Acest material analizează problematica cheltuielilor distruse, furate sau pierdute, din punct de vedere al TVA, și răspunde la întrebarea ce s-a modificat în Noul Cod fiscal față de vechea reglementare.
Codul fiscal din 2003: TVA la bunuri furate, distruse sau pierdute, degradate calitativ
- Pentru bunurile furate, TVA nu se ajustează dacă persoana impozabilă confirmă și demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare.
- Pentru bunurile distruse sau pierdute, TVA nu se ajustează dacă aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă.
- Pentru stocurile degradate calitativ, TVA nu se ajustează dacă degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente și se face dovada că bunurile au fost distruse.
Codul Fiscal din 2003 (În vigoare de la 01 ianuarie 2004 până la 31 decembrie 2015)
Ajustarea taxei deductibile în cazul achiziţiilor de servicii şi bunuri, altele decât bunurile de capital
Art. 148. – (2) Nu se ajustează deducerea iniţială a taxei în cazul:
a) bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă. În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;
Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare de la 06 februarie 2004 până la 12 ianuarie 2016, fiind abrogat şi înlocuit prin HG nr. 1/2016)
,,53. (1) Potrivit prevederilor art. 148 alin. (1) din Codul fiscal, se ajustează taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă serviciilor neutilizate, bunurilor de natura stocurilor şi activelor corporale fixe, altele decât cele care sunt considerate bunuri de capital conform art. 149 din Codul fiscal. Nu se efectuează ajustarea taxei deductibile:
d) în cazul bunurilor furate, dacă persoana impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare…
,,(10) În sensul art. 148 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, persoana impozabilă nu are obligaţia ajustării taxei deductibile în cazul bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător, în situaţii cum ar fi, de exemplu, următoarele, dar fără a se limita la acestea:
b) furtul bunurilor demonstrat pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare; (..)
d) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, caz în care nu se fac ajustări ale taxei deductibile dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente. Sunt incluse în această categorie şi produsele accizabile pentru care autoritatea competentă a emis decizie de aprobare a distrugerii; 2. se face dovada că bunurile au fost distruse; ,,
- Pentru bunurile furate, TVA nu se ajustează dacă persoana impozabilă confirmă și demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare.
- Pentru bunurile distruse sau pierdute, TVA nu se ajustează dacă aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă.
- Pentru stocurile degradate calitativ, TVA nu se ajustează dacă degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente și se face dovada că bunurile au fost distruse.
- În plus, normele metodologice nominalizează anumite situații în care nu se ajustează TVA:
– calamităţile naturale şi cauzele de forţă majoră, demonstrate sau confirmate în mod corespunzător;
– pierderile tehnologice sau, după caz, alte consumuri proprii;
– perisabilităţile, în limitele stabilite prin lege.
- În orice altă situaţie în care persoana impozabilă aduce suficiente dovezi că bunurile sunt distruse, pierdute sau furate, nu are obligaţia ajustării TVA. Obligaţia de a demonstra sau confirma în mod corespunzător că bunurile au fost distruse, pierdute sau furate, revine persoanei impozabile. În situaţia în care organele de inspecţie fiscală nu consideră suficiente dovezile furnizate de persoana impozabilă, acestea pot obliga persoana respectivă să efectueze ajustarea taxei. Conform principiului proporţionalităţii, organele fiscale nu pot solicita persoanei impozabile mai mult decât ceea ce este necesar pentru dovedirea incidentului care a condus la pierderea, distrugerea sau furtul bunului, astfel încât sarcina persoanei impozabile să nu devină practic imposibilă sau extrem de dificilă.
Codul fiscal din 2015 (în vigoare de la 01 ianuarie 2016)
Art. 304. – Ajustarea taxei deductibile în cazul achiziţiilor de servicii şi bunuri, altele decât bunurile de capital
(1) În condiţiile în care regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine nu se aplică, deducerea iniţială se ajustează în următoarele cazuri:
a) deducerea este mai mare sau mai mică decât cea pe care persoana impozabilă avea dreptul să o opereze;
b) dacă există modificări ale elementelor luate în considerare pentru determinarea sumei deductibile, intervenite după depunerea decontului de taxă, inclusiv în cazurile prevăzute la art. 287;
c) persoana impozabilă îşi pierde sau câştigă dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate şi serviciile neutilizate.
(2) Nu se ajustează deducerea iniţială a taxei în cazul:
a) bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă. În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;
b) situaţiilor prevăzute la art. 270 alin. (8) şi la art. 271 alin. (5).
Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare
– (10) În sensul art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, persoana impozabilă nu are obligaţia ajustării taxei deductibile în cazul bunurilor de natura celor prevăzute la alin. (1) distruse, pierdute sau furate, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător, în situaţii cum ar fi, de exemplu, următoarele, dar fără a se limita la acestea:
a) calamităţile naturale şi cauzele de forţă majoră, demonstrate sau confirmate în mod corespunzător;
b) furtul bunurilor demonstrat pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;
d) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate şi pentru care se face dovada distrugerii;
e) pierderile tehnologice sau, după caz, alte consumuri proprii, caz în care persoana impozabilă nu are obligaţia ajustării taxei în limitele stabilite potrivit legii ori, în lipsa acestora, în limitele stabilite de persoana impozabilă în norma proprie de consum. În cazul depăşirii limitelor privind normele tehnologice ori consumurile proprii, se ajustează taxa aferentă depăşirii acestora. Prin excepţie, în cazul societăţilor de distribuţie a energiei electrice, nu se face ajustarea taxei pentru cantităţile de energie electrică consumate la nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, în lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru fiecare societate de distribuţie a energiei electrice, care include şi consumul propriu comercial;
f) perisabilităţile, în limitele stabilite prin lege.
(11) Situaţiile menţionate la alin. (10) nu sunt exhaustive; în orice altă situaţie în care persoana impozabilă aduce suficiente dovezi că bunurile sunt distruse, pierdute sau furate, nu are obligaţia ajustării taxei. De asemenea, situaţiile menţionate la alin. (10) pot fi aplicate cumulativ; de exemplu, pentru un stoc de produse există o pierdere datorată unor perisabilităţi, dar stocul respectiv poate fi distrus ca urmare a degradării calitative, ceea ce conduce la neajustarea taxei.
(12) Obligaţia de a demonstra sau confirma în mod corespunzător că bunurile au fost distruse, pierdute sau furate, în sensul art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, revine persoanei impozabile. În situaţia în care organele de inspecţie fiscală nu consideră suficiente dovezile furnizate de persoana impozabilă, acestea pot obliga persoana respectivă să efectueze ajustarea taxei. Conform principiului proporţionalităţii, organele fiscale nu pot solicita persoanei impozabile mai mult decât ceea ce este necesar pentru dovedirea incidentului care a condus la pierderea, distrugerea sau furtul bunului, astfel încât sarcina persoanei impozabile să nu devină practic imposibilă sau extrem de dificilă.
(13) Ajustarea se efectuează în funcţie de cota de taxă în vigoare la data achiziţiei bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (1). În situaţia în care nu se poate determina cota de la data achiziţiei se efectuează ajustarea utilizând cota de taxă în vigoare la data la care intervine obligaţia/dreptul de ajustare.
Concluzii:
Din punct de vedere al TVA, analiza fiscală a prevederilor aplicabile bunurilor furate, distruse sau pierdute, degradate calitativ, după caz, relevă că:
- Prevederile Codului din 2003 se preiau și se completează și în Codul din 2015.
- Prin urmare, TVA nu se ajustează pentru:
– bunurile furate, dacă persoana impozabilă confirmă și demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare.
– bunurile distruse sau pierdute, dacă aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă.
– stocurile degradate calitativ, dacă degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente și se face dovada că bunurile au fost distruse.
– calamităţile naturale şi cauzele de forţă majoră, demonstrate sau confirmate în mod corespunzător;
– pierderile tehnologice sau, după caz, alte consumuri proprii, conform legii;
– perisabilităţile, în limitele stabilite prin lege.
- În plus, persoana impozabilă poate identifica și alte situații similare în care TVA nu se ajustează, cu condiția să dovedească cu probe, obligaţia de a demonstra sau confirma în mod corespunzător că bunurile au fost distruse, pierdute sau furate, revenindu-i în mod expres, persoanei impozabile. Dacă organele de inspecţie fiscală nu consideră suficiente dovezile furnizate de persoana impozabilă, acestea pot obliga persoana respectivă să efectueze ajustarea TVA, cu aplicarea corespunzătoare a principiului proporționalității.
Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.