Cu prilejul soluționării unei cauze privind recalcularea pensiei, petenta a ridicat o excepţie de neconstituţionalitate prin care este criticat modul de calcul al pensiilor pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, cu încîlcarea principiului constituţional privind neretroactivitatea legii civile, respectiv la dreptul la pensie.
CCR a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 165 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie Excepția a fost ridicată la Tribunalul Satu-Mare – Secția I civilă cu prilejul soluționării unei cauze privind recalcularea pensiei.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 165 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 contravin art. 15 alin. (2) și art. 47 alin. (2) din Constituție. În acest sens, autoarea a apreciat că dispozițiile de lege criticate dispun retroactiv asupra modului de calcul al punctajului anual, eliminând 15,5% din veniturile realizate și care au reprezentat contribuția sa efectivă la constituirea fondului de contribuții de asigurări sociale în perioada iulie 1977-decembrie 1990, prin neluarea în considerare a impozitului pe fondul total de retribuire aplicat la fondul total de salarii la care a contribuit, așa cum a fost prevăzut de art. 13 și art. 28 alin. (1) Legea nr. 1/1997. În opinia sa, aceste sume reprezintă un „bun” câștigat.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 165 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora:
„(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
[…]
b)salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991.”
Decizia şi argumentele CCR
Curtea a respins, ca neîntemeiată, critica de neconstituţionalitate, cu argumente din care reţinem cele de mai jos.
– Anterior anului 1991, formele de retribuire erau reglementate de Legea nr. 57/1974 a retribuirii după cantitatea și calitatea muncii, abrogată prin neretroactivitatea legii civile, respectiv la dreptul la pensie.
. Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 57/1974, se puteau aplica, în funcție de specificul activității, „formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale”. Potrivit art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, „acordul global” – ca variantă a formei de retribuire în acord sau cu bucata – se putea aplica atunci când o formație de lucru, un colectiv sau întregul colectiv al subunității încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce îi revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări sau pentru obținerea unei anumite producții. Pentru persoanele care au lucrat – înainte de 1991 – în sistemul de salarizare în acord, în carnetul de muncă era menționată retribuția tarifară de încadrare, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă. Începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/1977 privind impozitul pe fondul total de retribuire al unităților de stat, în locul impozitului pe retribuție plătit de fiecare persoană s-a introdus impozitul pe fondul total de retribuire plătit de angajator.
– Textul de lege criticat precizează că, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, și nu reglementează modalitatea de stabilire a salariilor brute/nete pentru perioada 1977-2001, și anume categoriile concrete de venituri care se includ în salariul brut/salariul net.
– Printr-o decizie anterioară, Curtea a reținut că „verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești”.
– De asemenea, făcând trimitere la jurisprudența sa anterioară, Curtea a arătat că „modul de stabilire a punctajului mediu anual, a valorii punctului de pensie, a condițiilor de includere a unor perioade în stagiul de cotizare, precum și a altor condiții și criterii de calcul al pensiilor țin de competența și opțiunea exclusivă a legiuitorului, fiind norme cu caracter tehnic. Astfel, Parlamentul le poate stabili și modifica în raport cu posibilitățile financiare disponibile ori cu modificările ce se produc în resursele economico-financiare ale societății”.
– La stabilirea condițiilor de pensionare se ține cont de reglementările în vigoare la data depunerii cererii de pensionare, potrivit principiului tempus regit actum, și, atât timp cât acestea se referă la dreptul la pensie ce se acordă pentru viitor, nu au semnificația încălcării principiului constituțional al neretroactivității legii civile, chiar dacă privesc în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare sau vechimea în muncă au fost realizate în trecut.
– Cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială, în condițiile stabilite de lege, legiuitorul având libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii civile, atât timp cât dispozițiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor.
Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României