Probabil că, în contextul actual nu ne mai gândim la contractarea de credite. După actuala criză şi recesiune, este la fel de probabil ca ne vom întoarce către bănci, fapt pentru care este bine să ştim unele din problemele care au generat nevoia de interpretări a dreptului european.
Redăm, mai jos, o selecţie din deciziile pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pe aceste teme, în urma întrebărilor preliminare primite de la instanţe naţionale, pentru clarificări privind aplicarea Directivei 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Instanța în fața căreia un consumator susține că anumite clauze care figurează într-un contract încheiat cu un profesionist sunt abuzive nu este obligată să examineze din oficiu și individual caracterul eventual abuziv al tuturor celorlalte clauze din acest contract pe care consumatorul nu le-a atacat.
Aceasta trebuie însă să efectueze o astfel de examinare a clauzelor, chiar necontestată de consumator, care sunt legate de obiectul litigiului, astfel cum este delimitat de părți, din moment ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest scop. Astfel, dacă dosarul care îi este adresat ridică îndoieli serioase în ceea ce privește caracterul abuziv al acestor clauze, instanța trebuie să îl completeze solicitând părților să îi furnizeze lămuriri precum și documentele necesare.
În schimb, pentru a nu depăși limitele obiectului litigiului astfel cum este definit de părți în pretențiile lor, instanța nu este obligată, în temeiul directivei, să examineze din oficiu caracterul eventual abuziv al altor clauze care nu sunt legate de obiectul acestui litigiu.
Hotărârea în cauza C-511/17 Györgyné Lintner/UniCredit Bank Hungary Zrt.
11 martie 2020
*
Directiva 93/13 nu se opune ca, în cazul nulității unei clauze contractuale abuzive care stabilește un indice de referință pentru calculul dobânzilor variabile ale unui împrumut, instanța națională să înlocuiască acest indice cu indicele substitutiv respectiv, aplicabil în lipsa unui acord contrar al părților contractuale, în măsura în care contractul de împrumut ipotecar în cauză nu poate continua să existe în cazul eliminării acelei clauze abuzive iar anularea contractului în întregime este de natură să îl expună pe consumator unor consecințe deosebit de prejudiciabile.
Hotărârea în cauza C-125/18 Marc Gómez del Moral Guasch v Bankia SA
3 martie 2020
*
În contractele de împrumut indexat într-o monedă străină, încheiate în Polonia, clauzele abuzive referitoare la diferența de curs valutar nu pot fi înlocuite cu dispoziții generale ale dreptului civil polonez În cazurile în care, după eliminarea clauzelor abuzive, natura obiectului principal al acestor contracte se poate schimba, în sensul că acele contracte nu ar mai fi indexate în moneda străină, menținându-se în același timp o rată a dobânzii pe baza ratei acestei monede străine, dreptul Uniunii nu se opune invalidării acestor contracte.
Hotărârea în cauza C-260/18 Kamil Dziubak și Justyna Dziubak/Raiffeisen Bank International AG
3 octombrie 2019
*
O lege națională nu poate invalida, printr-o normă retroactivă, generală și automată, contracte de credit încheiate cu creditori străini care nu erau autorizați să furnizeze servicii de credit în acest stat membru Este de competența instanței naționale de a determina calitatea de consumator a beneficiarului unui credit cu o dublă finalitate
Dreptul Uniunii se opune unei legislații naționale în virtutea căreia contractele de credit și celelalte acte juridice întemeiate pe astfel de contracte sunt nule, cu efect retroactiv, de la data încheierii lor, atunci când au fost încheiate cu un creditor stabilit în alt stat membru decât cel al destinatarului prestației și care nu este în posesia tuturor autorizațiilor necesare, eliberate de autoritățile competente ale acestui stat membru.
Hotărârea în cauza C-630/17 Anica Milivojević/Raiffeisenbank St. Stefan-Jagerberg-Wolfsberg eGen
14 februarie 2019
*
Caracterul abuziv al unei clauze contractuale neclare care plasează riscul de schimb valutar în sarcina împrumutatului și care nu reflectă acte cu putere de lege poate face obiectul unui control jurisdicțional.
Norma care exclude din domeniul de aplicare al directivei clauzele contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii este justificată prin faptul că se poate prezuma în mod legitim că legiuitorul național a stabilit un echilibru între ansamblul drepturilor și obligațiilor părților la contract. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că o altă clauză contractuală care nu este vizată de acte cu putere de lege, precum, în speță, cea referitoare la riscul de schimb valutar, este în totalitate exclusă de asemenea din domeniul de aplicare al directivei. Caracterul abuziv al acestei clauze poate, în acest caz, să fie apreciat de instanța națională în măsura în care aceasta apreciază, după o examinare de la caz la caz, că nu este redactată în mod clar și inteligibil4 . În această privință, Curtea consideră că instituțiile financiare sunt obligate să furnizeze împrumutaților informații suficiente pentru a le permite să adopte decizii prudente și în deplină cunoștință de cauză. Aceasta implică faptul ca o clauză referitoare la riscul de schimb valutar trebuie să fie înțeleasă de consumator atât pe plan formal și gramatical, cât și în ceea ce privește efectele concrete ale acesteia. Rezultă că un consumator mediu, normal informat, suficient de atent și de avizat trebuie să poată nu numai să cunoască posibilitatea deprecierii monedei naționale față de moneda străină în care a fost exprimat împrumutul, ci și să evalueze consecințele economice potențial semnificative ale unei astfel de clauze asupra obligațiilor sale financiare.
Hotărârea în cauza C-51/17 OPT Bank Nyrt. și
OTP Faktoring Követeléskezelő Zrt./Teréz Ilyés și Emil Kiss
20 septembrie 2018
Pe site-ul www.curia.europa.eu puteţi consulta aceste hotărâri, prin accesarea indicativului cauzei şi numele părţilor.
