14 Decembrie, 2019

Acces la informaţii din domeniul medical şi farmaceutic deținute de instituții publice

Continuăm să prezentăm hotărâri ale instanţelor de judecată, preluate din jurisprudenţa selectată de Indaco Lege5, în temeiul Legii nr. 544/2001. În acest material, practica instanţelor priveşte dreptul la informaţii din domeniul medical şi farmaceutic deţinute de instituţii publice.

[…]

Instanța reține că, reclamanta este societate comercială, având ca obiect principal de activitate “alte activități referitoare la sănătatea umană“, precum şi activități de comercializare de produse farmaceutice sau de prestare de servicii, având posibilitatea participării la licitațiile publice organizate de pârâtă, într-un mediu concurențial cu alte societăți comerciale, care au un profil asemănător de activitate cu cel al reclamantei.

Luând la cunoștință de prețurile programelor de „Control Extern al Calității 2018/2019” prin această modalitate, reclamanta ar avea posibilitatea de a include în propunerea financiară din cadrul procedurii de achiziție publică, prețuri care nu sunt rezultatul liberei concurențe, contrar dispoz. art. 137 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 98/2016.

Deși avea posibilitatea de a participa la licitațiile publice organizate de pârâtă, cu oferte proprii și în limitele criteriilor și condiționărilor stabilite de aceasta, reclamanta a ales calea obținerii unor informații de interes privat (și nu public), cu privire la prețurile produselor rezultate din licitațiile publice, pentru a-și asigura un avantaj esențial în fața altor competitori, ceea ce legea interzice, încălcarea principiului bunei credințe în practicile comerciale desfășurate de reclamantă putând fi dedus și din multitudinea de dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată, având un obiect similar, ceea ce denotă o practică răspândită a reclamantei, având ca finalitate protejarea interesului său personal în crearea unei practici neconcurențială.

Instanța apreciază astfel că, nu exista motive ca pârâta să comunice informațiile solicitate, întrucât aceste informații sunt exceptate de la comunicare.

În consecința, reclamanta este exceptată de la dreptul de a obține informații de interes public, potrivit art.12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001, cât timp încearcă sa eludeze principiul concurentei loiale, dar şi a altor principii care guvernează instituția licitațiilor publice, care sunt prevăzute în mod expres în art.2 din O.U.G. nr. 34/2006.

Din cuprinsul prevederilor art. 1 din Legea nr. 544/2001 rezultă că “accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public”, definite astfel prin prezenta lege , constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României”.

Corelativ acestui text legal, art. 31 din Constituția României, la care se face trimitere prin art. 1 din lege reglementează ,,Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit“.

Rezultă că, atât Constituția României, dar și Legea nr. 544/2001 instituie dreptul cetățeanului de a avea acces liber și neîngrădit la informații publice, cu condiția de a nu fi afectate alte drepturi.

Prin art. 111 din Legea nr. 544/2001 s-a reglementat dreptul unei persoane juridice de a solicita autorității contractante contracte de achiziții publice și nu alte informații, dar şi acest drept a fost condiționat de îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 12 din lege.

Astfel, acest drept a fost exceptat de la accesul liber al persoanei juridice de a obține informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenţei loiale, potrivit legii.

Reține așadar instanța că scopul legii, în ce privește comunicarea unui atare tip de informații are în vedere strict luarea la cunoștință a acestora, nu și o eventuală folosire a informațiilor, în urma comunicării.

Nu rezultă din atitudinea reclamantei scopul luării la cunoștință în mod benevol, fără a interesa natura informațiilor solicitate.

[…]

Hotărâre nr. 6186/2019 din 01/10/2019 – Contencios administrativ și fiscal – comunicare informații de interes public (Legea nr. 544/2001)

Tribunalul BUCUREȘTI – Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal

 […]

Concluzionând, Curtea apreciază, în acord cu tribunalul, că recurentul pârât nu a justificat refuzul comunicării informațiilor solicitate, în condițiile în care acestea nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 544/2001, motiv pentru care acțiunea intimatei reclamante apare ca întemeiată.

Recurentul pârât nu explică nici modul în care comunicarea contractelor sau a plăților efectuate în executarea contractelor ar putea aduce atingere vreunui drept de proprietate intelectuală. În același timp, Curtea reține și faptul că recurentul pârât nu a argumentat de ce apreciază informațiile solicitate ca fiind secret comercial, neputând fi divulgate fără consimțământul deținătorului legitim.

Prin secret comercial, conform prevederilor art. 11 lit. d) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, se înțelege „orice informație care, total sau parțial, nu este în general cunoscută sau nu este ușor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obișnuit cu acest gen de informație și care dobândește o valoare comercială prin faptul că este secretă, pentru care deținătorul legitim a luat măsuri rezonabile ținând seama de circumstanțe, pentru a fi menținută în regim de secret; protecția secretului comercial operează atât timp cât condițiile enunțate anterior sunt îndeplinite în mod cumulativ ”.

Or, raportat la dispozițiile legale mai sus expuse, copiile facturilor de cumpărare din care să reiasă prețul unitar al materialelor de laborator nu reprezintă secret comercial.

Aşadar, nu poate fi primit argumentul referitor la ipotetica incidență a prevederilor art. 1 lit. d) din Legea nr. 11/1991 deoarece, prin cererea formulată, intimata reclamantă ar dori să cunoască prețurile practicate de alți furnizori care au același obiect de activitate, observându-se faptul că legea prevede accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin prezenta lege, principiu fundamental al relațiilor dintre persoane și autoritățile publice (art. 1 alin. 1 din Legea nr. 544/2001), Curtea reținând caracterul de informații de interes public în ceea ce privește copiile de pe documente pretinse pârâtului, faptul că acestea nu se înscriu în categoria celor exceptate de la comunicare (potrivit art. 12 din Legea nr. 544/2001), dar și împrejurarea că instituția recurentă este o instituție publică.

Referitor la faptul că intimata reclamantă ar încălca principiul bunei-credințe, susținerea este nedovedită, reținându-se că aceasta și-a exercitat în limite legale un drept prevăzut de lege, și anume, acela de a i se comunica anumite informații de interes public. Cel care invocă reaua-credință trebuie să o dovedească, dat fiind faptul că buna-credință se prezumă. Or, simpla solicitare a unor informații în legătură cu activitatea unei autorități publice nu poate fi asimilată unei conduite abuzive.

Cu privire la pretinse pagube cauzate celorlalți participanți la piață și spitalului, Curtea constată că nici această aserțiune nu se verifică, neindicându-se și nedovedindu-se cum anume este cauzat vreun prejudiciu și în ce constă acesta.

În ceea ce privește argumentul referitor la îndeplinirea de către recurenta pârâtă a obligației de a asigura publicitatea informațiilor cuprinse în art. 5 din Legea nr. 544/2001 privind informațiile de interes public, fapt adus la îndeplinire prin comunicarea din oficiu prin afișarea pe site-ul spitalului și actualizate anual, astfel că orice persoană are acces liber și neîngrădit pentru a consulta informațiile dorite, Curtea constată că textul legal invocat prevede obligativitatea autorităților publice de a comunica din oficiu anumite informații de interes public (cele enumerate la literele a-i).

Aceasta nu este însă unica obligație prevăzută de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 și 2 din același act normativ:

„ (1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public.

(2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal”.

Analizând natura informațiilor pretins a fi comunicate de către intimata reclamantă, Curtea constată că acestea nu se încadrează în textul art. 5, invocat de recurenta pârâtă, ci în textul art. 6, astfel că, în măsura în care nu formează obiect al unei excepții legale de la comunicare (art. 12), intimata reclamantă are un drept a solicita comunicarea lor, iar refuzul recurentei pârâte trebuie cenzurat cât timp este nejustificat, astfel cum corect s-a constatat în speță de către prima instanță.

Așa fiind, împrejurarea că recurenta pârâtă a asigurat publicitatea informațiilor prevăzute de art. 5 nu constituie decât îndeplinirea unei alte obligații legale, dar irelevantă în cauză, nescutind-o de comunicarea informațiilor pretinse în baza prevederilor art. 6.

[…]

Hotărâre nr. 695/2019 din 30/09/2019 – Contencios administrativ și fiscal – comunicare informații de interes public (Legea nr. 544/2001)

Curtea de Apel BUCUREȘTI

Ai nevoie de Legii nr. 544/2001? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu