În Monitorul Oficial 182 din 21 martie 2012 a fost publicată Legea nr. 51/2012 privind modificarea şi completarea Legii nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii.
Actul normativ modifică substanţial Legea nr. 108/1999, ce reglementează prevederile anterioare privind competenţele persoanelor cu atribuţii de control din cadrul Inspecţiei Muncii.
Potrivit Legii 51/2012, Inspecţia Muncii are personalitate juridică şi este finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. De asemenea, Inspecţia Muncii îndeplineşte funcţia de autoritate de stat, prin care asigură exercitarea controlului în domeniile relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă şi supravegherii pieţei.
Atribuţiile Inspecţiei Muncii, potrivit noului act normativ
Inspecţia Muncii are următoarele atribuţii specifice:
A. În domeniul relaţiilor de muncă
1. controlează aplicarea reglementărilor legale, generale şi speciale, cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
2. controlează stabilirea şi acordarea drepturilor cuvenite salariaţilor ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă
3. controlează aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
4. asigură la nivel naţional evidenţa muncii prestate în baza contractelor individuale de muncă, prin registrul general de evidenţă al salariaţilor, precum şi evidenţa zilierilor şi a beneficiarilor prestaţiilor acestora;
5. controlează folosirea forţei de muncă, în scopul identificării cazurilor de muncă nedeclarată;
6. primeşte şi transmite în sistem informatic, prin inspectoratele teritoriale de muncă, datele depuse de angajatori şi beneficiari referitoare la salariaţi şi la zilieri;
7. asigură înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi şi verifică prevederile acestora, potrivit procedurii aprobate de inspectorul general de stat;
8. conciliază conflictele de muncă declanşate la nivelul unităţilor.
B. În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi al supravegherii pieţei, Inspecţia Muncii are următoarele atribuţii:
a) controlează, coordonează şi îndrumă metodologic aplicarea prevederilor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă;
b) cercetează evenimentele, stabileşte caracterul accidentelor de muncă, şi colaborează cu alte instituţii
c) controlează activitatea de instruire, informare şi consultare a salariaţilor şi furnizează informaţii în vederea îmbunătăţirii acesteia;
d) emite autorizaţia de funcţionare pentru securitate şi sănătate în muncă, pentru angajatori persoane juridice şi fizice;
e) eliberează avize şi autorizaţii conform competenţelor stabilite prin actele normative aplicabile;
f) dispune măsuri şi expertize pentru stabilirea cauzelor ce au dus la evenimente, dispune măsuri de prevenire ;
g) dispune sistarea activităţii sau oprirea din funcţiune a echipamentelor de muncă, pentru prevenirea pericolelor;
h) controlează respectarea prevederilor legale referitoare la introducerea pe piaţă a produselor pentru care desfăşoară acţiuni de supraveghere a pieţei;
Potrivit actului normativ, inspectorii de muncă sunt funcţionari publici, în cadrul funcţiilor publice specifice cu statut special.
Obligaţiile inspectorilor de muncă
Inspectorii de muncă sunt obligaţi:
– să nu aibă vreun interes, direct sau indirect, de orice natură ar fi acesta, în entităţile care se află sub incidenţa controlului lor ;
– să nu dezvăluie secretele de fabricaţie si procedurile de exploatare de care ar putea lua cunoştinţă în exercitarea funcţiilor lor, atât pe durata existenţei raporturilor de serviciu, cât şi timp de 2 ani după data încetării acestora ;
– să păstreze confidenţialitatea asupra identităţii persoanei care semnalează nerespectarea prevederilor legale în domeniul reglementat de prezenta lege.
Drepturile inspectorilor de muncă
Inspectorii au, în principal, următoarele competenţe legale:
1. au acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă în sediul şi orice loc de muncă, organizat de persoane juridice şi fizice;
2. identifică persoanele aflate în locurile de muncă sau în alte locuri unde se efectuează cercetări, solicitând documentele de identitate;
3. solicită angajatorului sau salariaţilor informaţii şi documente pentru realizarea obiectivului controlului;
4. solicită şi pot primi copii asupra unor documente, în legătură cu controlul efectuat;
5. preiau declaraţii scrise, singuri sau cu martori, de la persoanele în legătură cu obiectul controlului;
6. pot să dispună sistarea activităţii sau oprirea funcţionării unor echipamente de lucru, pentru împiedicarea unor pericole.
7. pot să dispună interzicerea, restricţionarea, retragerea unui produs de pe piaţă sau rechemarea acestuia, cu precizarea motivelor care stau la baza acestei decizii.
Majorări la cuantumul amenzilor
Se majorează plafonul amenzilor pentru faptele considerate contravenţii şi se uniformizează toate amenzile în plafonul 5000 lei (minimum) şi 10000 lei (maximum). (anterior 4500 lei – 9000 lei).
Ce fapte sunt considerate contravenţii ? Sunt sancţionate următoarele fapte:
a) împiedicarea în orice mod a inspectorilor de muncă să efectueze controlul, prin orice acţiune sau inacţiune, inclusiv refuzul persoanei de a se identifica;
b) neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială a măsurilor dispuse de inspectoratele de muncă;
c) nerespectarea obligaţiei de a pune la dispoziţia inspectorilor de muncă, în termenul comunicat, a documentelor şi informaţiilor solicitate.
O modificare prezentă în actul normativ este reprezentată de faptul că s-a prevăzut posibilitatea plăţii amenzii la jumătate din minim în 48 de ore de la încheierea procesului verbal de amendă, iar procedura contestării amenzii este conform OG nr. 2/2001, privind contravenţiile.
Sursa: Monitorul Oficial
