23 Octombrie, 2019

Aparatele de marcat electronice fiscal: critici la reglementare

Două critici de neconstituționalitate, recente, privesc articole din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Citiți, mai jos, argumentele autorilor, ridicate în dosare în care se solicită anularea unor sancțiuni contravenționale. 

Sancțiunile contravenționale nu includ şi avertismentul

Critica de neconstituționalitate. Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, excepție ridicată de Întreprinderea Individuală E.M., într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prin care autorul a fost sancționat contravențional, pentru fapta prevăzută la art. 10 lit. e) din Ordonanță, respectiv neîndeplinirea obligației de a se dota cu aparat de marcat electronic fiscal, faptă exclusă de la posibilitatea aplicării avertismentului, potrivit art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că:

- Deși Ordonanța de urgență consacră și plângerea contravențională, ca modalitate de control al actelor agenților constatatori, totuși, prin exceptarea anumitor categorii de fapte contravenționale de la aplicarea avertismentului, aduce atingere principiului separației și echilibrului puterilor în stat. Astfel, legiuitorul a “obturat” cercetarea contravenției de către un judecător și l-a privat pe autor de accesul liber la justiție.

- Legiuitorul a limitat individualizarea contravenției, aceasta revenind doar agentului constatator, excluzând analiza acesteia de către instanța de judecată.

- Prin textul de lege criticat, “puterea legislativă interzice puterii judecătorești să analizeze condițiile în concret ale săvârșirii contravenției și posibilitatea de a cântări” gravitatea acesteia.

- Prevederile legale criticate “vin în contradicție cu art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor”.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 28/1999 având următorul cuprins: “Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, avertismentul ca sancțiune contravențională principală nu se aplică în cazul contravențiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) și dd), cu excepția situației prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i). “

Soluţia Curţii Constituționale. Completul CCR a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, pentru considerente din care reținem:

- Textul de lege criticat reprezintă opțiunea legiuitorului de a exclude de la aplicare sancțiunea contravențională principală a avertismentului, în cazul unor fapte considerate ca fiind de o gravitate crescută, cum este aceea din prezenta cauză, respectiv lipsa dotării cu aparat de marcat electronic fiscal.

- Stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului.

- Legiuitorul originar sau delegat este liber să deroge de la normele generale cuprinse în Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin “legi speciale”, cum este, spre exemplu, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999.

- Cu privire la pretinsa intruziune a autorității legislative în activitatea judecătorească, Curtea

reține că legiuitorul delegat și-a respectat atribuția sa reglementată de art. 61 alin. (1)din Legea fundamentală, adoptând o “lege specială”, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, care derogă de la cea generală, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

- Cât privește încălcarea art. 21 din Constituție, Curtea observă că aceasta nu poate fi reținută, deoarece procesul-verbal poate fi atacat în condițiile art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 și ale art. 34 și art. 35 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță se poate formula apel, care se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

(Decizia nr. 491/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1015/2018 – extrase

“Caracterul ferm” al unui contract

Critica de neconstituționalitate CCR a fost sesizată  cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (12) lit. d) și art. 10 lit. j) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de Judecătoria Bacău – Secția civilă într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întemeiat pe dispozițiile menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în principal, următoarele:

- Textele de lege criticate sunt neclare, deoarece “stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie contravenții este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile și condițiile necesare operațiunii de constatare și sancționare a contravențiilor.

- În lipsa unei reprezentări clare a caracterului ferm al unui contract, judecătorul însuși nu dispune de reperele necesare în aplicarea și interpretarea legii, cu prilejul soluționării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției”.

- Prevederile legale criticate sunt deficitare, întrucât nu stabilesc distinct, precis, explicit și cu claritate ce înseamnă “contract ferm” sau clauze privind daunele la care sunt îndreptățiți utilizatorii, în cazul nerespectării clauzelor contractuale de către furnizori.

- Imprecizia textelor de lege criticate afectează dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Pentru ca dreptul la un proces echitabil să nu rămână unul teoretic și iluzoriu, normele juridice trebuie să fie clare, precise și previzibile, astfel încât destinatarul normei să aibă reprezentarea gravității faptei săvârșite.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (12) lit. d) și art. 10 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, care au următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (12) lit. d):

“Utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligați:

(…)

d) să încheie cu furnizorii consumabilelor contracte ferme conținând clauze de livrare numai a consumabilelor de tipul și cu caracteristicile tehnice prevăzute în manualul de utilizare, care să asigure menținerea lizibilității datelor pe perioada de arhivare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență, clauze privind daunele la care sunt îndreptățiți utilizatorii în cazul nerespectării clauzelor contractuale de către furnizori și să asigure arhivarea datelor;

- Art. 10 lit. j) “Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (…) j) încălcarea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a dispozițiilor art. 4 alin. (12) lit. a) -d);”

Soluţia Curţii Constituționale. Completul CCR a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, pentru considerente din care reținem:

- Curtea observă că este criticat art. 4 alin. (12) lit. d) din O.U.G. nr. 28/1999, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, referitor la cerințele de calitate ale legii, sub aspectul folosirii cuvântului “ferme”, în sintagma “contracte ferme”. Instanța care a sesizat din oficiu Curtea apreciază că interpretarea sintagmei este lăsată la libera apreciere a agentului constatator, nefiind reglementate criteriile și condițiile necesare operațiunii de constatare și sancționare a contravenției, de a nu avea încheiate contracte “ferme”.

- Folosirea termenului “ferm” nu este de natură a aduce atingere art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, iar critica de neconstituționalitate nu poate fi reținută, deoarece intenția legiuitorului în reglementarea textului de lege criticat a fost aceea de a face referire la contracte valabil încheiate, cu respectarea prevederilor art. 1.166 și următoarele din Codul civil. Legiuitorul a avut în vedere, atunci când a folosit cuvântul “ferme”, obligațiile operatorilor economici, specifice acestor contracte, și anume de a insera în contract clauze de livrare numai a consumabilelor de tipul și cu caracteristicile tehnice prevăzute în manualul de utilizare, precum și clauze privind daunele la care sunt îndreptățiți utilizatorii, în cazul nerespectării clauzelor contractuale de către furnizori.

- Eventuala interpretare și aplicare abuzivă, de către inspectorii ANAF, a textelor de lege criticate este supusă cenzurii instanței de judecată, procesul-verbal putând fi atacat în condițiile art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 și celor ale art. 34 și art. 35 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

 (Decizia nr. 490/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1015/2018 – extrase)

Ai nevoie de OUG nr. 28/1999? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu