OG nr. 5/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 68 din 31 ianuarie 2020, precum și OG nr. 6/2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 72 din 31 ianuarie 2020 modifică prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală („Codul de procedură fiscală”) și respectiv prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal („Codul Fiscal”)

1. Transpunerea prevederilor Directivei UE 822/2018 („Directiva DAC6”) în legislația românească

Prin OG nr. 5/2020 se transpun în Codul de procedură fiscală prevederile Directivei (UE) 2018/822 a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării („DAC6”).

Directiva DAC 6 presupune introducerea obligației de raportare de către intermediari (și de către contribuabili, în unele cazuri specifice) a aranjamentelor transfrontaliere de planificare fiscală potențial agresive. Acest tip de angajamente se pot identifica în baza unor semne distinctive de două categorii: cele care trebuie să treacă testul beneficiului principal, și cele care sunt raportabile direct.

Testul beneficiului principal se consideră a fi trecut dacă beneficiul principal sau unul dintre beneficiile principale ale aranjamentului respectiv constă în obținerea unui avantaj fiscal. 

Obligația de raportare se aplică, în general, oricărui intermediar care proiectează, comercializează, organizează, pune la dispoziție în vederea implementării sau gestionează implementarea unui aranjament transfrontalier raportabil.

Intermediarii care potrivit legii au obligația păstrării secretului profesional (ca de exemplu avocații) vor raporta aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării doar cu acordul scris al contribuabilului relevant. În lipsa acordului, aceștia au obligația să notifice alți intermediari iar în lipsa unui alt intermediar, îl vor notifica pe contribuabilul relevant cu privire la obligațiile de raportare. Dacă nu există niciun intermediar, obligația de raportare revine contribuabilului.

Prevederile Directivei DAC 6 transpuse în legislația noastră urmează să intre în vigoare la 1 iulie 2020, dar produc efecte începând cu 25 iunie 2018. Astfel, începând cu 1 iulie 2020, intermediarii (contribuabilii în anumite condiții), au obligația de a raporta fiecare aranjament transfrontalier raportabil în termen de 30 zile. Acest termen începe să curgă din ziua următoare datei în care survine mai întâi oricare dintre următoarele momente:

  • aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pus la dispoziție în vederea implementării;
  • aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pregătit pentru implementare; sau
  • este efectuat primul pas în demersul de implementare.

Totuși, având în vedere că DAC 6 produce efecte începând cu 25 iunie 2018, dacă momentele de mai sus au survenit între 25 iunie 2018 și 1 iulie 2020, aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării vor trebui raportate până la 31 august 2020.

În termen de 60 de zile de la publicarea OG 5/2020, prin ordin al președintelui ANAF se va aproba formularul ce va fi utilizat pentru raportarea informațiilor cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării. De asemenea, ANAF va emite un ghid prin care va detalia aspectele referitoare la modul de aplicare a semnelor distinctive privind tranzacțiile transfrontaliere raportabile.

În cazul nerespectării obligațiilor de raportare în termenele prevăzute, OG nr. 5/2020 prevede următoarele sancțiuni:

  • amendă între 20.000 RON și 100.000 RON pentru neraportarea ori raportarea cu întârziere de către intermediarii sau contribuabilii relevanți a aranjamentelor transfrontaliere raportabile;
  • amendă între 5.000 RON și 30.000 RON pentru neîndeplinirea de către intermediar a obligației de notificare a altui intermediar sau a contribuabilului relevant.

 2. Transpunerea prevederilor Directivei UE 952/2017 („Directiva ATAD II”) în legislația românească

În data de 28 ianuarie 2020, s-a aprobat OG nr. 6/2020 ce implementează în Codul Fiscal prevederile Directivei ATAD II. Prevederile au intrat în vigoare începând cu data de 3 februarie 2020, fiind aproape în totalitate identice cu cele din Directiva ATAD II.

Tratamentul neuniform al elementelor hibride reprezintă o consecință a diferențelor în ceea ce privește calificarea juridică a plăților sau a rezidenței fiscale a entităților, iar respectivele diferențe apar atunci când interacționează sistemele juridice a două jurisdicții. Aceste tratamente neuniforme conduc în multe situații la o dublă deducere sau la o deducere a veniturilor într-un stat fără includerea lor în baza impozabilă în celălalt stat.

Rolul Directivei ATAD II este de a neutraliza tratamentul neuniform al acestor elemente hibride.

Astfel, principalele măsuri implementate în Codul fiscal referitoare la tratamentul neuniform al elementelor hibride sunt următoarele:

  • în măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride are drept rezultat o dublă deducere, deducerea se acordă numai în statul membru în care plata respectivă își are originea;
  • în măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride are drept rezultat o deducere fără includere în baza impozabilă a unui alt stat membru, statul membru al plătitorului refuză deducerea plății respective.

 

Ai nevoie de OG nr. 5/2020? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here