Într-un dosar având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare şi, respectiv, anulare a unui act administrativ-fiscal, partea interesată – un SRL – a considerat că Guvernul a încălcat normele constituţionale atunci când a reglementat prin intermediul unei ordonanţe a Guvernului în materia contenciosului administrativ care ţine de domeniul legii organice.
Deşi critica de neconstituţionalitate, formulată în cursul judecării cauzei, a fost respinsă, vă semnalăm motivele invocate de autoare, ca o atenţionare pentru cei s-ar putea afla în situaţii similare cu cele invocate în speţă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, următoarele:
– dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât limitează dreptul prevăzut de cadrul general oferit de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi anume dreptul persoanei vătămate de a se adresa instanţei de contencios cu o cerere în anularea actului chiar şi în cazul în care nu primeşte niciun răspuns la plângerea prealabilă, numai pentru cazul în care se primeşte răspuns la plângerea prealabilă, respectiv atunci când este îndeplinită situaţia premisă a respectării de către organul fiscal a termenului prevăzut de lege pentru a răspunde la contestaţie.
– prin reglementarea din cuprinsul prevederilor legale criticate se institute o derogare în materia contestării actelor administrative, prin limitarea/restrângerea drepturilor prevăzute de lege pentru persoana vătămată. Astfel, dispoziţiile legale criticate restrâng drepturile persoanei vătămate care se adresează instanţei de contencios administrativ în situaţia în care în mod arbitrar – emitentul actului nu răspunde în termenul prevăzut de lege la plângerea prealabilă formulată de aceasta. Astfel, singura posibilitate pusă la dispoziţia persoanei vătămate în lumina acestui text de lege este aceea de a se adresa instanţei de contencios cu o cerere care să aibă ca obiect obligarea organului fiscal de a emite decizia de soluţionare a contestaţiei, fără a avea dreptul să solicite şi anularea actului conform cu prevederile cuprinse în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, în lipsa unui răspuns la plângerea prealabilă în materia actelor administrativ-fiscale, persoana vătămată se află în imposibilitate de a formula o cerere de anulare a actului administrativ atacat, dreptul său fiind restrâns la posibilitatea de a adresa instanţei de contencios o cerere prin care să solicite acesteia să oblige organul fiscal la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei.
– de asemenea, o eventuală suspendare a executării actului administrativ-fiscal obţinută în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi-ar înceta efectele ca urmare a trecerii termenului de 60 de zile prevăzut pentru introducerea acţiunii pentru anularea actului, iar pierderea acestui drept al persoanei vătămate nu se datorează (în situaţia nesoluţionării contestaţiei în termenul legal) decât comportamentului fiscal arbitrar al organelor fiscale de care depinde exclusiv soluţionarea contestaţiei formulate de persoana vătămată. Cu alte cuvinte, un act administrativ-fiscal nu ar mai putea fi suspendat dacă organul fiscal a refuzat să soluţioneze contestaţia în termenul prevăzut de lege.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care au următorul cuprins:
„Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.”
Care au fost concluziile CCR?
Pentru ceea ce poate interesa pe practicieni, reţinem din concluziile Curţii următoarele.
• Procedura soluţionării contestaţiei împotriva actului administrativ-fiscal, deşi litigioasă, nu face parte din contenciosul administrativ. Cu alte cuvinte, contenciosul administrativ este activitatea de soluţionare a unui litigiu de către instanţa competentă, litigiu în care cel puţin o parte este o autoritate publică. De aceea, prevederile art. 218 alin. (2) nu fac decât o trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, procedura de judecată fiind acolo reglementată.
• Cel care se consideră lezat în drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instanţei de judecată pentru obligarea organului fiscal la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei.
• În toate cazurile, ulterior pronunţării deciziei de către organul fiscal, contestatorul nemulţumit poate ataca această decizie la instanţa de contencios administrativ competentă. În soluţionarea cererii, instanţa de contencios administrativ este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii, adică şi asupra actelor administrative fiscale contestate în faţa organului fiscal.
Eventualul comportament al părţilor sau al instituţiilor administrative care determină o întârziere în soluţionarea contestaţiei nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una ce ţine exclusiv de conduita părţilor implicate, conduită ce nu este determinată de textul de lege criticat.
• Instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecţia persoanei vătămate şi a administraţiei, iar, pe de altă parte, degrevarea instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerităţii.
Nicio dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic. În plus, dreptul de acces liber la justiţie nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor condiţionări. Prin urmare, parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti.
În ce priveşte nemulţumirea autoarei, anume că un act administrativ-fiscal nu ar mai putea fi suspendat dacă organul fiscal a refuzat să soluţioneze contestaţia în termenul prevăzut de lege, Curtea a statuat că instanţa constituţională nu se poate pronunţa asupra neconcordanţelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înţelesului dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile şi principiile constituţionale.
ATENŢIE! Aşa cum a semnalat Curtea, începând cu data de 1 ianuarie 2016, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, s-a dat o rezolvare normativă acestei situaţii neclare sub imperiul vechiului Cod de procedură fiscală. În acest sens, art. 278 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 prevede expres, prin derogare de la dispoziţiile art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, că suspendarea executării actului administrativ fiscal dispusă potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, încetează de drept şi fără nicio formalitate dacă acţiunea în anularea actului administrativ fiscal nu a fost introdusă în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de soluţionare a contestaţiei.
De asemenea, potrivit art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015, în situaţia nesoluţionării contestaţiei în termen de 6 luni de la data depunerii contestaţiei contestatorul se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului. La calculul acestui termen nu sunt incluse perioadele în care procedura de soluţionare a contestaţiei este suspendată potrivit art. 277 din aceeaşi lege.
Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015, Decizia nr. 850/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 141/2016.
Ai nevoie de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
