13 Decembrie, 2019

Acte de venituri în vederea calculării pensiei (II)

Cum se interpretează şi se aplică dispozițiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, referitoare la noțiunea de “salarii brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă”, prin raportare la actele normative ce reglementau modul de întocmire a carnetului de muncă și care stabileau că în acesta se înscrie retribuția tarifară de încadrare. 

Reamintim, cu această întrebare a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎCCJ a respins, ca neîntemeiată, sesizarea trimisă de Curtea de Apel Ploieşti, pe argumente ce ţin, în esenţă, de lipsa actelor pe care petentul şi-a întemeiat cererea. Dincolo de soluţia pronunţată, ne-am propus să vă prezentăm unele din considerentele cu caracter general, de interpretare a reglementărilor în materie, astfel cum se regăsesc în evoluţia legislativă. Într-o primă parte a materialului nostru am prezentat trimiterile la legislaţia aplicabilă formulate de Tribunalul Prahova, apelantul-contestator şi Casa Județeană de Pensii Prahova. Vă propunem, în continuare, punctul de vedere exprimat de Curtea de Apel Ploieşti, în calitate de titular al sesizării ÎCCJ cu privire la dezlegarea chestiunii de drept. 

Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menționată

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorul a chemat în judecată pe intimatele Casa Județeană de Pensii Prahova și Casa Națională de Pensii Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Casei Județene de Pensii Prahova să recalculeze pensia, valorificând salariile brute, așa cum rezultă din Adeverința eliberată de societatea depozitară a arhivei societății angajatoare.  

Vom continua expunerea, cu prezentarea punctului de vedere al Curţii de Apel Ploieşti, în calitate de titular al sesizării ÎCCJ cu privire la dezlegarea chestiunii de drept. 

Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

- Completul de judecată al Curții de Apel Ploiești – Secția I civilă a reținut că, potrivit prevederilor art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

- Aplicând stricto senso acest text de lege, se impune a se proceda la valorificarea adeverințelor în care se menționează salariile brute obținute de reclamanți până la data de 1 iulie 1977 și după 1 ianuarie 1991, chiar dacă acestea nu sunt defalcate, în sensul indicării în mod separat a salariului tarifar de încadrare, a denumirii sporurilor cu caracter permanent, a procentului sau sumei acordate, a perioadei în care a primit sporul și a temeiului în baza căruia s-a acordat.

- Aceasta întrucât, la data la care au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 263/2010, Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii), prevedea la art. 160 că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.

- Aceleași dispoziții erau cuprinse și în Legea salarizării nr. 14/1991, cu modificările ulterioare, în vigoare de la 11 martie 1991 până la 28 februarie 2003, care la art. 1 alin. (2) prevedea că salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta.

- Ca atare, noțiunea de salariu brut este diferită de cea de salariu de bază sau salariu de încadrare, fostul salariu tarifar menționat de Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare (Decretul nr. 92/1976), în vigoare de la 26 iulie 1976 până la 1 ianuarie 2011, ce a fost abrogat prin Codul muncii.

- Salariul brut cuprinde suma veniturilor realizate de salariat, iar salariul net reprezintă diferența între salariul brut și cheltuielile deductibile (contribuții obligatorii și impozit).

- Or, deși Legea nr. 263/2010 face trimitere la salariile brute sau nete în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, în realitate, în carnetul de muncă este înscrisă retribuția tarifară de încadrare, echivalentul salariului tarifar de încadrare sau salariului de bază.

- În acest sens s-au invocat prevederile art. 1 și art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976, în vigoare în perioada 1976-2011, care se referă la retribuția tarifară de încadrare, arătându-se totodată că nici pentru perioada anterioară acestui decret nu există dispoziții care să impună o asimilare a salariului brut cu salariul tarifar, care este menționat, de regulă, în carnetele de muncă, așa cum rezultă din cuprinsul art. 1 din Decretul nr. 90/1960 privind carnetul de muncă.

- Venitul brut, în înțelesul legii în vigoare la data adoptării Legii nr. 263/2010, era compus din salariu de bază, sporuri, indemnizații, indiferent dacă au caracter permanent sau nu etc., deci toate veniturile brute încasate de angajat, iar salariul net este suma rezultată după reținerea din salariul brut a contribuțiilor și impozitului datorat de salariat, salariul brut nefiind echivalentul salariului brut de bază sau salariului tarifar sau de încadrare.

- În cazul prezentării unor adeverințe ce atestă salariul brut al angajatului, în vederea recalculării pensiei acestuia, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 124 alin. (1) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, potrivit căruia, “În situația prezentării și a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, pentru perioadele menționate la art. 16 lit. a) din lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; (…) h) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat“.

- Sub acest aspect, potrivit dispozițiilor art. 16 lit. a) din Legea nr. 263/2010, constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001.

- De asemenea, conform art. 103 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, “Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiții, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana”.

- Potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, actele la care se face referire la art. 103 alin. (2) din lege pentru pensia pentru limită de vârstă, anticipată și anticipată parțială sunt: cererea pentru înscrierea la pensie (anexa nr. 6); carnetul de muncă (original și copie); carnetul de muncă pentru membrii CAP (original și copie); carnetul de asigurări sociale pentru agricultori (original și copie); alte acte prevăzute de lege privind vechimea în muncă sau vechimea în serviciu realizată; actele de stare civilă ale solicitantului (…) și alte acte întocmite potrivit prevederilor legale prin care se dovedesc elemente necesare stabilirii drepturilor de pensie.

- Or, adeverințele depuse de reclamanți nu sunt necesare dovedirii vechimii în muncă sau vechimii în serviciu realizate, care au fost deja avute în vedere la stabilirea pensiei, ci pentru a dovedi veniturile necesare recalculării drepturilor de pensie, potrivit art. 107 din Legea nr. 263/2010, în sensul stabilirii pensiei în conformitate cu dispozițiile art. 94 din Legea nr. 263/2010, conform căruia cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat cu valoarea unui punct de pensie.

64. Astfel, potrivit art. 96 din aceeași lege, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv, iar punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică.

- Ca atare, adeverințele care atestă cuantumul salariului brut încasat de angajați în vederea recalculării pensiei acestora nu se încadrează printre cele prevăzute de art. 124 alin. (1) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, care este aplicabil în situația prezentării și a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege.

- În realitate, adeverința se încadrează printre actele întocmite potrivit prevederilor legale prin care se dovedesc elemente necesare stabilirii drepturilor de pensie, respectiv atestă salariul brut necesar stabilirii punctului de pensie, astfel încât ea este emisă potrivit legii, iar în privința ei legiuitorul nu a impus cerințele prevăzute la art. 124 alin. (1) sus-menționat.

- Pe de altă parte, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 127 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, potrivit cărora sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15. Adeverința prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia; d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordata; f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.

- Din studierea conținutului acestui text normativ nu rezultă obligativitatea menționării salariului tarifar, iar, pe de altă parte, mențiunea din cuprinsul adeverințelor în sensul că au fost achitate contribuțiile la asigurările sociale potrivit dispozițiilor legale a fost asumată de către angajator sub sancțiunea legii penale, astfel încât, până la dovedirea falsului acestui înscris, această afirmație își produce pe deplin efectele.

- În atare condiții, având în vedere că adeverințele din spețele supuse analizei nu se referă la cuantumul sporurilor încasate, ci la cuantumul salariului brut al foștilor angajați, s-a constatat că nu sunt obligatorii în asemenea cazuri mențiunile prevăzute la art. 127 alin. (2) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, cu atât mai mult cu cât acestea se referă la adeverințele întocmite pentru a atesta veniturile reprezentând sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, deci doar cele acordate după data de 1 aprilie 1992.

- Ca atare, câtă vreme pentru perioadele prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 263/2010 adeverințele respectă cerințele prevăzute de lege, în sensul că atestă salariul brut încasat de reclamanți în perioadele anterioare datei de 1 iulie 1977 și după 1 ianuarie 1991 până la 1 aprilie 2001, ele trebuie avute în vedere și valorificate.

- Pe de altă parte, art. 165 din Legea nr. 263/2010 se referă la data de 1 iulie 1977, când a intrat în vigoare Legea nr. 3/1977, lege ce a fost abrogată de Legea nr. 19/2000.

- Legea nr. 3/1977 statua la art. 1 că pensia se stabilește în raport cu contribuția adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societății și se diferențiază în funcție de vechimea în muncă, retribuția avută și grupa de muncă, iar la art. 10 se menționa că retribuția tarifară, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate.

- Art. 10 din Legea nr. 3/1977 a fost modificat prin art. III pct. 1 din Legea nr. 49/1992, astfel:

Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază și a următoarelor:

- sporul de vechime în muncă;

- sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;

- indemnizația de zbor;

- sporul pentru condiții grele de muncă;

- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;

- sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;

- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii.”

74. Anterior Legii nr. 3/1977 erau aplicabile dispozițiile art. 5 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, republicată, în vigoare de la 1 ianuarie 1967 până la 1 iulie 1977, potrivit cărora, pentru stabilirea cuantumului pensiei, se iau în considerare, după felul pensiei, următoarele elemente: a) vechimea în muncă; b) salariul tarifar de încadrare; c) gradul de invaliditate și cauza care a provocat invaliditatea; d) condițiile de la locul de muncă.

75. Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, cu modificările și completările ulterioare (Decretul nr. 389/1972), în vigoare de la 1 ianuarie 1973 până la 1 aprilie 2001, abrogat și înlocuit prin Legea nr. 19/2000, statua la art. 1 că unitățile care folosesc personal salariat sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.

- Acesta a fost modificat de art. II pct. 1 din Legea nr. 49/1992, conform căruia:

Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:

- 35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;

- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;

- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;

- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”

- Raportând aceste dispoziții la art. 96 din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv, iar punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/soldei brute sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică, se poate observa că, deși baza de calcul la stabilirea pensiei se raporta la salariul tarifar de încadrare, salariul de bază sau retribuția tarifară de încadrare, venitul asigurat era câștigul brut realizat de salariat.

- În atare condiții, în deplină concordanță cu deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul Legii nr. 19 din 17 octombrie 2011 și nr. 19 din 10 decembrie 2012, care confirmă necesitatea respectării principiului contributivității, se poate susține opinia potrivit căreia salariul brut menționat de art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 se referă, așa cum este menționat chiar în cuprinsul textului, la echivalentul câștigului brut care cuprinde salariul de încadrare, sporurile și alte drepturi încasate de salariat potrivit legii, și nu la salariul tarifar de încadrare care era menționat în carnetul de muncă.

- Un contraargument poate fi însă faptul că la alin. (2) al art. 165 se menționează că, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1), se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare, iar la alin. (3) al aceluiași articol se detaliază modul în care se utilizează sporul de vechime la stabilirea punctajelor lunare în perioadele 1 martie 1970 – 1 septembrie 1983, 1 septembrie 1983 – 1 aprilie 1992, ceea ce ar conduce la concluzia că în realitate salariile brute sau nete menționate la alin. (1) sunt salariile tarifare de încadrare, și nu cele rezultate prin adăugarea la salariul de bază a sporurilor și altor asemenea sume încasate potrivit legii. 

Într-o viitoare a treia parte a acestui material vom prezenta argumentele şi considerentele exprimate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în pronunţarea hotărârii prin Decizia nr. 6/2019, publicată în Monitorul oficial nr. 243/2019.

Ai nevoie de Legea nr. 263/2010? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu