Anularea concedierii şi obligaţiile angajatorului privind despăgubirile datorate

Codul muncii prevede că, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere. 

Prevederile se regăsesc în dispoziţiile art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial nr. 345/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Speţa de mai jos a fost generată de decizia unei societăţi, aflată în insolvenţă, de încetare a contractului individual de muncă a unui angajat, membru de sindicat. În urma plângerii în instanţă, Tribunalul Braşov a dispus anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă a membrului de sindicat C.C., reintegrarea acestuia pe postul deţinut anterior concedierii, iar societatea a fost obligată să-i plătească membrului de sindicat drepturile salariale indexate şi majorate la data plăţii, precum şi celelalte drepturi de care membrul de sindicat ar fi beneficiat în situaţia menţinerii raportului de muncă.

În apel formulat, societatea angajatoare a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, susţinând, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 23 alin. (12) privind principiul legalităţii pedepsei.

În acest sens autoarea a apreciat că prevederile de lege criticate nu respectă dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece norma de sancţionare a angajatorului nu este suficient de clară, de predictibilă pentru a stabili cu exactitate care sunt toate drepturile de care ar fi beneficiat contestatorul, cuantumul majorărilor, indexărilor şi actualizărilor aplicate la momentul calculului despăgubirii şi momentul cu care se dispune reintegrarea salariatului. Astfel, potrivit art. 78 din Codul muncii, legiuitorul a înţeles să sancţioneze cu nulitatea absolută efectuarea concedierii cu nerespectarea procedurilor legale, iar nu situaţia în care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă cu nerespectarea unei interdicţii legale.

Totodată, prin sintagma prevăzută de art. 80 alin. (2) din Codul muncii, “instanţa care a dispus anularea concedierii va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară”, nu se poate stabili data cu care părţile vor fi repuse în situaţia anterioară, şi anume data la care a încetat contractul individual de muncă, data la care s-a desfiinţat postul sau data la care s-a comunicat sentinţa instanţei prin care s-a dispus reintegrarea salariatului.

Cu privire la art. 80 alin. (1) din Codul muncii arată că acesta nu prevede cuantumul cu care se indexează, majorează şi actualizează drepturile la care se referă. În cazul societăţii autoare a excepţiei, salariile au fost diminuate începând cu luna ianuarie 2015, astfel că angajatorul este pus în situaţia în care are o sentinţă executorie fără a ştii cum să o pună în executare, cum să stabilească cuantumul acestor despăgubiri. De asemenea arată că nu se prevede dacă perioada în care a fost în curs de soluţionare contestaţia salariatului la decizia de concedere constituie sau nu vechime în muncă. În final, arată că, potrivit reglementărilor fiscale, salariile acordate retroactiv de către instanţă sunt fiscalizate diferit faţă de veniturile lunare, iar în cazul despăgubirilor, acestea nu se impozitează conform prevederilor fiscale.

Cu privire la criticile de neconstituţionalitate aduse în prezenta cauză, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece în opinia autoarei excepţiei, norma de sancţionare a angajatorului nu este suficient de clară, de predictibilă pentru a stabili cu exactitate care sunt toate drepturile de care ar fi beneficiat contestatorul, cuantumul majorărilor, indexărilor şi actualizărilor aplicate la momentul calculului despăgubirii şi momentul cu care se dispune reintegrarea salariatului, Curtea reţine că potrivit art. 80 alin. (1) din Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Referitor la această critică privind lipsa de claritate şi previzibilitate a textului de lege criticat, Curtea reţine că  una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii.

Aplicând aceste considerente la speţa de faţă, Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Aşadar, textul este formulat cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat.

Curtea a constatat că celelalte aspecte invocate de autoarea excepţiei, şi anume calculul despăgubirii, momentul cu care se dispune reintegrarea salariatului sau aspectul ce se referă la vechimea în muncă, vizează chestiuni ce ţin de aplicarea legii la cazul dedus judecăţii, ceea ce intră în competenţa de soluţionare a instanţei judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.

Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 574/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 58472016.

Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu