6 Decembrie, 2019

Alocația de stat pentru copii

În marginea recentei Legi nr. 214/2019, prin care Parlamentul a hotărât majorarea alocaţiei cu 100% din rata inflaţiei, vă propunem să vedem ce situaţii au ajuns in instanţe în aplicarea dispoziţilor din Legea privind alocația de stat pentru copii nr. 61/1993, republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 14 noiembrie 2012. 

Art. 4. –

(1) Alocația de stat pentru copii se plătește unuia dintre părinți pe baza acordului acestora sau, în caz de neînțelegere, pe baza deciziei autorității tutelare ori a hotărârii judecătorești, părintelui căruia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare. 

Jurisprudenţă 

Reclamanta D E a chemat in judecată pe pârâtul A S pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâtul sa fie obligat la plata sumei de 592 lei reprezentand contravaloarea alocaţiei de stat cuvenită minorului A A M.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, din căsătoria încheiataă cu pârâtul a rezultat minorul A A M.

Prin sentinţa nr. xxxx/5.11.2008 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă şi irevocabilă, căsătoria dintre părţi a fost desfăcută din culpa pârâtului A S, iar minorul a fost încredinţat reclamantei.

Reclamanta a precizat că până in luna decembrie a anului 2007 alocaţia de stat cuvenită minorului a fost virată la CEC, iar din luna ianuarie 2008 a început să fie plătită prin serviciul de Postă din Barlad, fiind încasată de pârât până în martie 2009, inclusiv. Suma încasată în total de acesta este de 592 lei.

Din această sumă, pârâtul nu i-a plătit nimic copilului său, deşi reclamanta i-a solicitat acest lucru de mai multe ori.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

[…]

Analizand cererea de faţă prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse şi a probelor administrate, instanţa constată urmatoarele:

[…]

II. In drept, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 61/1993 republicată privind alocaţiile de stat pentru copii care, la art. 3 alin. 2, prevede că titularul dreptului la alocaţie de stat pentru copii este copilul, iar la art. 4 alin.1 stabileşte că alocaţia de stat pentru copii se plăteşte unuia dintre părinţi pe baza acordului acestora sau, in caz de neînţelegere, pe baza deciziei autorităţii tutelare ori a hotărârii judecătoresti, părintelui căruia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare.

În speţă, întrucât prin sentinţa nr. xxxx/5.11.2008 minorul A A M a fost incredinţat mamei sale, reclamanta D E, în baza acestei sentinţe reclamanta era indreptăţită sa ridice sumele de bani cuvenite minorului cu titlu de alocaţie.

Pentru aceste considerente instanţa constată că cererea reclamantei este intemeiată, astfel încât o va admite şi va obliga pârâtul să plătească recalamantei suma de 592 lei reprezentând alocaţia de stat cuvenită minorului A A M pe perioada ianuarie 2008 – aprilie 2009.

Judecătoria Bârlad, Sentința civilă nr. 2371/2009 – Alocaţie de stat, publicată în portal.just.ro din 1 septembrie 2009 

Art. 4. –

(2) Alocația de stat pentru copii se plătește și tutorelui, curatorului, persoanei căreia i-a fost dat în plasament familial copilul, inclusiv asistentului maternal sau persoanei căreia i-a fost încredințat copilul în vederea adopției, în condițiile legii. 

Jurisprudenţă 

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect “stabilire pensie întreținere minori– încredințare minori” formulată de reclamantele M.C. și M. E. în contradictoriu cu pârâtul M.V..

Instanța constată că prin serviciul registratură s-a depus la dosar o cerere formulată de curatorul reclamantelor prin care solicită ca instanța să pronunțe o hotărâre pentru a putea ridica alocațiile minorelor și o declarație din partea pârâtului M. V. prin care arată că nu este de acord cu acțiunea formulată de reclamante.Tot prin serviciul registratură Primăriile comunelor G și D.M. au depus la dosar anchetele sociale efectuate la domiciliul curatorului M. I. M. și la domiciliul pârâtului M.V, iar Compania Națională Poșta Română SA a depus relații.

Curatorul reclamantelor minore, arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

M. I.M., curatorul reclamantelor având cuvântul pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.

Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Podu Turcului sub nr. x/2010, reclamantele M.C. și M.E. prin curator M. I. M., au chemat în judecată pe pârâtul M. V., pentru ca instanța, prin hotărâre judecătorească să dispună obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere, încredințarea spre creștere și educare lor către curator și plata alocaților de stat cuvenite.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că pârâtul este tatăl lor, că mama lor a decedat la data de 27.07.2007, și că după această dată tatăl lor le-a abandonat, că el este cel care încasează alocațiile ce li se cuvin și că ar dori să fie încredințate surorii lor, M. I. M., care le îngrijește de la moartea mamei, însă doresc ca să beneficieze de o pensie de urmaș, întrucât și sora lor are familie.

În susținerea acțiunii, reclamantele au solicitat proba cu acte și martori, instanța dispunând administrarea acestuia și audierea martorului propus, M. N., declarația sa fiind atașată la dosarul cauzei la fila 10.

Pârâtul, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță, însă la ultimul termen a depus prin corespondență, o declarație extrajudiciară prin care a arătat că nu este de acord ca minorele să fie încredințate surorii lor și că are posibilități de creștere, educare și întreținere a acestora.

Instanța, a dispus efectuarea de anchete sociale la domiciliul curatorului minorelor, locul unde domiciliază reclamantele și la domiciliul pârâtului, precum și emiterea unei adrese la Oficiul poștal Dealu Morii, pentru a se comunica numele persoanei care încasează alocațiile de stat cuvenite minorelor.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Reclamantele M.C. și M. E., în vârstă de 13 ani și 10 luni, sunt fiicele gemene ale pârâtului. La data de 27.07.2007 a decedat mama reclamantelor și de la această dată, minorele au rămas în grija surorii lor, M. I. M., curatorul reclamantelor în cauza pendinte.

În familia curatorului, sora reclamantelor, acestea au fost asimilate și tratate ca membri ai familiei. Tatăl minorelor reclamante nu s-a mai interesat deloc de la moartea soției sale de fiicele sale, deși acestea erau la vârsta la care trebuie să urmeze cursurile școlare obligatorii, și nici nu a contribuit din punct de vedere material la creșterea acestora, deși localitățile de domiciliu ale celor doi sunt apropiate. Mai mult, așa cum reiese din adresa 2703/12.03.2010 emisă de Poșta Română, atașată la dosarul cauzei, pârâtul este cel care a încasat alocațiile cuvenite minorelor. Reclamantele urmează cursurile școlii din comuna Găiceana, localitatea unde locuiesc la sora lor.

Această situație de fapt a fost reținută de instanță din actele atașate la dosar, declarațiile martorului și referatele de anchetă socială.

Din referatele de anchetă socială, întocmite de autoritățile tutelare de la domiciliul surorii reclamantelor, localitatea unde acestea domiciliază, și localitatea de domiciliu a pârâtului, tatăl minorelor, instanța mai reține că la locuința unde reclamantele minore locuiesc de la moartea mamei lor, adică la sora lor, acestea au condiții decente de locuit, casa și gospodăria fiind curat și corespunzător întreținută.

Instanța reține însă că locuința pârâtului este debranșată de la rețeaua de energie electrică, și că singura sursă stabilă de venit a pârâtului este alocația cuvenită minorelor reclamante. Din referatul de anchetă socială întocmit la domiciliul pârâtului, instanța mai reține că împreună cu pârâtul locuiește concubina sa și cei trei copii ai acesteia.

Instanța, având în vedere prevederile art. 42 alin. (2) din Codul familiei, potrivit cărora “Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredințați unor rude ori unor alte persoane, cu consimțămîntul acestora, sau unor instituții de ocrotire“, constată întemeiată cererea reclamantelor și va dispune încredințarea minorelor către sora lor, statuând astfel din punct de vedere legal o situație care există în fapt din anul 2007.

Instanța va aprecia că dezinteresul tatălui pentru reclamante, fiicele sale minore, manifestat de la moartea soției sale și până în prezent, o perioadă de aproximativ trei ani, faptul că acestea au fost îngrijite cu afecțiune în familia surorii lor, constituie motive temeinice pentru ca acestea să fie încredințate către sora lor, deși au un părinte în viață.

În ceea ce privește declarația extrajudiciară dată de pârât prin care acesta își exprimă dezacordul ca reclamantele să fie încredințate surorii lor, și dorește ca acestea să urmeze cursurile școlii unde locuiește dumnealui, instanța urmează a-l interpreta ca pe o acțiune formală, care urmărește doar păstrarea veniturilor pe care le încasează în numele fiicelor sale. Dacă pârâtul ar fi fost interesat cu adevărat de creșterea și educarea minorelor, nu ar fi lăsat să treacă o perioadă de timp atât de îndelungată, în care minorele au început doi ani de învățământ școlar, la o altă școală decât cea la care mergeau cât trăia mama lor.

Întrucât minorele urmează a fi încredințate surorii lor, instanța urmează ca în temeiul art. 86 C. fam. a dispune obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantumul prevăzut de art. 94, la o treime din venitul minim pe economie, stabilit prin lege la 600 de lei lunar.

Potrivit art. 86 din Codul familiei, “Obligația de întreținere există între părinți și copii” și “descendentul, cât timp este minor, are drept la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care el se află.“, iar potrivit art. 94 alin. (3) “când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabilește până la o treime pentru doi copii“.

În ceea ce privește cererea reclamantelor de pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să le permită să intre în posesia alocațiilor de stat, instanța, având în vedere că ele vor fi încredințate surorii lor și prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 61/1993, potrivit cărora “Alocația de stat pentru copii se plătește și tutorelui, curatorului, persoanei căreia i-a fost dat în plasament familial copilul, inclusiv asistentului maternal sau persoanei căreia i-a fost încredințat copilul“, va admite cererea, considerând-o întemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea civilă având ca obiect “stabilire pensie întreținere minori– încredințare minori” formulată de reclamantele M.C. domiciliată în comuna G, jud. Bacău și M. E., domiciliată în comuna G, jud. Bacău, prin curator M. I.M., domiciliată în comuna G, jud. Bacău în contradictoriu cu pârâtul M. V., […], așa cum a fost precizată.

Încredințează spre creștere și educare minorele M.C.T. și M. E. R. […], către M. I. M.

Obligă pârâtul să plătească în favoarea minorelor o pensie lunară de întreținere de 200 lei, câte 100 lei pentru fiecare minoră, de la data introducerii acțiunii, până la majorat, 19 mai 2014.

Dispune plata alocațiilor cuvenite minorelor către M. I. M..

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Judecătoria Podu Turcului, Stabilire pensie intreținere minori – încredințare minori, publicată în portal.just.ro din 18 martie 2010.

 Art. 6. –

(1) Stabilirea dreptului de alocație de stat pentru copii se face pe baza cererii și a actelor din care rezultă îndeplinirea condițiilor de acordare a acestui drept.Jurisprudență

 Jurisprudenţă

 Art. 6 al. 1 din Legea nr. 61/1993 republicată arată că stabilirea dreptului la alocație de stat pentru copii se face pe baza cererii și a actelor din care rezultă îndeplinirea condițiilor de acordare a acestui drept, că cererea se face în numele copilului de către părinți.

Fără a stabili cu exactitate cadrul procesual cu care a fost investit, T r i b u n a l u l G o r j a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.6 alin. 1 din Legea nr. 61/1993 republicată, în sensul că, la cererea formulată inițial de reclamantă, acesta nu a depus ulterior copii lizibile ale actelor necesare dosarului, deși fusese încunoștiintată în acest sens.

Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) – Curtea de Apel – Secția de Contencios administrativ

 Art. 6. –

(5) În cazul în care cererea este înregistrată ulterior lunii în care s-a născut copilul, plata alocației de stat pentru copii se poate face și pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.

 Jurisprudenţă

 Contestatoarea Agenția Județeană pentru Plăți si Inspecție Sociala Olt în contradictoriu cu intimata Z.A.I., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silita emise de Biroul Executorului Judecătoresc N.I. in dosarul de executare nr. x/2017 (înștiințare privind declanșarea urmării silite din data de 16.02.2017, somația privind achitarea creanței totale in suma de 864 lei reprezentând cheltuieli de executare din data de 16.02.2017, somație privind acordarea alocației de stat pentru copii incepand cu data de 01.08.2014 din data de 16.02.2017, precum şi încheierea din data de 16.02.2017 dispusa de BEJ N.I. in baza titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 63/2016 pronunțată de Tribunalul Olt, solicitând admiterea contestației la executare si anularea tuturor formelor de executare mentionate.

De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 9/2017 al B.E.J. N.I. până la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare in baza dispozițiilor art. 718 noul C. proc. civ.

In fapt, la data de 20.02.2017 au fost înregistrate la sediul AJPIS Olt, sub nr. 2307, înștiințare privind declanșarea urmării silite din data de 16.02.2017, somația privind achitarea creanței totale in suma de 864,00 lei reprezentând cheltuieli de executare din data de 16.02.2017, somație privind acordarea alocației de stat pentru copii incepand cu data de 01.08.2014 din data de 16.02.2017, precum si încheierea din data de 16.02.2017 dispusa de BEJ N.I., dispuse în dosarul de executare silită nr. 9/2017 prin care s-a declanșat urmărirea silită in baza titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 63/2016 pronunțată de Tribunalul Olt.

Contestatoarea considera actele de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc N.I. ca nelegale, având in vedere următoarele considerente:

Prin actele de executare emise de B.E.J. N.I., a fost somată Agenția Județeană pentru Plăți şi Inspecție Sociala Olt in vederea punerii in executare a sentinței civile nr. 63/2016 pronunțată de Tribunalul Olt in Dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia nr. xxxx din 16.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Prin somația şi incheierea dispuse in dosarul de executare nr. 9/2017 la data de 16.02.2017 emise de BEJ N.I. se solicita instituției noastre sa se conformeze dispozitivului hotărârii judecătorești menționata mai sus, in sensul de achita creditorului suma de 864,00 lei cheltuieli de executare, compusa din 595,00 lei onorariu executor, 200,00 lei onorariu avocat in faza executării silite, 20,00 lei – taxa judiciara de timbru, 49,00 lei – taxe poștale și sa se emită o noua decizie pentru minora N.G.L.A. cu mențiunea ca dreptul privind alocația de stat pentru copilul respectiv se stabilește incepand cu data de 01.08.2014 cu plata către creditoare a alocației de stat începând cu această dată.

[…]

Conform sentinței nr. 63 din 02.02.2016 emisa de Tribunalul Olt, instanța de fond a dispus emiterea unei noi decizii pentru minora N.G.L.A. cu mențiunea ca dreptul privind alocația de stat pentru copilul respectiv se stabilește începând cu data de 01.08.2014, prin urmare, executarea instituției este dispusă pentru un act sau o operațiune dispusă, nicidecum executare directă.

[…]

Contestatoarea a precizat ca și-a îndeplinit obligația de a-i restitui creditoarei alocația de stat pentru minora N.G.L.A. potrivit normelor legale in vigoare chiar in cursul anului 2016, conform adresei nr. 15202/CJC/19.08.2016.

Prin actele întocmite in vederea executării silite, se solicită si un onorariu avocat in cuantum de 200 lei, însă raportat la sentința nr. 63/2016 pronunțata de Tribunalul Olt in Dosarul nr. x/2015, sentința ce a fost pusa in executare de instituție in cursul anului 2016, anterior emiterii actelor de executare, onorariul avocatului este un abuz de drept. Față de cuantumul onorariului avocatului solicitat in faza de executare, considera ca trebuie avute in vedere dispozițiile art. 12 noul C. proc. civ., potrivit cărora drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credința si potrivit scopului in vederea căruia au fost recunoscute de lege, iar partea care folosește aceste drepturi in chip abuziv răspunde X pentru prejudiciile material si morale.

In ceea ce privește obligarea AJPIS Olt la emiterea unei noi decizii pentru minora N.G.L.A. cu mențiunea ca dreptul privind alocația de stat pentru copilul respectiv se stabilește incepand cu data de 01.08.2014 cu plata către creditoare a alocației de stat incepand cu aceasta data.

Prin sentința nr. 63 din 02.02.2016 pronunțată în Dosarul nr. …/104/2015 instanța de fond, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Z.A.T., obligând contestatoarea să emită o nouă decizie privind acordarea alocației de stat incepand cu data de 01.08.2014 cu obligarea AJPIS Olt la plata drepturilor de la acea dată.

Prin motivare, instanța de fond, retine obligația paratei de a efectua verificări in vederea stabilirii dacă persoanele care au dreptul la prestații familiale, inclusiv pentru membrii familiei sale, care isi au reședința in alt stat membru, au beneficiat de aceste prestații , insa a apreciat ca lipsa unui răspuns din partea statului Italian nu reprezintă un impediment pentru acordarea alocației de stat persoanei care a dat o declarație in sensul ca nu a beneficiat in statul respectiv de alocație pentru copii.

Contestatoarea a învederat ca, prin cererea nr. 7/10.03.2015, depusă la Primăria comunei G…, si inregistrata de primăria de domiciliu cu borderoul depus la AJPIS Olt sub nr. x/27.04.2015, intimata Z.A.T. a solicitat acordarea alocației de stat, în calitate de reprezentant legal, pentru minora N.G.L.A., născută la data de 17.07.2014 în Italia.

Conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 61/1993 republicata, dreptul la alocație de stat pentru copii se acorda in baza cererii si a actelor din care rezulta indeplinirea condițiilor de acordare a acestui drept, acte care se depun la primăria de domiciliu.

Dreptul la alocația de stat pentru copii se stabilește incepand cu luna următoare celei in care s-a născut copilul, iar plata drepturilor se face incepand cu luna următoare depunerii cererii.

Deoarece minora s-a născut la data de 17.07.2014, în această situație s-au aplicat prevederile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 61/1993 republicata, care prevăd faptul că, în situația în care cererea este înregistrată ulterior lunii în care s-a născut copilul, plata alocației de stat pentru copii se face începând cu luna următoare depunerii cererii sau se poate face si pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.

In conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului CEE nr. 1408/1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala a lucratorilor salariați, lucratorilor independenți și membrilor familiilor lor care se deplasează in interiorul Comunității si a Regulamentului Consiliului CEE nr. 574/1972 care stabilește modalitățile de aplicare a Regulamentului Consulului CEE nr. 1408/1971, copiii ar căror părinți lucrează legal in străinătate, într-o țara din UE, pol primi alocațiile care se dau în acea țară, în locul celor din România.

Alocațiile, „europene” reprezintă, o formă de prestații familiale care au ca scop asigurarea securității sociale pentru salariații și lucrătorii independenți, și membrii familiilor acestora, care au reședința într-un stat membru al Uniunii Europene și desfășoară o activitate salariată sau independentă într-unui dintre aceste state, cuantumul depinzând de legislația statului respectiv.

Conform prevederilor art. 72 din Regulamentul Consiliului nr. 987/2009, în interiorul Uniunii Europene, trebuie evitat cumulul de prestații familiale, motiv pentru care au fost instituite reguli pentru stabilirea statului competent prioritar care să plătească dreptul prin Regulamente europene.

Pentru acest motiv in fiecare stat european exista instituții specializate care sa tina evidenta prestațiilor familiale si care au competenta sa ofere informații oficiale cu privire la acordarea de prestații familiale. În România instituția competenta este Agenția Naționala pentru Plați si inspecție Sociala, prin agențiile județene, in Italia este Institutul National de Securitate Sociala.

Întrucât, intimata Z.A.T., împreună cu familia, a locuit în Italia anterior solicitării de alocație de stat pentru minoră,, in vederea evitării de plata dubla, cu adresa nr. 8793/SBAS/06.05.2015, AJPIS Olt a solicitat informații prin formularul european E411 la institutul Național de Securitate Sociala Marsala pentru a verifica dacă, pe perioada cât a locuit în statul respectiv, familia a beneficiat sau a avut dreptul la prestații familiale. Regula de bază este ca dreptul la prestațiile familiale prevazute de legislația tarii de angajare: indiferent de statul membru de reședința ai lucratorului migrant si al membrilor familiei sate, acesta are dreptul la prestațiile din statui in care își desfășoară activitatea (art. 73 din Regulamentul nr. 1408/71).

Perioadele de activitate salarială sau independenta realizate într-un alt stat membru, sunt totalizate si sunt luate in considerare la stabilirea dreptului la prestații familiale (art. 72 din Regulamentul nr. 1408/71).

Astfel, procedura se demarează prin depunerea formularului E411 completat în partea A la instituțiile abilitate cu plata prestațiilor familiale din România sau din țara în care lucrătorul migrant își desfășoară activitatea. Plata „alocației europene” va fi efectuata dupa completarea integrala a formularului E411 si depunerea acestuia la instituția responsabila din statul UE competent cu plata „alocației”. Perioada de timp scursa intre data depunerii formularului E411 la instituția responsabila cu plata „alocației europene” si plata propriu-zisa a alocației depinde de factori precum: corectitudinea datelor completate in formular (nume, adrese, coduri numerice personale etc.) si perioada necesara obținerii de informații de la alte instituții abilitate.

Contestatoarea a menționat ca fiecare stat este răspunzător pentru corectitudinea informațiilor înscrise in aceste documente, iar la data introducerii acțiunii pe rolul instanței, instituția din statul de reședința, respective INPS Italia nu-i comunicase informațiile solicitate.

La nr. 25755/02.12.2015 a fost inregistrat formularul E411 prin care INPS Marsala a comunicat ca familia intimatei Z.A.T., pe timpul șederii in Italia, a beneficiat in anul 2014 de prestații familiale in cuantum de 1.691,05 euro.

În baza referatului nr. 13299/SBAS/19.07.2016 intocmit de Serviciul beneficii de asistență socială, programe de servicii sociale, incluziune socială, egalitate de șanse din cadrul AJPIS Olt s-au acordat restanta pentru lunile ianuarie, februarie, martie 2015, in suma totala de 600 lei.

Contestatoarea a mentionat faptul că intimata Z.A.T. a fost pusa in plata cu luna următoare depunerii cererii, conform prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 61/1993 republicata, privind alocația de stat pentru copii, iar pentru perioada 01.08.2014-31.12.2014, conform informațiilor comunicate de INPS prin formularul E411, intrucat beneficiase in Italia de prestații familiale, familia nu mai avea dreptul sa beneficieze de alocație de stat in România, pentru a se evita cumulul de prestații.

Astfel, pe baza informațiilor comunicate de INPS, sentința nr. 63/2016 pronunțată de Tribunalul Olt a fost pusa deja in executare de către instituție in cursul anului 2016.

In ceea ce privește susținerea intimatei Z.A.T. cum ca suma comunicata de INPS de 1.691,05 euro, prin formularul E411, nu reprezintă alocație de stat pentru copii, ci o indemnizație de maternitate (astfel cum le-a comunicat Sectorul „Servicii pentru familie” prin documentul nr. 71540/22.09.2016 si depus si la contestatoare sub nr. 3102/28.02.2017) care nu s-ar incadra in categoria prestațiilor familiale acordate de statul Italian, consideram ca doar INPS Marsala are competenta sa lămurească o astfel de susținere.

Pentru verificarea informațiilor oferite de institutul National de Securitate Sociala din Italia prin formularul E411, intimata Z.A.T. trebuie sa se adreseze statului Italian, ca stat competent, deoarece statul roman nu este răspunzător pentru informațiile primite.

Contestatoarea a solicitat în temeiul art. 718 alin. (1) noul C. proc. civ., suspendarea executării silite pana la soluționarea irevocabila a prezentei contestații, considerând ca fiind indeplinita condiția urgentei, justitificata de implicațiile financiare ale punerii in executare a unei garanții de execuție, iar scopul urmărit este prevenirea unei pagube iminente pe care masurile de punere in executare o provoacă.

Precizează contestatoarea ca, in conformitate cu prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbre, cererea este scutita de taxa de timbre si cauțiuni.

In drept, se invocă Legea nr. 61/1993 republicată, privind alocația de stat pentru copii, Regulamentul nr. 883/2004 privind sistemele de securitate socială, Regulamentul Consiliului CEE nr. 1408/1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala a lucratorilor salariați, lucratorilor independenți si membrilor familiilor care ce deplasează in interiorul Comunității si a Regulamentului Consiliului CEE nr. 547/1972 care stabilește modalitățile de aplicare a Regulamentului Consiliului CEE nr. 1408/1971, art. 711-719 C. proc. civ.

[…]

La data de 14.04.2017, intimata Z.A.T. a depus la dosar întâmpinare solicitand respingerea contestatiei la executare.

În motivare se arata ca este evident faptul ca nu s-a pus de buna voie de catre contestatoare obligația stabilită prin sentința civilă nr. 63/2016 pronunțata de Tribunalul Olt in Dosarul nr. x/2015, definitiva prin decizia nr. 2178 din 16.06.2016 pronunțata de Curtea de Apel Craiova.

Intimata arata ca, într-adevăr, prin referatul nr. 13299/SBAS/19.07.2016 i-au fost acordate restanțele pentru lunile ian.-feb. 2015 în valoare totala de 600 lei, însă conținutul hotărârii judecătorești este clar, în sensul că dreptul pentru alocația de sta pentru copil se stabilește începând cu data de 01.08.2014, deoarece minora N.G.L.A. este născută la 17.07.2014, iar dreptul se stabilește începând cu luna următoare in care s-a nascut copilul, in cazul de față 01.08.2014, nicidecum începând cu data de 01.04.2015, și pe cale de consecință s-a anulat raspunsul nr. 13792/CJC/15.07.2015 și art. 2 din decizia nr. x/14.05.2015.

În ceea ce privește suma de 1.691,05 euro comunicata de INPS prin formularul E411, aceasta nu reprezintă alocație pentru copii,ci o indemnizatie de maternitate,astfel cum i s-a comunicat prin actul nr. x/22.09.2016, deci nu se încadrează la categoria prestațiilor familiale acordate de statul italian.

La data de 27.04.2017, contestatoarea a depus la dosar raspuns la întâmpinare conform art. 201 alin. (2) C. proc. civ. prin care a solicitat respingerea motivelor intimatei și admiterea contestatiei la executare formulata, pentru motivele prezentate pe larg în actiune.

La solicitarea instanței, s-a înaintat în copie dosarul de executare silită nr. x/2017 al BEJ N.I.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin contestatia la executare formulata de contestatoarea Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala Olt în contradictoriu cu intimata Z.A.I., aceasta a solicitat anularea actelor de executare silita emise de Biroul Executorului Judecătoresc N.I. in dosarul de executare nr. 9/2017 (înștiințare privind declanșarea urmării silite din data de 16.02.2017, somația privind achitarea creanței totale in suma de 864 lei reprezentând cheltuieli de executare din data de 16.02.2017, somație privind acordarea alocației de stat pentru copii incepand cu data de 01.08.2014 din data de 16.02.2017, precum si incheierea din data de 16.02.2017 dispusa de BEJ N.I.) in baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 63/2016 pronunțată de Tribunalul Olt.

Instanța reține că prin somația dispusă in dosarul de executare nr. 9/2017, la data de 16.02.2017 de BEJ N.I., a fost somata contestatoarea Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala Olt in vederea punerii in executare a sentinței civile nr. 63/2016 pronunțata de Tribunalul Olt in Dosarul nr. …/104/2015, definitiva prin decizia nr. 2178 din 16.06.2016 pronunțata de Curtea de Apel Craiova, in sensul de achita creditoarei Z.A.I. suma de 864,00 lei cheltuieli de executare, compusa din 595,00 lei onorariu executor, 200,00 lei onorariu avocat in faza executării silite, 20,00 lei – taxa judiciara de timbru, 49,00 lei – taxe poștale și sa se emită o noua decizie pentru minora N.G.L.A. cu mențiunea ca dreptul privind alocația de stat pentru copilul respectiv se stabilește incepand cu data de 01.08.2014 cu plata către creditoare a alocației de stat incepand cu aceasta data.

Potrivit art. 712 C. proc. civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

Potrivit art. 622 alin. (1) și (2) C. proc. civ., obligatia stabilită prin hotărârea instantei sau prin alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie, iar in cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare potrivit disp. C. proc. civ., dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Conform disp. art. 713 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la condițiile de admisibilitate, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.

Or, în cauză instanța constată că Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala Olt nu invocă motive de nelegalitate în ceea ce priveste faza executării silite, ci pune in discutie motive de fapt și drept care au fost analizate odată cu pronunțarea sentinței civile nr. 63/2016 pronunțata de Tribunalul Olt in Dosarul nr. x/2015, definitiva prin decizia nr. 2178 din 16.06.2016 pronunțata de Curtea de Apel Craiova.

Pe de altă parte, cu privire la cheltuielile de executare în suma de 864,00 lei cheltuieli de executare, compuse din 595,00 lei onorariu executor, 200,00 lei onorariu avocat in faza executării silite, 20,00 lei – taxa judiciara de timbru, 49,00 lei – taxe poștale, instanța constata ca în conformitate cu prev. art. 669 alin. (4) teza a doua „sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni”.

În baza art. 451 alin. (1) C. proc. civ. „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului, iar alin (2) prevede că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.

În baza art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000 executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

Analizand prevederile Ordinului nr. 2550/C al Ministrului Justiției din 14.10.2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești rezultă că în cazul predării bunurilor pentru debitori persoane juridice onorariul minimal este de 60 lei, iar onorariul maximal de 5.200 lei.

Instanța apreciază ca in cauza a fost respectata limita unui cuantum rezonabil, având in vedere onorariile minimale și maximale, iar la dosar exista dovezi în acest sens.

Apreciază instanța ca aceste sume, respectiv 200 lei onorariu avocat și 595 lei onorariu executor judecătoresc sunt rezonabile, raportat la obiectul dosarului de executare silită nr. x/2017 al BEJ N.I. Caracal format baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 63/2016 pronunțata de Tribunalul Olt in Dosarul nr. x/2015, definitiva prin decizia nr. 2178 din 16.06.2016 pronunțata de Curtea de Apel Craiova.

Avand in vedere considerentele expuse, instanța urmează sa respingă contestația la executare formulată de contestatoarea Agenția Județeană împotriva intimatei Z.A.I.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța va obliga contestatoarea la 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.

Judecătoria Caracal, Sentința civilă nr. 603/2017 – contestație la executare, publicat în portal.just.ro din 14 iunie 2017

Ai nevoie de Legea nr. 214/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu