelă SIM nu pot să fie excluse din domeniul de aplicare al directivei privind „serviciul universal”.

În consecință, CJUE a apreciat că directiva privind „serviciul universal” impune statelor membre, sub rezerva fezabilității tehnice, obligația de a se asigura că întreprinderile în cauză pun la dispoziție gratuit informațiile referitoare la localizarea apelantului autorității care tratează apelurile de urgență la „112” imediat ce apelul ajunge la autoritatea menționată, inclusiv atunci când apelul este efectuat de pe un telefon mobil neechipat cu o cartelă SIM.

CJUE a constatat în continuare că, deşi statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere la definirea criteriilor de acuratețe și fiabilitate ale informațiilor privind localizarea apelantului la „112”, aceste criterii trebuie, în orice caz, să asigure, în limitele fezabilității tehnice, o localizare a poziției acestui apelant cu gradul de fiabilitate și de precizie necesar pentru a permite serviciilor de urgență să îi vină în ajutor în mod util. Marja de apreciere de care beneficiază statele membre la definirea acestor criterii are, așadar, ca limită necesitatea de a garanta utilitatea informațiilor transmise pentru a permite localizarea efectivă a apelantului și, prin urmare, intervenția serviciilor de urgență. Întrucât o astfel de apreciere prezintă un caracter eminamente tehnic și este strâns legată de caracteristicile rețelei de telecomunicații mobile lituaniene, revine instanței de trimitere sarcina de a o efectua.

În sfârşit, CJUE a arătat că, printre condițiile care trebuie îndeplinite pentru angajarea răspunderii unui stat membru pentru prejudicii cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii care îi sunt imputabile figurează cea legată de existența unei legături directe de cauzalitate între încălcarea acestui drept și prejudiciul suferit de acești particulari ai acestei categorii de prejudicii. Cu toate acestea, condițiile stabilite de legislațiile naționale în domeniul reparării prejudiciilor nu pot fi mai puțin favorabile decât cele referitoare la acțiuni asemănătoare de natură internă.

În consecinţă, atunci când, în conformitate cu dreptul intern al unui stat membru, existența unei legături de cauzalitate indirecte între nelegalitatea săvârșită de autoritățile naționale și prejudiciul suferit de un particular este suficientă pentru angajarea răspunderii statului, o astfel de legătură de cauzalitate indirectă între o încălcare a dreptului Uniunii imputabilă acestui stat membru și prejudiciul suferit de un particular trebuie să fie de asemenea suficientă în vederea angajării răspunderii statului membru menționat pentru această încălcare a dreptului Uniunii.

 Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din 05.09.2019, dată în cauza C-417/18 , îl puteţi consulta in extenso pe site-ul Curia.


[1]    Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 07.03.2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (JO 2002, L108, p.51, Ediție specială, 13/vol.35, p.213), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25.11.2009 (JO 2009, L337, p.11).

[2]    Articolul 26 alineatul(5).


comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu