10 Decembrie, 2019

Alocația de stat pentru copii

Pe marginea unei critici de neconstituţionalitate, cităm, mai jos din istoricul modificărilor la Legea nr. 61/1993, astfel cum au fost avute în vedere de CCR la analiza privind, în speţa în discuţie, drepturile de alocaţie pentru copilul cu handicap. 

Analiza evoluției soluției legislative cuprinse în art. 3 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 61/1993 

- Inițial, Legea nr. 61/1993 prevedea același cuantum unic al alocației de stat pentru copiii de până la 18 ani, indiferent dacă aveau sau nu handicap.

- Ulterior, prin art. 4 din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, se stabilește, ca o măsură derogatorie, ca alocația de stat pentru copiii între 0-2, respectiv 0-3 ani (pentru cei cu handicap) să fie în cuantum de 200 lei de la 1 ianuarie 2007, iar Legea nr. 61/1993 continua să se aplice, ca normă generală, pentru ceilalți copii.

- După adoptarea Legii nr. 53/1992 privind protecția specială a persoanelor handicapate, a O.U.G. nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap și a Legii nr. 448/2006, se realiza astfel o necesară coroborare între, pe de o parte, Legea nr. 61/1993 sau, după caz, hotărârile Guvernului care stabileau cuantumul unic al alocației pentru toți copii care intrau în sfera normei generale (cu titlu exemplificativ, Hotărârea Guvernului nr. 24/1997, Hotărârea Guvernului nr. 1.360/2002  sau Hotărârea Guvernului nr. 2.392/2004) și, pe de altă parte, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 53/1992, art. 18 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 102/1999 și art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, majorările prevăzute de aceste din urmă acte normative nefiind așadar incluse în cuantumul unic antereferit.

- De abia prin O.U.G. nr. 124/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistență socială, art. 4 din O.U.G. nr. 148/2005 este abrogat și conținutul său normativ este introdus în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 61/1993.

- Din această evoluție legislativă au rezultat cele două cuantumuri, pe de o parte, pentru copiii între 0-2 și 0-3 ani, după caz, și, pe de altă parte, pentru cei între 2-18 și 3-18, după caz.

- La intrarea în vigoare a art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, cuantumul alocației de stat pentru copiii între 0-2, respectiv 0-3 ani, după caz, fiind stabilit la 200 lei, a devenit de 8, respectiv de 4 ori mai mare (pentru copii cu/fără handicap) față de cuantumul alocației de stat pentru copiii între 2-18 și 3-18, care la 1 ianuarie 2007 era de 25 lei, respectiv 50 lei, potrivit H.G. nr. 54/2007 privind indexarea cuantumului lunar al alocației de stat pentru copii.

- Mai mult, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 a ținut seama în stabilirea alocației de stat pentru copilul între 0-2 și 0-3 ani de necesitatea susținerii familiei pentru creșterea copilului, aplicându-se ca o normă derogatorie de la prevederea generală cuprinsă în art. 3 din Legea nr. 61/1993 și art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006. Odată cu includerea normei speciale în corpul legii generale aceasta nu și-a pierdut specificitatea, astfel că, în continuare, art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 se raportează numai la alocația de stat comună/generală, respectiv cea prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 61/1993.

- De altfel, legiuitorul a fost consecvent și, prin O.U.G. nr. 124/2011, prin Legea nr. 125/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 65/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2019 s-a raportat numai la aceasta din urmă, majorând-o cu 100%. 

Critica de neconstituționalitate 

Considerentele de mai sus au fost expuse de CCR în contextul analizării unei critici de necostituţionalitate a art. 3 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 63/1993, – ATENŢIE – în forma anterioară modificărilor aduse de Ordonanţa de urgenţă nr. 19/2019. (vezi Documentarul legislativ de la sfârşitul materialului nostru)

Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului introdus împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea de acordare a alocației de stat pentru copii în cuantumul majorat cu 100% pentru o minoră încadrată în categoria persoanelor cu handicap grav începând cu data nașterii acesteia.

Motivarea excepției de neconstituționalitate. Autoarea acesteia a susținut, în esență, că textul de lege criticat încalcă art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, cu referire la tratamentul juridic diferit instituit între minorii cu handicap care au împlinit vârsta de 3 ani și cei care au mai puțin de 3 ani. Arată că lipsa unei distincții între situațiile concrete în care s-ar putea afla copiii cu handicap anterior și ulterior vârstei de 3 ani nu justifică, din perspectiva principiului egalității, un tratament discriminatoriu. Privarea copiilor cu handicap până la vârsta de 3 ani de întreaga protecție conferită de lege exclusiv pe baza criteriului vârstei aduce atingere și dispozițiilor art. 49 din Constituție, potrivit cărora statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Precizează că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit, prin Decizia nr. 277/2006, că, în definirea dreptului la alocațiile acordate de stat, art. 49 din Constituție nu prevede nicio altă condiție decât ca aceștia să fie copii, în cazul de față copii cu handicap. Pentru identitate de rațiune, stabilirea unui tratament discriminatoriu în cazul copiilor mai mici de trei ani conduce la aceleași efecte, și anume încălcarea art. 16 și art. 49 din Constituție.

Din perspectiva CCR:

- Autorul excepției de neconstituționalitate invocă aplicarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 în raport cu art. 3 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 61/1993 din perspectiva unei egalități formale în sensul că și pentru alocația de stat a copilului cu handicap cu vârsta între 0-3 ani trebuie aplicată o majorare cu 100%, precum în situația copilului cu handicap cu vârsta între 3-18 ani. Or, astfel cum s-a arătat, cuantumul alocației copilului cu handicap cu vârsta între 0-3 ani, încă de la momentul la care a fost introdusă, a fost și este un cuantum special față de alocația de stat comună/generală. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2007, data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, semnificația art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 este aceea de a menține în plată pentru copiii cu handicap un cuantum al alocației cât mai apropiat de cel special existent în plată. Astfel, Curtea constată că, în cauză, nu este aplicabilă egalitatea formală, respectiv aplicarea art. 58 alin. (1) pentru toți copiii cu handicap, ci, având în vedere evoluția legislativă antereferită, Curtea urmează a se raporta la necesitatea aplicării exigențelor egalității materiale, în considerarea cărora legiuitorul este în drept să reglementeze/folosească mijloace diferite pentru a atinge, prin prisma finalității acțiunii sale, o egalizare a situației celor două categorii de copii cu handicap, în ceea ce privește cuantumul alocațiilor lor, ținând seama de situația specifică în care aceștia se află.

- În consecință, aplicarea majorării de 100% asupra alocației de stat generale, nu și asupra celei speciale, are drept rezultat menținerea în plată a unui cuantum al alocației de stat egal sau apropiat față de alocația de stat în cuantum special.

- Curtea constată că, întrucât nu trebuie realizată o analiză a egalității sub aspect formal între persoanele cu handicap, discriminarea/nediscriminarea nu trebuie privită în sensul că acei copii cu handicap a căror vârstă este mai mică de 3 ani nu ar beneficia de majorare, ci din perspectiva unei egalități materiale, în virtutea căreia toți copiii cu handicap trebuie să beneficieze de un cuantum al alocației egal/similar indiferent de vârstă, spre deosebire de cei fără handicap. 

CCR a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 223/2019, pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2019 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 564 din 9 iulie 2019. 

Au existat şi alte opinii 

- Ministerul Public, Curtea de Apel Bucureşti şi Avocatul Poporului s-au exprimat în sensul că dispozițiile de lege criticate nu sunt suficient de clare și previzibile, cu susţineri pe care le găsiţi în decizia semnalată.

- Aceeaşi decizie este însoţită şi de o OPINIE SEPARATĂ, în dezacord cu soluția majorităţii şi prin care autoarea argumentează de ce ar fi trebuit admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 22 februarie 2019. 

Documentar legislativ 

Art. 3 (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii – forma actuală

Art. 3. –

(1) Alocația de stat pentru copii se stabilește în cuantum de: 01/04/2019 – alineatul a fost modificat prin Ordonanţă de urgenţă 9/2019

a) 300 lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap;

b) 150 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 18 ani, precum și pentru tinerii prevăzuți la art. 1 alin. (3);05/06/2015 – litera a fost modificată anterior prin Ordonanța de urgenţă nr. 65/2014

c) 300 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani, în cazul copilului cu handicap.

*) Potrivit art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2019, prevederile art. 3 alin. (1) așa cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din ordonanță se aplică începând cu drepturile aferente lunii următoare intrării în vigoare a Legii bugetului de stat pe 2019. 

Forma anterioară modificărilor aduse, la 01.04.2019, de O.U.G. nr. 19/2019

Art. 3 -

(1) Cuantumul alocației de stat pentru copii se stabilește în raport cu indicatorul social de referință, denumit în continuare ISR, după cum urmează:Reviste (2)

a) 0,4 ISR pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani (sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap);

b) 0,168 ISR pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 18 ani, precum și pentru tinerii prevăzuți la art. 1 alin. (3);

c) 0,4 ISR pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani, în cazul copilului cu handicap, conform prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Ai nevoie de Decizia nr. 223/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu