O trimitere preliminară la Curtea de Justiţie a UE urmăreşte clarificări, în respectul reglementărilor Uniunii pe tema enunţată de noi în titlul acestui material. Au fost publicate, în actuala fază procedurală, concluziile Avocatului General, înaintate Curţii, cu caracter de documentare, înainte ca aceasta să formuleze o hotărâre ca răspuns la cererea de decizie preliminară formulată de Tribunalul Bucureşti.

Cererea de decizie preliminară formulată de Tribunalul București  își are originea într‑un litigiu între Orange România, prestator de servicii de telecomunicații și autoritatea națională de protecție a datelor, cu privire la obligațiile primului în cadrul negocierilor contractuale cu un client referitor la copierea și la stocarea copiei unui act de identitate.

În prezentarea redactată – din care am reţinut scurte extrase – Avocatul general apreciază că trimiterea va oferi Curții ocazia de a clarifica mai mult noțiunea de „consimțământ” al persoanei vizate, caracteristică centrală a dreptului Uniunii în domeniul protecției datelor, care își are, în definitiv, originea în dreptul fundamental la protecția datelor. În această privință, Curtea ar trebui de asemenea să abordeze problema sarcinii probei împrejurării dacă persoana vizată și‑a exprimat sau nu consimțământul 

Situația de fapt, procedura și întrebările preliminare

– La 28 martie 2018, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (România) (denumită în continuare „ANSPDCP”) a întocmit un proces‑verbal care conținea o sancțiune administrativă aplicată societății Orange România pentru motivul că stocarea și colectarea copiilor actelor de identitate ale clienților săi s‑ar fi efectuat în lipsa consimțământului expres al acestora.

– În această privință, ANSPDCP a reținut că Orange România a încheiat contracte privind servicii de telecomunicații mobile cu clienți‑persoane fizice la punctul de lucru al acesteia, acelor contracte fiindu‑le atașate copii ale actelor de identitate ale respectivilor clienți. În cuprinsul contractelor menționate este consemnată inter alia împrejurarea că respectivii clienți au fost informați și și‑au exprimat consimțământul cu privire la stocarea (de către Orange România) a acestor copii, existența consimțământului clienților fiind consemnată prin bifarea unei căsuțe din cuprinsul înscrisurilor constatatoare ale contractelor.

– Fragmentul relevant din contractele în cauză are următorul cuprins:

„Clientul declară că:

(i) a fost informat înainte de a încheia contractul despre planul tarifar ales, despre tarifele aplicabile, durata minimă a contractului, condițiile încetării acestuia și cele de obținere și utilizare a serviciilor, inclusiv aria de acoperire a serviciilor, în conformitate cu prevederile articolului 11 din Decizia ANCOM [Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații] nr. 158/2015 și cu prevederile O.U.G. [nr.] 34/2014, precum și cu privire la dreptul de denunțare unilaterală ce poate fi exercitat conform articolului 1.17 din [Termenii și condițiile generale (în continuare «TCG»)];

(ii) Orange România a pus la dispoziția clientului toate informațiile necesare pentru a‑și exprima consimțământul neviciat, expres, liber și specific cu privire la încheierea și asumarea expresă a contractului, inclusiv toată documentația contractuală – TCG și Broșura de tarife și servicii;

(iii) a fost informat și și‑a exprimat consimțământul cu privire la:

• prelucrarea datelor cu caracter personal în scopurile prevăzute la articolul 1.15 din TCG;
• reținerea de copii de pe actele ce conțin date cu caracter personal cu funcție de identificare;
• acord prelucrare date cu caracter personal (număr de contact, e‑mail) în scopul marketingului direct;
• acord prelucrare date cu caracter personal (număr de contact, e‑mail) în scopul efectuării studiilor de piață;
• am citit și îmi dau acordul expres pentru reținerea de copii ale actelor ce conțin date cu caracter personal privind starea de sănătate;
• datele menționate la articolul 1.15 alineatul (10) din TCG să nu fie incluse în serviciile de informații privind abonații și registrele abonaților.”

– Potrivit ANSPDCP, Orange România nu a dovedit că respectivii clienți au făcut o alegere informată în ceea ce privește colectarea și stocarea copiilor actelor de identitate ale acestora.

– Orange România a contestat amenda aplicată la 28 martie 2018 la instanța de trimitere.

– Potrivit constatărilor instanței de trimitere, există contracte în care alegerea liber exprimată de client cu privire la păstrarea unei copii a actelor sale de identitate este indicată prin bifarea unei căsuțe, precum și situații inverse în care clienții au refuzat să își dea un astfel de acord. Din „procedurile interne” de vânzări ale Orange România reiese că, în aceste din urmă situații, Orange România a introdus informațiile necesare privind refuzul clientului de a păstra o copie a actului de identitate prin completarea unui formular specific în acest scop și a încheiat ulterior contractul. Astfel, în pofida indicațiilor cuprinse în Termenii și condițiile generale ale Orange România, această societate nu a refuzat să încheie contracte de abonament cu clienții, chiar și atunci când aceștia refuzau să consimtă la reținerea unei copii a actului lor de identitate.

– Instanța de trimitere consideră că, în aceste condiții, are o deosebită importanță soluția Curții cu privire la criteriile care permit să se stabilească dacă consimțământul este „specific” și „informat” și, dacă este cazul, cu privire la valoarea probatorie a semnării unor contracte precum cele în discuție în litigiul principal.

– În aceste condiții, Tribunalul București a adresat următoarele întrebări preliminare:

„1) În sensul articolului [2] litera (h) din Directiva 95/46, care sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a se putea considera că o manifestare de voință este una specifică și informată?

2) În sensul articolului 2 litera (h) din Directiva 95/46, care sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a se putea considera că o manifestare de voință este una liber exprimată?”

Precizări preliminare

– Avocatul General reţine că în prezenta cauză, se solicită Curții să precizeze condițiile în care consimțământul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal poate fi considerat valabil.

– instrumentul juridic aplicabil, îl constituie Regulamentul 2016/679, care a intrat în vigoare la 25 mai 2018(9), a abrogat Directiva 95/46 cu efect de la aceeași dată. Titulatura oficială este Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)

– Decizia ANSPDCP în discuție în litigiul principal a fost adoptată la 28 martie 2018, dată anterioară celei la care a intrat în vigoare Regulamentul 2016/679. Cu toate acestea, nu numai că ANSPDCP a aplicat o amendă societății Orange România, dar i‑a și solicitat să distrugă copiile actelor de identitate în cauză.

– Litigiul principal privește și această din urmă solicitare. Solicitarea își produce efectele pentru viitor, acesta fiind motivul pentru care regulamentul respectiv pare să fie, în această măsură, aplicabil ratione temporis.

– Prin urmare, este necesar ca la întrebarea adresată să se răspundă prin raportare atât la Directiva 95/46, cât și la Regulamentul 2016/679. În plus, acest regulament va trebui luat în considerare pentru analiza dispozițiilor Directivei 95/46(12).

Definirea conținutului întrebărilor preliminare.

– Autoritatea națională de protecție a datelor în România, ANSPDCP, a sancționat Orange România pentru că a colectat și a stocat copii ale actelor de identitate ale clienților săi fără consimțământul lor. Respectiva autoritate a constatat că societatea menționată încheiase contracte pentru prestarea de servicii de telecomunicații mobile și că la acestea erau anexate copii ale unor acte de identitate. Se susține că aceste contracte stipulau că clienții fuseseră informați și își dăduseră consimțământul pentru colectarea și pentru stocarea copiilor, astfel cum demonstrează bifarea căsuțelor din dreptul clauzelor contractuale. Totuși, potrivit constatărilor ANSPDCP, Orange România nu a făcut dovada că, la momentul încheierii contractelor, clienții în cauză au făcut o alegere informată cu privire la colectarea și la stocarea acestor copii.

– Atunci când o persoană care dorește să încheie un contract cu Orange România este consiliată de un reprezentant al acestei societăți cu privire la prevederile unui contract specific, acest reprezentant lucrează în mod normal pe calculator, cu un model de contract care conține o căsuță care poate fi bifată cu privire la păstrarea unui act de identitate. Clientul pare să fie informat că această căsuță nu este necesar să fie bifată. În cazul în care clientul nu este de acord cu fotocopierea și cu păstrarea actului de identitate, el trebuie să consemneze acest fapt pe contract și în formă olografă. Această din urmă cerință a unei mențiuni olografe pare să rezulte din procedura internă de vânzări a Orange România. În plus, clientul este informat numai verbal, nu și în scris, că are posibilitatea de a refuza.

– În acest context, Avocatul general consideră că, prin cele două întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă o persoană vizată care intenționează să încheie un contract pentru prestarea de servicii de telecomunicații cu o întreprindere își dă consimțământul „specific și informat” și „liber exprimat”, în sensul articolului 2 litera (h) din Directiva 95/46 și al articolului 4 punctul 11 din Regulamentul 2016/679, întreprinderii respective atunci când trebuie să declare olograf pe un formular specific că refuză să consimtă la fotocopierea și la stocarea actelor sale de identitate.

– În această privință, în opinia Avocatului general, instanța de trimitere pare să aibă nevoie de orientări cu privire la sarcina probei și la nivelul probatoriu impus întreprinderii respective. 

Concluzie

Având în vedere considerațiile expuse pe larg în analiza efectuată, Avocatul general propune Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Tribunalul București (România) după cum urmează:

„O persoană vizată care intenționează să încheie un contract pentru prestarea de servicii de telecomunicații cu o întreprindere nu își dă «consimțământul», cu alte cuvinte nu își manifestă voința «specifică și informată» și «liberă», în sensul articolului 2 litera (h) din Directiva 95/46 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și al articolului 4 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), întreprinderii respective atunci când trebuie să declare olograf pe un formular specific că refuză să consimtă la fotocopierea și la stocarea actelor sale de identitate.”

Concluziile Avocatului General Maciej Szpunar prezentate la 4 martie 2020 în Cauza C‑61/19 Orange România SA împotriva Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP)