Interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale cu privire la accize se asigură numai în condiţiile în care se înţelege corect şi pe deplin: sensul şi conţinutul noţiunii de accize; scopul introducerii accizelor; care sunt accizele „armonizate”, accizele „nearmonizate” şi distincţia dintre acestea; accize armonizate la nivelul Uniunii Europene; definiţiile principalelor noţiuni, termeni şi expresii specifice accizelor.
În Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal accizele sunt reglementate în „Titlul VIII. Accize şi alte taxe speciale”, care conţine „Capitolul I. Regimul accizelor armonizate”, „Capitolul II. Regimul accizelor nearmonizate”, „Capitolul III. Contravenţii şi sancţiuni”, „Capitolul IV. Infracţiuni”, „Anexa 1” şi „Anexa 2”, respectiv în articolele de la nr. 335 la nr. 452. În Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal accizele sunt reglementate în articolele de la nr. 336 la nr. 444.
Precizări de ordin semantic
Accizele reprezintă impozite indirecte, datorate bugetului de stat, care se percepe asupra unor bunuri şi servicii de consum, provenite din ţară, din afara ţării (= achiziţii din U.E.) şi din import. Atât din punct de vedere al sensului, cât şi al conţinutului, definiţia corectă pentru acciză este de „impozit”, şi nu de „taxă”, respectiv de „impozit de consumaţie” şi nu de „taxă de consumaţie”. Cu toate că, pentru accize, definiţia de „taxă de consumaţie” nu este corectă, aceasta a devenit „de uz curent” în vorbirea curentă, în literatura de specialitate, în legislaţie şi chiar în unele dicţionare, inclusiv în DEX, care o definesc confuz, atât ca „impozit indirect”, cât şi ca „taxă de consumaţie”.
Scopul introducerii accizelor
Iniţial, accizele au fost concepute şi introduse cu triplul scop:
1) de a frâna producţia şi, respectiv consumul ostentativ, parazitar, de lux şi de vicii;
2) pentru eliminarea sărăciei absolute prin redistribuirea veniturilor, adică prin a se lua (pe calea acestor „impozite speciale”, numite şi supraimpozite), o parte din venitul şi/sau averea celor cu venituri/averi mari, în special de la cei care duc o viaţă de lux sfidător şi consumatori de vicii (precum băuturile alcoolice, ţigările, prostituţia, jocurile de noroc etc.), şi a se da celor săraci (în special celor săraci, dar nu din vina lor, nu celor ajunşi săraci pentru că nu vor să muncească);
3) de a creşte veniturile bugetare.
Metaforic vorbind, iniţial, accizele au fost concepute ca un fel de „haiduc”, care ia de la cei bogaţi şi, în special din veniturile folosite pentru lux sfidător şi consumul de vicii, pentru a da celor săraci (nu celor săraci datorită slăbiciunilor individuale sub forma lenei şi/sau nesăbuinţei lor). Accizele s-au conceput ca un „impozit pe cheltuielile excentrice, extravagante”, ca un „impozit pe consumul de lux şi de vicii”, cu scopul de a frâna consumul acestora şi de a obţine un spor de venituri bugetare folosite (în special) pentru eliminarea sărăciei.
La conceperea şi introducerea, pentru prima dată, a accizelor, nimeni nu ar fi acceptat ideea ca acestea să fie percepute şi asupra produselor şi serviciilor de primă necesitate pentru populaţie, inclusiv asupra bunurilor care fac parte din „minimum mijloacelor de subzistenţă”. În prezent, scopul principal al accizelor s-a schimbat radical, fiind acela de a asigura un volum de venituri cât mai mare la bugetul de stat, în mod sigur şi constant, fapt pentru care acestea sunt stabilite şi asupra unor produse: (1) de strictă necesitate pentru întreaga populaţie, inclusiv pentru cele folosite de cei aflaţi sub pragul sărăciei; (2) produse care se consumă (a) în cantităţi mari, (b) constant, şi (c) care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, aşa cum sunt, spre exemplu, electricitatea şi gazele folosite pentru uzul casnic, carburanţii, produsele petroliere, tutunul, cafeaua, vinul, berea, alcoolul, etc.
Accizele armonizate
Noţiunea de „accize armonizate” are sens şi conţinut numai în legătură cu „Armonizarea accizelor la nivelul Uniunii Europene”.
Armonizarea accizelor în Uniunea Europeană se referă la stabilirea unor reguli şi proceduri comune (unice) cu privire la: (a) baza de impozitare, (b) nivelul cotelor de impozitare, (c) modul în care trebuie să circule (să se deplaseze) produsele supuse accizelor, în special între statele membre.
Până în prezent armonizarea fiscală s-a realizat, prin emiterea mai multor directive, în ceea ce priveşte: (a) baza de impozitare; (b) stabilirea unor cote minime obligatorii; (c) modul în care trebuie să circule (să se deplaseze) produsele supuse accizelor, în special între statele membre.
Trebuie avut în vedere faptul că, de la data aderării unei ţări la un tratat (internaţional), se aplică prevederile acelui tratat.
În domeniile reglementate prin directive ale Uniunii Europene (U.E.), dispoziţiile din legislaţia comunitară prevalează (au întâietate, sunt superioare) asupra oricăror prevederi din actele normative naţionale, în caz de conflict între acestea aplicându-se reglementările comunitare.
Deci, dacă o prevedere din legislaţia naţională a României contravine unei prevederi a unei directive a U.E., se aplică prevederile reglementării U.E.
Pentru a se elimina posibilele necorelări şi stări conflictuale legislative dintre legislaţia naţională şi legislaţia comunitară, fiecare ţară membră a U.E. a avut şi are obligaţia ca, într-o anumită perioadă de timp, de până la 8 – 10 ani, şi chiar mai mult pentru unele domenii, să-şi armonizeze, să-şi pună de acord legislaţia internă cu legislaţia comunitară, în domeniile reglementate de U.E.
De la data aderării la U.E., fiecare ţară membră (deci şi România, începând cu 1 ianuarie 2007), are obligaţia să aplice reglementările U.E. în domeniul accizelor.
Prin directive ale U.E. se reglementează (a) baza de impozitare, (b) nivelul cotelor de impozitare, (c) modul în care trebuie să circule produsele supuse accizelor numai pentru produsele supuse accizelor armonizate (numite şi accize "comunitare"), nu şi pentru produsele care nu sunt supuse accizelor armonizate (numite şi accize "naţionale").
Accizele care sunt reglementate şi pentru care sunt stabilite nivelurile minime prin legislaţia U.E. şi care, obligatoriu, trebuie respectate de toate ţările membre, sunt numite „accize armonizate”.
Accizele armonizate sunt accizele care (1) sunt reglementate prin legislaţia comunitară, şi (2) trebuie respectate de ţările membre.
Accizele armonizate (puse de acord cu legislaţia U. E.) se aplică, în orice ţară membră a U.E., atât pentru produse provenite din producţia internă, cât şi pentru cele din import, fără nicio diferenţiere.
În România, accizele armonizate (reglementate în mod unitar la nivelul U. E.) se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producţia internă sau din import (a se vedea art. 162 din Codul fiscal): a) bere; b) vinuri; c) băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri; d) produse intermediare; e) alcool etilic; f) tutun prelucrat, care include: ţigarete; ţigări şi ţigări de foi; tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete; alte tutunuri de fumat; g) produse energetice, care includ: benzină cu plumb; benzină fără plumb; motorină; păcură; gaz natural; petrol lampant (kerosen); cărbune şi cocs; h) energie electrică, care include: electricitate utilizată în scop comercial; electricitate utilizată în scop necomercial.
Produsele: bere; vinuri; băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri; produse intermediare; alcool etilic; tutun prelucrat; produse energetice; energie electrică faptul generator ia naştere în momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor în acest teritoriu.
Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile. Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România (a se vedea şi art. 192 din Codul fiscal).
Eliberarea accizelor pentru consum reprezintă:
1) orice ieşire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv;
2) orice producţie, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara regimului suspensiv;
3) orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile - cu excepţia energiei electrice, gazului natural, cărbunelui şi cocsului -, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;
4) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă;
5) orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prevederile Codului fiscal şi ale Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal;
6) recepţia, de către un operator înregistrat sau neînregistrat, de produse accizabile, deplasate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Eliberarea pentru consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat membru şi pentru care acciza nu a fost plătită în România.
Nu se consideră eliberare pentru consum: (1) mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal către: 1) un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru; 2) un operator înregistrat în alt stat membru; 3) un operator neînregistrat în alt stat membru; 4) o ţară din afara teritoriului comunitar. (2) distrugerea de produse accizabile într-un antrepozit fiscal, datorată unor cazuri fortuite sau de forţă majoră ori neîndeplinirii condiţiilor legale de comercializare, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Importul reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar cu excepţia: 1) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România; 2) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile; 3) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare. Se consideră, de asemenea, import: 1) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România; 2) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv; 3) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.
Producerea şi deţinerea de produse accizabile în regim suspensiv înseamnă:
1. Interzicerea producerii de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.
2. Interzicerea deţinerii unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită. În afara antrepozitului fiscal pot fi deţinute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost plătită, iar prin circuitul economic, se poate face dovada că provin de la un antrepozitar autorizat, de la un operator înregistrat, de la un operator neînregistrat sau de la un importator.
3. Interzicerea de producere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal nu se aplică a) pentru energie electrică, gaz natural, cărbune şi cocs, şi nici b) pentru berea, vinurile şi băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul propriu. Gospodăriile individuale care produc pentru consumul propriu bere, vinuri şi băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, au obligaţia să se înregistreze la administraţia finanţelor publice în raza căreia îşi au domiciliul. Înregistrarea se face pe baza declaraţiei prevăzute în Codul fiscal. Prin gospodăria individuală se înţelege gospodăria care aparţine unei persoane fizice producătoare, a cărei producţie este consumată de către aceasta şi membrii familiei sale.
Nivelul accizelor armonizate. În ceea ce priveşte aplicarea de cote unice de impozitare pentru calcularea accizelor, la acelaşi produs, la nivelul întregii U.E., încă nu s-a ajuns la un consens al statelor membre, existând pentru aceste cote numai limite minime obligatorii. Nivelul accizelor armonizate este cel prevăzut în Codul fiscal.
Calculul accizei pentru ţigarete.
Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem, dar nu mai puţin de 91% din acciza aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, care reprezintă acciza minimă. Când suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem este mai mică decât acciza minimă, se plăteşte acciza minimă.
Semestrial, prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabileşte nivelul accizei minime în funcţie de evoluţia accizei aferente ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută.
Acciza specifică se calculează în echivalent euro pe 1.000 de ţigarete.
Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra preţului maxim de vânzare cu amănuntul.
Preţul maxim de vânzare cu amănuntul este preţul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţi şi care include toate taxele şi impozitele.
Preţul maxim de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se stabileşte de către persoana care produce ţigaretele în România sau care importă ţigaretele şi este adus la cunoştinţă publică în conformitate cu cerinţele prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Este interzisă vânzarea, de către orice persoană, a ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit şi declarat preţuri maxime de vânzare cu amănuntul.
Este interzisă vânzarea de ţigarete, de către orice persoană, la un preţ ce depăşeşte preţul maxim de vânzare cu amănuntul, declarat.
Preţurile maxime de vânzare cu amănuntul pentru ţigarete se stabilesc de către antrepozitarul autorizat pentru producţie, operatorul înregistrat sau de către importatorul de astfel de produse şi se notifică la autoritatea fiscală centrală - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.
Reguli generale privind regimul de antrepozitare.
Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal.
Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea şi/sau depozitarea de produse accizabile.
Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.
Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plăţii accizelor, atrage plata acestora.
Fac excepţie de la prevederile alin. (3) antrepozitele fiscale care livrează produse energetice către avioane şi nave sau furnizează produse accizabile din magazinele duty free, în condiţiile prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Fac excepţie de la prevederile alin. (1) micii producători de vinuri liniştite care produc în medie mai puţin de 200 hl. de vin pe an.
Într-un antrepozit fiscal de producţie şi depozitare se pot produce şi depozita numai următoarele produsele accizabile: bere; vinuri; băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri; produse intermediare; alcool etilic; tutun prelucrat, care include: ţigarete; ţigări şi ţigări de foi; tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete; alte tutunuri de fumat; produse energetice, care includ: benzină cu plumb; benzină fără plumb; motorină; păcură; gaz natural; petrol lampant (kerosen); cărbune şi cocs.
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal. Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă. În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă, în modul şi sub forma prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Momentul exigibilităţii accizelor. Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România. Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile (a se vedea şi art. 165 din Codul fiscal). Accizele se calculează în cota şi rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilă.
Accizele datorate de persoanele fizice pentru produsele achiziţionate din teritoriul Comunităţii Europene destinate consumului în România
1. Pentru produsele supuse accizelor şi eliberate în consum în alt stat membru, achiziţionate de către persoane fizice pentru nevoile proprii şi transportate de ele însele, accizele se datorează în statul membru în care produsele au fost achiziţionate.
2. Produsele achiziţionate de persoane fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi cantităţile prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
3. Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal şi destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în acest caz, se datorează acciza în România.
4. Acciza devine exigibilă în România şi pentru cantităţile de produse energetice eliberate în consum într-un alt stat membru şi transportate de persoane fizice sau în numele acestora, folosind modalităţi de transport atipic.
5. Se consideră modalităţi de transport atipic transportul carburantului altfel decât în rezervoarele autovehiculelor sau în canistre de rezervă adecvate, precum şi transportul de produse de încălzire lichide altfel decât în autocisterne utilizate în numele comercianţilor profesionişti.
Termenul de plată. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă. Accizele sunt venituri la bugetul de stat.
Depunerea declaraţiilor de accize. Orice plătitor de accize are obligaţia de a depune lunar la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă. Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă de către plătitorii de accize, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia.
Evidenţe contabile. Orice plătitor de accize are obligaţia de a ţine registre contabile precise, conform legislaţiei în vigoare, care să conţină suficiente informaţii pentru ca autorităţile fiscale să poată verifica respectarea prevederilor din Codul fiscal şi din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Responsabilităţile plătitorilor de accize. Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea fiscală competentă, conform prevederilor Codului fiscal, Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal şi celor ale legislaţiei vamale în vigoare.
Marcarea produselor alcoolice şi tutunului prelucrat. Produsele alcoolice şi tutunul prelucrat sunt supuse marcării. Produsele alcoolice şi tutunul prelucrat (supuse marcării) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor Codului fiscal şi Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi, operatorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi, potrivit precizărilor din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal..
Proceduri de marcare a produselor accizabile. Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole. Dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate pe marcaje sunt stabilite prin norme emise prin ordin al ministrului finanţelor publice. Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligaţia să asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul. Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole deteriorate sau altfel decât s-a prevăzut prin lege vor fi considerate ca nemarcate.
Eliberarea marcajelor pentru produsele accizabile. Autoritatea fiscală competentă aprobă eliberarea marcajelor, potrivit procedurii prevăzute în norme emise prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Accizele nearmonizate
Accizele nearmonizate sunt accizele care: 1) nu sunt reglementate prin legislaţia comunitară (a U.E.); 2) nu au stabilite nivelurile minime (prin legislaţia U. E.); 3) sunt stabilite în mod independent de fiecare dintre ţările membre.
Accizele care nu sunt armonizate (care nu sunt reglementate prin legislaţia U.E., care nu trebuie aplicate, obligatoriu, de toate ţările membre), sunt accize nearmonizate, adică accize pentru care fiecare ţară are libertate deplină să le reglementeze după cum consideră.
Accizele reglementate prin directive ale U.E. pot fi numite accize "comunitare", iar cele pentru care fiecare ţară membră a U.E. are libertate deplină de legiferare pot fi numite accize "naţionale".
Pentru produsele şi serviciile care nu sunt supuse accizelor armonizate (care nu sunt reglementate la nivelul U.E.), fiecare ţară are dreptul deplin să le reglementeze, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea nivelului accizelor, după cum consideră. Este de preferat ca acest lucru să se facă în înţelegere cu autorităţile comunitare pentru a se avea în vedere măsurile de politică fiscală de perspectivă ale U.E., respectiv pentru a se asigura luarea din timp a unor măsuri de armonizare pentru produsele şi serviciile cuprinse în programele de armonizare în viitor ale comunităţii. Mai precis, având în vedere programele de perspectivă ale U.E. în domeniul armonizării accizelor, autorităţile naţionale, în înţelegere cu autorităţile comunitare, vor putea dispune măsuri, pe etape, pentru creşterea, reducerea sau eliminarea, după caz, a accizelor la produsele şi serviciile nearmonizate, dar pentru care se prevede armonizarea lor în viitor. Pentru produsele şi serviciile nearmonizate, pentru care nici nu se prevede armonizarea lor în viitor, fiecare stat este liber s-şi stabilească propria politică în domeniul accizelor, fără, însă, a contraveni vreunei prevederi comunitare.
În România, accizele nearmonizate se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse (a se vedea art. 207 din Codul fiscal): cafea verde; cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori; cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă; confecţii din blănuri naturale, cu excepţia celor de iepure, oaie, capră; articole din cristal; bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor; produse de parfumerie; arme şi arme de vânătoare, altele decât cele de uz militar, cu excepţiile prevăzute în lege; iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement; motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement.
Nivelul accizelor şi modul de calcul al acestora este prevăzut în Codul fiscal.
Accizele preced taxa pe valoarea adăugată şi se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de Codul fiscal asupra bazei de impozitare, care reprezintă:
1) pentru produsele provenite din producţia internă - preţul de livrare al producătorului, mai puţin acciza;
2) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar - preţurile de achiziţie;
3) pentru produsele provenite din afara teritoriului comunitar - valoarea în vamă, stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale, după caz.
Plătitori de accize. Plătitori de accize pentru produsele supuse accizelor nearmonizate sunt operatorii economici - persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate - care produc sau care achiziţionează din teritoriul comunitar ori din afara teritoriului comunitar astfel de produse.
Plătitori de accize sunt şi persoanele fizice care introduc în ţară: arme şi arme de vânătoare, altele decât cele de uz militar, cu excepţiile prevăzute în lege; iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement; motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement.
Operatorii economici care achiziţionează din teritoriul comunitar produse supuse accizelor nearmonizate, trebuie să fie înregistraţi la autoritatea fiscală competentă, înainte de primirea produselor, în condiţiile prevăzute în norme, şi să respecte următoarele cerinţe: a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea fiscală competentă; b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse; c) să prezinte produsele oricând li se cere aceasta de către organele de control; d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.
Sunt scutite de la plata accizelor:
1) produsele exportate direct de operatorii economici producători sau prin operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea pe bază de comision. Beneficiază de regimul de scutire numai produsele exportate, direct sau prin operatorii economici comisionari, de către producătorii care deţin în proprietate utilajele şi instalaţiile de producţie necesare pentru realizarea acestor produse;
2) produsele aflate în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor legale în domeniu.
3) orice produs importat, provenit din donaţii sau finanţat direct din împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică, acordat instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, ministerelor, altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaţionale şi organizaţii nonprofit şi de caritate;
4) produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.
Exigibilitatea accizelor nearmonizate. Momentul exigibilităţii, pentru accizele nearmonizate, intervine:
1) pentru produsele din producţia internă, la data efectuării livrării, la data acordării produselor ca dividende sau ca plată în natură, la data la care au fost consumate pentru reclamă şi publicitate şi, respectiv, la data înstrăinării ori utilizării în oricare alt scop decât comercializarea;
2) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, la momentul recepţionării acestora;
3) pentru produsele importate, la data înregistrării declaraţiei vamale de import.
Pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement, momentul exigibilităţii accizei intervine cu ocazia primei înmatriculări în România.
În cazul persoanelor fizice care achiziţionează arme şi arme de vânătoare, altele decât cele de uz militar, cu excepţiile prevăzute în lege, exigibilitatea ia naştere la momentul înregistrării la autorităţile competente, potrivit legii.
Plata accizelor nearmonizate la bugetul de stat. Pentru produsele provenite din producţia internă, accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.
Pentru alte produse accizabile, provenite din teritoriul comunitar sau din import, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele sau la momentul înregistrării declaraţiei vamale de import, după caz.
Pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement, plata se face cu ocazia primei înmatriculări în România.
În cazul persoanelor fizice care achiziţionează accize nearmonizate, plata se face la data înregistrării la autorităţile competente, potrivit legii.
Declaraţiile de accize. Orice operator economic plătitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă. Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă, de către operatorii economici plătitori, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia.
Accize armonizate la nivelul Uniunii Europene
Accizele au un aport relativ important la formarea veniturilor fiscale la nivelul U.E., raportate la produsul intern brut (PIB), ele reprezintă în jur de 3,5%.
Întrucât accizele sunt un impozit indirect care se aplică în toate statele membre ale U.E. în strânsă legătură cu tranzacţiile comerciale şi libera circulaţie a mărfurilor în cadrul pieţei unice, acestea au fost supuse procesului de armonizare fiscală.
Cu toate progresele înregistrate în armonizarea legislaţiei din domeniul accizelor, în statele membre ale U.E. se întâlnesc diferenţe uneori mari între nivelul cotelor cu care se calculează accizele la acelaşi produs.
Aceste diferenţe sunt determinate atât de modul diferit de abordare a politicilor sociale de descurajare a „consumului ostentativ, parazitar şi de vicii”, cât şi de faptul că unele produse (ca, de exemplu, tutunul şi vinul) ocupă un loc important în agricultura ţărilor care practică accize mai reduse.
Existenţa unor diferenţe mari (în statele membre ale U.E.) între nivelul cotelor cu care se calculează accizele la acelaşi produs influenţează negativ competiţia pe piaţa unică, iar în cazul produselor la care accizele deţin până la 75% din preţul produsului (aşa cum sunt ţigările şi băuturile alcoolice, produsele petroliere) ele constituie motive de practicare a evaziunii fiscale.
Cu cât preţul unui produs conţine un volum mai mare de impozite, cu atât mai mult produsul respectiv este aducător de cele mai mari venituri pentru evazionişti.
În condiţiile în care între ţările U. E. se menţin diferenţe mari între nivelul cotelor cu care se calculează accizele la acelaşi produs, pentru eliminarea/reducerea fenomenelor de evaziune fiscală s-au adoptat aceleaşi reguli în ceea ce priveşte evidenţa riguroasă a circulaţiei şi depozitării produselor supuse accizelor în cadrul U.E.
Armonizarea accizelor în U.E. se referă la stabilirea unor reguli şi proceduri comune (unice) cu privire la: baza de impozitare; nivelul cotelor de impozitare; circulaţia produselor supuse accizelor între statele membre; stabilirea unor cote minime obligatorii.
Până în prezent armonizarea fiscală s-a realizat în ceea ce priveşte baza de impozitare şi circulaţia produselor supuse accizelor în cadrul U.E.
În ceea ce priveşte aplicarea de cote unice de impozitare pentru calcularea accizelor, la acelaşi produs la nivelul întregii U.E., deşi există o propunere a Comisiei Europene ce datează din anul 1987, încă nu s-a ajuns la un consens al statelor membre, existând pentru aceste cote numai limite minime obligatorii.
Până în prezent U.E. a reglementat, prin emiterea a mai multor Directive, într-o mare măsură, accizele pentru produsele din tutun, pentru produse alcoolice şi pentru produse petroliere.Într-un material viitor vom prezenta şi definiţii ale principalelor noţiuni, termeni şi expresii specifice accizelor.
Ai nevoie de Codul fiscal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!
