26 Iunie, 2019

Agentul comercial independent

Materialul de mai jos este prilejuit de o decizie pronunţată recent de Curtea de Justiţie a UE, ca răspuns la întrebări preliminare primate de la o instanţă din Belgia. Veți găsi, aici, clarificări privind definirea contractului de agenție – cu deosebiri faţă de reglementările din Codul civil român –, forma contractului, precum şi în legătură cu întinderea drepturilor şi obligațiilor parților. 

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1 alineatul (2) din Directiva nr. 653/1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți şi a fost formulată în cadrul unui litigiu între Zako SPRL, pe de o parte, și Sanidel SA, pe de altă parte, în legătură cu plata unor prestații și a unor comisioane în urma rezilierii convenției dintre aceste două societăți.

Decizia CJUE, din care prezentăm extrase, a fost dată prin Hotărârea din 21 noiembrie 2018 în cauza C‑452/17, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Comercial din Liège, Belgia, în procedura Zako SPRL împotriva Sanidel SA. 

Litigiul principal și întrebările preliminare

- Societatea Zako, al cărei obiect de activitate constă în special în vânzarea și în cumpărarea de bunuri mobile, mașini, echipamente, material informatic și aparate electrocasnice, încheiase la sfârșitul anului 2007 un acord neconsemnat în scris cu societatea Sanidel, care desfășoară o activitate de comercializare de obiecte sanitare și de bucătării echipate. Administratorul societății Zako era responsabil de sectorul bucătăriilor echipate al Sanidel de la această dată.

- În 2012, Sanidel a notificat Zako că rezilia acest acord fără despăgubiri sau preaviz. Zako a pus în întârziere Sanidel pentru plata unor despăgubiri de preaviz și de evicțiune, precum și a două facturi și a comisioanelor sale. Sanidel a refuzat să efectueze această plată pentru motivul că raportul contractual dintre aceasta și Zako nu constituia un contract de agenție comercială, ci un contract de antrepriză.

- Administratorul societății Zako a chemat în judecată Sanidel pentru plata unor despăgubiri și comisioane restante la Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Marche‑en‑Famenne, Belgia. Prin hotărârea pronunţată, această instanță a declarat respectiva cerere neîntemeiată, pentru motivul că acordul dintre părți nu putea fi calificat drept „contract de reprezentare comercială”, ci drept „contract de societate”. Această hotărâre a fost confirmată prin hotărârea dată de Curtea pentru Litigii de Muncă din Liège, din 2015.

- Zako a sesizat atunci instanța de trimitere invocând de această dată, în susținerea acțiunii existența unui contract de antrepriză. În fața acestei instanțe, Sanidel susține, la rândul său, că acordul dintre părți trebuie calificat drept „contract de agenție comercială”, astfel încât acțiunea Zako este inadmisibilă pentru că a fost introdusă după expirarea termenului de un an prevăzut de dreptul național.

- Instanța care a trimis întrebările preliminare la CJUE a avut îndoieli în ceea ce privește calificarea acordului în discuție în litigiul principal. Aceasta arată că Zako efectua în numele Sanidel diversele sarcini care urmează: alegerea produselor și a furnizorilor, alegerea politicii comerciale, primirea clienților, realizarea planurilor pentru bucătării, întocmirea devizelor, negocierea prețurilor, semnarea comenzilor, măsurătorile la fața locului, soluționarea litigiilor, gestionarea personalului din departament (secretari, vânzători și montatori), crearea și administrarea paginii de internet pentru vânzările online, dezvoltarea vânzărilor distribuitorilor, ale promotorilor imobiliari și ale contractanților, negocierea și finalizarea contractelor de subcontractare în numele Sanidel. Zako primea o sumă forfetară lunară, indemnizații care acopereau cheltuielile de deplasare și un comision anual. Reprezentantul Zako ocupa un post permanent, cu linie telefonică și adresă e‑mail directe, la sediul Sanidel. Este cert că acest reprezentant își îndeplinea sarcinile în deplină autonomie.

- Instanța de trimitere subliniază însă că negocierile și încheierea contractelor se făceau exclusiv la sediul Sanidel. În plus, această instanță arată că printre sarcinile Zako se numărau misiuni străine de negocierea și încheierea de contracte în numele Sanidel, și anume gestiunea personalului departamentului de bucătării echipate, contactele cu toți furnizorii și cu toți contractanții, iar nu exclusiv cu clienții, precum și întocmirea planurilor, a devizelor și a măsurătorilor pentru bucătării, iar nu numai a bonurilor de comandă.

- În această privință, instanța de trimitere precizează că sarcinile care țin de activitatea de negociere, de vânzare sau de cumpărare a unor mărfuri pentru comitent și de negociere și de încheiere a acestor tranzacții în numele și pe seama comitentului, pe de o parte, și sarcinile străine de această activitate, pe de altă parte, erau la fel de importante. Ea arată că retribuțiile și comisioanele încasate de Zako au fost calculate pentru ansamblul acestor prestații, fără a face distincție între cele două tipuri de activități.

- În aceste condiții, Tribunalul Comercial din Liège, Belgia, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 1 alineatul (2) din Directiva [86/653] trebuie interpretat în sensul că impune agentului comercial să prospecteze și să viziteze clientela sau furnizorii în afara sediului întreprinderii comitentului?

2) Articolul 1 alineatul (2) din Directiva [86/653] trebuie interpretat în sensul că nu permite agentului comercial să îndeplinească alte sarcini decât cele legate de negocierea vânzării sau a cumpărării de mărfuri pentru comitent și a celor legate de negocierea și de încheierea acestor tranzacții pentru și în numele comitentului?

3) În ipoteza unui răspuns negativ la cea de a doua întrebare preliminară, articolul 1 alineatul (2) din Directiva [86/653] trebuie interpretat în sensul că impune ca agentul comercial să îndeplinească numai cu titlu secundar alte sarcini decât cele legate de negocierea vânzării sau a cumpărării de mărfuri pentru comitent și a celor legate de negocierea și de încheierea acestor tranzacții pentru și în numele comitentului?” 

Considerentele şi hotărârea CJUE

Cu privire la prima întrebare

- Instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 1 alineatul (2) din Directiva nr. 653/1986 trebuie interpretat în sensul că împrejurarea că o persoană a cărei sarcină permanentă constă fie în negocierea vânzării sau a cumpărării de mărfuri pentru o altă persoană, fie în negocierea și încheierea respectivelor tranzacții în numele și pe seama acesteia își desfășoară activitatea la sediul celei din urmă se opune ca aceasta să poată fi calificată drept „agent comercial” în sensul acestei dispoziții.

- În această privință, articolul 1 alineatul (2) din Directivă definește agentul comercial în sensul acesteia ca fiind „intermediarul care desfășoară o activitate independentă și care este în permanență autorizat să negocieze vânzarea sau cumpărarea produselor în numele altei persoane, denumită în continuare «comitent», sau să negocieze și să încheie astfel de tranzacții pentru și în numele comitentului în cauză”.

- Nici această dispoziție și nici o altă dispoziție din directiva menționată nu condiționează în mod expres calificarea drept „agent comercial” de faptul că persoana în cauză își desfășoară activitatea economică în afara sediului comitentului.

- Astfel, articolul 1 alineatul (2) din Directivă prevede trei condiții necesare și suficiente pentru ca o persoană să poată fi calificată drept „agent comercial”. În primul rând, această persoană trebuie să aibă calitatea de intermediar independent. În al doilea rând, ea trebuie să aibă un contract permanent cu comitentul. În al treilea rând, aceasta trebuie să desfășoare o activitate care să constea fie în negocierea vânzării sau a cumpărării de mărfuri pentru comitent, fie în negocierea și încheierea respectivelor tranzacții în numele și pe seama acestuia.

- Așadar, este suficient ca o persoană să îndeplinească cele trei condiții pentru a putea fi calificată drept „agent comercial”, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directivă, indiferent de modul în care aceasta își desfășoară activitatea și cu condiția să nu se încadreze în cazurile de excludere prevăzute la articolul 1 alineatul (3) și la articolul 2 din această directivă.

- Condiționarea calificării drept „agent comercial” și, prin urmare, a aplicabilității Directivei de cerințe suplimentare în raport cu cele prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din aceasta, cum ar fi cele care țin de locul sau de modalitățile de desfășurare a activității, ar limita întinderea acestei protecții și ar aduce atingere, așadar, realizării obiectivului urmărit de această directivă.

- În acest context, în lipsa unei dispoziții în directiva menționată care să impună ca agentul comercial să își desfășoare activitatea în mod itinerant sau în afara sediului comitentului, trebuie să se constate că beneficiul protecției conferite de aceeași directivă trebuie să se extindă și la persoanele care, precum în cauza principală, își desfășoară activitatea de la acest sediu.

- Într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, în cadrul unei aprecieri in concreto a tuturor elementelor care caracterizează raporturile contractuale respective, dacă aceste condiții sunt îndeplinite.

Cu privire la a doua și la a treia întrebare

- Prin intermediul celei de a doua și al celei de a treia întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 1 alineatul (2) din Directivă trebuie interpretat în sensul că împrejurarea că o persoană desfășoară nu numai activități care constau fie în negocierea vânzării sau a cumpărării de mărfuri pentru o altă persoană, fie în negocierea și încheierea respectivelor tranzacții în numele și pe seama acesteia, ci și activități de altă natură pentru aceeași persoană, fără ca cele din urmă să fie secundare în raport cu cele dintâi, se opune ca aceasta să fie calificată drept „agent comercial” în sensul directivei menționate.

- Din înșiși termenii acestei dispoziții, nu reiese că o persoană care, pe lângă sarcinile prevăzute în mod expres de dispoziția respectivă, exercită alte sarcini nu ar putea avea calitatea de agent comercial în sensul aceleiași dispoziții.

- Directiva menționată nu se opune, în principiu, ca activitatea de agent comercial să poată fi cumulată cu activități de altă natură, inclusiv în cazul în care persoana în cauză ar desfășura această activitate doar cu titlu secundar sau în cazul în care, precum în speță, această activitate ar avea aceeași importanță ca și celelalte sarcini pe care le efectuează, posibilitatea unui asemenea cumul nefiind exclusă de nicio altă dispoziție din aceeași directivă.

- În al doilea rând, o interpretare a articolului 1 alineatul (2) din Directivă, în sensul că această dispoziție ar exclude persoanele care cumulează activitatea de agent comercial cu o activitate de altă natură ar fi contrară finalității acestei directive, care constă în a proteja agentul comercial în relația sa cu comitentul. 

Pentru toate considerentele – din care am reținut câteva în această prezentare, Curtea a hotărât următoarele:

1) Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 86/653/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți trebuie interpretat în sensul că împrejurarea că o persoană a cărei sarcină permanentă constă fie în negocierea vânzării sau a cumpărării de mărfuri pentru o altă persoană, fie în negocierea și încheierea respectivelor tranzacții în numele și pe seama acesteia își desfășoară activitatea de la sediul celei din urmă nu se opune ca aceasta să poată fi calificată drept „agent comercial”, în sensul dispoziției menționate, cu condiția ca această împrejurare să nu împiedice persoana respectivă să își desfășoare activitatea în mod independent, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

2) Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 86/653 trebuie interpretat în sensul că împrejurarea că o persoană desfășoară nu numai activități care constau fie în negocierea vânzării sau a cumpărării de mărfuri pentru o altă persoană, fie în negocierea și încheierea respectivelor tranzacții în numele și pe seama acesteia, ci și activități de altă natură pentru aceeași persoană, fără ca acestea din urmă să fie secundare în raport cu cele dintâi, nu se opune ca aceasta să fie calificată drept „agent comercial” în sensul directivei menționate, cu condiția ca această împrejurare să nu o împiedice să desfășoare în mod independent cele dintâi activități, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. 

Documentar

Codul civil român

Art. 2.072. -

(1) Prin contractul de agenție comitentul îl împuternicește în mod statornic pe agent fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât și să încheie contracte, în numele și pe seama comitentului, în schimbul unei remunerații, în una sau în mai multe regiuni determinate.

(2) Agentul este un intermediar independent care acționează cu titlu profesional. El nu poate fi în același timp prepusul comitentului.

Art. 2.074. -

(1) Agentul nu poate negocia sau încheia pe seama sa, fără consimțământul comitentului, în regiunea determinată prin contractul de agenție, contracte privind bunuri și servicii similare celor care fac obiectul contractului de agenție.

(2) În lipsă de stipulație contrară, agentul poate reprezenta mai mulți comitenți, iar comitentul poate să contracteze cu mai mulți agenți, în aceeași regiune și pentru același tip de contracte.

(3) Agentul poate reprezenta mai mulți comitenți concurenți, pentru aceeași regiune și pentru același tip de contracte, numai dacă se stipulează expres în acest sens.

Art. 2.078. -

(1) Contractul de agenție se încheie în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată. Dacă prin lege nu se prevede altfel, forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului.

(2) Oricare parte are dreptul să obțină de la cealaltă parte, la cerere, un document scris semnat, cuprinzând conținutul contractului de agenție, inclusiv modificările acestuia. Părțile nu pot renunța la acest drept.

Art. 2.079. -

[…]

(2) În mod special, agentul este obligat:

a) să îi procure și să îi comunice comitentului informațiile care l-ar putea interesa pe acesta privitoare la regiunile stabilite în contract, precum și să comunice toate celelalte informații necesare de care dispune;

b) să depună diligențele necesare pentru negocierea și, dacă este cazul, încheierea contractelor pentru care este împuternicit, în condiții cât mai avantajoase pentru comitent;

c) să respecte instrucțiunile rezonabile primite de la comitent;

d) să țină în registrele sale evidențe separate pentru contractele care îl privesc pe fiecare comitent;

e) să depoziteze bunurile sau eșantioanele într-o modalitate care să asigure identificarea lor.

[…]

Art. 2.080. -

[…]

(2) În mod special, comitentul este obligat:

a) să pună la dispoziție agentului, în timp util și într-o cantitate corespunzătoare, mostre, cataloage, tarife și orice altă documentație, necesare agentului pentru executarea împuternicirii sale;

b) să furnizeze agentului informațiile necesare executării contractului de agenție;

c) să îl înștiințeze pe agent, într-un termen rezonabil, atunci când anticipează că volumul contractelor va fi semnificativ mai mic decât acela la care agentul s-ar fi putut aștepta în mod normal;

d) să plătească agentului remunerația în condițiile și la termenele stabilite în contract sau prevăzute de lege.

(3) De asemenea, comitentul trebuie să îl informeze pe agent într-un termen rezonabil cu privire la acceptarea, refuzul ori neexecutarea unui contract negociat sau, după caz, încheiat de agent.

Art. 2.081. -

În cazul în care agentul a fost împuternicit doar să negocieze, iar comitentul nu comunică în termen rezonabil acordul său pentru încheierea contractului negociat de agent conform împuternicirii primite, se consideră că a renunțat la încheierea acestuia”.

Ai nevoie de Codul civil? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Articole similare

Fara comentarii

Scrie un comentariu