Prin Hotărâre a Consiliului superior al Camerei Consultanţilor Fiscali au fost aprobate Normele care privesc membrii Camerei referitor la instituirea măsurilor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul activităţii de consultanţă fiscală.
Hotărârea nr. 7/2012 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 216 din 2 aprilie a.c.
În condiţiile în care intră sub incidenţa Legii inclusiv auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală sau contabilă, Normele reglementează standardele minime pentru cunoaşterea clientelei, ca parte esenţială a administrării riscului de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, şi aspecte legate de implementarea acestora.
● Sunt stabilite obligaţiile privind măsurile de prevenire, în derularea activităţii profesionale a consultanţilor fiscali, respectiv:
– aplicarea de strategii şi politici de cunoaştere a clientelei
– identificarea, verificarea şi înregistrarea identităţii clienţilor şi a beneficiarilor reali înainte de a iniţia orice relaţie de afaceri sau de a efectua tranzacţii în numele clientului/beneficiarului real.
– desemnarea, printr-un act intern, a uneia sau a mai multor persoane care au responsabilităţi pe această linie, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor împreună cu natura şi limitele responsabilităţilor menţionate şi care răspund pentru îndeplinirea atribuţiilor;
● Societăţile comerciale de consultanţă fiscală trebuie să asigure instruirea corespunzătoare a angajaţilor şi să adopte norme interne de cunoaştere a clientelei, corespunzător cu natura, volumul, complexitatea şi întinderea activităţii şi adaptat la gradul de risc asociat categoriilor de clienţi pentru care aceasta prestează servicii de consultanţă şi la gradul de risc al produselor sau serviciilor oferite.
● Păstrarea înregistrărilor şi obligaţiile de raportare se referă la:
– păstrarea unei copii de pe documentul de identitate, ca dovadă de identitate, pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, începând cu data când se încheie relaţia cu clientul;
– păstrarea evidenţelor secundare sau operative şi înregistrările tuturor operaţiunilor financiare ce decurg din derularea unei relaţii de afaceri ori a unei tranzacţii ocazionale, cu privire la care acestea au acordat consultanţă, pentru o perioadă de minimum 5 ani de la încheierea relaţiei de afaceri, respectiv de la realizarea tranzacţiei ocazionale, într-o formă corespunzătoare, pentru a putea fi folosite ca mijloace de probă în justiţie, dacă este necesar. Evidenţele trebuie să fie suficiente pentru a permite o reconstituire a tranzacţiei individuale, inclusiv suma şi tipul valutei.
– identificarea tranzacţiilor sau a tipurilor de tranzacţii suspecte, efectuate în numele clienţilor lor, şi raportarea către Oficiu, în situaţia în care există suspiciuni că o operaţiune care urmează a fi efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism.
● Societăţile comerciale de consultanţă fiscală au obligaţia de a raporta, prin intermediul persoanei desemnate, în cel mult 10 zile lucrătoare, către Oficiu operaţiunile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă o reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se realizează prin una sau mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele. Consultanţii fiscali individuali sunt obligaţi la raportări similare, către Camera consultanţilor fiscali, iar aceasta este obligată să transmită mai departe Oficiului, în cel mult trei zile de la primirea raportărilor, informaţiile în forma lor iniţială, nealterate.
Contractele de confidenţialitate, legislaţia sau prevederile privind secretul profesional nu pot fi invocate pentru a restricţiona capacitatea persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de consultanţă fiscală de a raporta tranzacţiile suspecte Oficiului.
● Normele precizează măsurile standard de cunoaştere a clientelei în următoarele situaţii:
– la stabilirea unei relaţii de afaceri;
– la efectuarea tranzacţiilor ocazionale în valoare de cel puţin 15.000 euro ori echivalent, indiferent dacă tranzacţia se realizează printr-o singură operaţiune sau mai multe operaţiuni care par a avea o legătură între ele;
– când există suspiciuni că operaţiunea în cauză are drept scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, indiferent de incidenţa prevederilor derogatorii de la obligaţia de a aplica măsurile standard de cunoaştere a clientelei stabilite în prezentele norme şi de valoarea operaţiunii;
– dacă există îndoieli privind veridicitatea sau pertinenţa informaţiilor de identificare deja deţinute despre client;
– când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacţiei. În această situaţie, persoana obligată să stabilească identitatea clienţilor va proceda la identificarea de îndată a acestora, atunci când este informată despre valoarea tranzacţiei şi când a stabilit că a fost atinsă limita minimă de 15.000 euro.
În situaţia în care nu se pot aplica măsurile standard de cunoaştere a clientelei, consultanţii fiscali sunt opriţi de la iniţierea unei relaţii de afaceri sau, după caz, trebuie să închidă relaţia de afaceri şi să semnaleze de îndată Oficiului acest aspect.
Consultanţii fiscali şi societăţile comerciale de consultanţă fiscală au, de asemenea, obligaţia să identifice persoanele fizice care intenţionează să acţioneze în numele clientului persoană juridică şi să analizeze documentele în baza cărora sunt mandatate să acţioneze în numele persoanei juridice.
Consultanţii fiscali şi societăţile comerciale de consultanţă fiscală vor trebui să acorde o atenţie sporită relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor cu persoane din jurisdicţii care nu beneficiază de sisteme adecvate de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, precum şi tuturor tranzacţiilor complexe, neobişnuit de mari sau care nu se circumscriu tipologiei obişnuite, inclusiv operaţiunilor care nu par să aibă un sens economic, comercial ori legal.
*
Cadru legal
● Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare, aduse prin:
– O.U.G. nr. 35/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 36/2996;
– O.U.G. nr. 53/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.238/2011;
● Hotărârea Guvernului nr. 594/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002.
Aceste acte normative transpun, în legislaţia internă, Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului şi Directiva 2006/70/CE a Comisiei din 1 august 2006 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE.
