19 Iulie, 2019

ANALIZĂ: Luarea de mită în legislaţia românească, de la 1864 şi până în prezent

Vorbim despre luarea de mită, aşa cum a fost reglementată în legislaţia românească, trecând prin patru Coduri Penale – cel din 1864, 1936, 1968 şi cel din 2009, în vigoare şi la ora actuală. În forma sintetică, vă puteţi face o idee asupra pedepselor aplicate funcţionarilor publici care luau mită, prezentate comparativ, alături de „destinaţia” bunurilor ori sumelor de bani date ca mită.

Iar pentru cei mai curioşi din fire şi cu mai multă răbdare, am selectat chiar articolele de lege specifice (un bun prilej de a observa şi metamorfozarea limbii noastre).

În acest moment, luarea de mită se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. Însă, înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod Penal (1 februarie 2014), această infracţiune se pedepsea cu închisoarea de la 3 la 12 ani. Aşadar, limita maximă a scăzut cu doi ani.

Ca notă informativă, facem o scurtă referire şi la darea de mită, infracţiune care se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, şi în acest caz pedeapsa fiind modificată faţă de vechile reglementări unde se prevedea o durată de încarcerare între 6 luni şi 5 ani. Aşadar, cei care dau mită riscă să rămână după gratii cu un an şi jumătate sau doi în plus.

Pedepsele asociate infracţiunii de luare de mită, în Codul Penal, de la 1864 şi până în prezent

Analiza luarea de mita in legislatie_Legestart


Codul Penal din 1864

Art. 144.

Ori-ce funcţionaru de ramulu administrativu sau judecătorescu, ori ce agente sau însărcinatu alu unei admmistraţiuni publice, care va fi priimitu sau va fi pretinsu daruri sau presenturi, sau care va fi acceptatu promisiuni de asemenea lucruri, spre a face sau spre a nu face unu actu, privitoru la funcţiunea sa, fie şi dreptu, dar pentru care n’ar fi determinată de lege o plată, se va pedepsi cu maximulu închisorii şi cu amendă îndoită a valorei lucruriloru priimite sau făgăduite, fâră ca acestă amendă să potă fi mai mică de cât doue sute lei; iar banii sau darurile, ori valorea loru, se va lua pe sema ospiţeloru sau caseloru de bine-facere ale localitâţii unde s’a comisu mituirea.

Ei nu vor mai pute ocupa funcţiune publică şi voru perde dreptulu la pensiune.

Cu aceeaşu pedeapsă se va pedepsi şi ori-ce arbitru sau espertu, numitu sau de câtre unu tribunal sau de pârţi, care va fi acceptatu promisiuni sau priimitu daruri sau presente pentru a da o decisiune sau a emite o opiniune favorabile uneia din pârţi.

Art. 145.

Dacă mituirea s’a urmatu asupra unui judecătoru sau juratu, pronunţându în materii criminale în favorea sau în contra acusatului, pedepsa va fi reclusiunea şi perderea dreptului de a mai fi admisu în serviciu pe totă, vieţa; elu va perde şi dreptulu la pensiune.


Codul Penal din 1936

Art. 251.

Funcţionarul public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la funcţiunea sa, ori a face un act contrariu îndatoririlor funcţiunii sale, pretinde sau primeşte, fie direct, fieindirect: bani, bunuri, valori, comisioane sau orice alt folos ce nu i se cuvine după lege, ori acceptă o astfel de promisiune sau nu o respinge, săvârşeşte delictul de luare de mită şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 5 la 10 ani, amendă dela 5.000 la 15.000 lei şi interdicţie corecţională dela 3 la 7 ani.

Pedeapsa este închisoarea corecţională dela 5 la 12 ani, amenda dela 10.000 la 20.000 lei şi interdicţie corecţională de la 3 la 6 ani, dacă faptul este comis de către o persoană care face parte din Corpul judecătoresc, Corpul ofiţeresc sau are calitatea de funcţionar însărcinat cu: contractarea, predarea, recepţia sau supravegherea unor furnituri sau lucrări publice, cu atribuirea de orice drepturi asupra bunurilor Statului, cu controlul aplicării legilor speciale pentru reprimarea speculei ilicite şi a sabotajului economic, ori cu stabilirea sau încasarea drepturilor Statului, din taxe, timbre şi impozite.

Delictul de luare de mită se pedepseşte tot cu închisoare corecţională dela 5 la 12 ani, amendă dela 10.000 la 20.000 lei şi interdicţie corecţională de la 3 la 6 ani, dacă vreuna din persoanele prevăzute în alineatul I a săvârşit din cauza mituirii un act ilegal sau nedrept.

Se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă delictul de luare de mită săvârşit de doi sau mai mulţi funcţionari publici, înţeleşi în acest scop, mai înainte sau în cursul executării infracţiunii, dacă aceştia au săvârşit, din cauza mituirii, un act ilegal sau nedrept.

În toate cazurile de dare şi luare de mită, banii sau bunurile, ori valoarea lor se iau în folosul Statului. Aceeaşi măsură se aplică şi în caz de dare de mită neurmată de acceptare.


Codul Penal din 1968

Art. 254.

Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.


Codul Penal din 2009

Art. 289.

(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Ai nevoie de Codul penal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Elena Hogaş

Elena Hogaş este redactor la Legestart.ro. Este absolventă a Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice (SNSPA).

Fara comentarii

Scrie un comentariu