35 de ani de închisoare pentru insultarea monarhiei

Vichai Thepwong, 34 de ani, fost vânzător de poliție de asigurare, fusese condamnat inițial la 70 de ani închisoare, dar pedeapsa i-a fost înjumătățită după ce s-a declarat vinovat de zece încălcări ale strictei legislații thailandeze privind lezmajestatea.  

De când a preluat puterea după o lovitură de stat în urmă cu trei ani, guvernul militar a pus sub acuzare 73 de persoane pentru defăimarea regalității, afirma iLaw, o organizație de monitorizare a justiției thailandeze.  

Ultima condamnare este cea mai grea sentință din domeniu, urmată de una de 30 de ani dată în 2015.  

Vihcai a fost arestat in 2015 în orașul Chiang Mai pentru ca a postat zece mesaje și imagini pe Facebook ce ar fi insultătoare la adresa monarhiei.  

Avocatul acestuia a spus ca nu va face apel: “vrea ca acest caz sa se termine si sa ceara o gratiere regala”, relateaza HotNews.

Crima de lezmajestate (după franceză lèse-majesté, latină crimen laesae maiestatis) este o noțiune de drept roman constând într-o ofensă adusă suveranului — fie un monarh, fie o națiune. Prin extensie, este vorba de infracțiuni prevăzute în prezent în legi speciale care îi protejează pe cei mai înalți reprezentanți ai statului.

Crima a apărut în timpul Republicii Romane sub numele crimen maiestatis: tribunul plebei Lucius Appuleius Saturninus a instituit în anul 103 î.Hr. un tribunal permanent (în latină quaestio de maiestate), pentru a judeca pe magistrații suspectați de a aduce atingere drepturilor poporului roman. Sfera de aplicare a legii s-a extins în timp pentru a cuprinde cea mai veche crimă de perduellio (înaltă trădare), apoi orice infracțiune de nerespectare sau orice abuz de putere comis de un magistrat și în cele din urmă orice ofensă adusă persoanei împăratului, considerat personificarea maiestății poporului roman.

După căderea Imperiului Roman, noțiunea a fost reluată în Evul Mediu pentru împăratul Sfântului Imperiu Roman. Lezmajestatea s-a aplicat și altor oameni sau lucrări considerați ca reprezentând pe maiestatea imperială. Astfel, în anul 1356, prinții electori au primit privilegiul de a fi și ei victimele acestei crime. Ea a devenit o categorie lărgită, incluzând falsificarea de bani și/sau mișcările de revoltă populară. În paralel, prin decretul Vergentis in senium (1199), papa Inocențiu al III-lea a asimilat erezia sau rătăcirea credinței (aberratio in fide) cu crima seculară de lezmajestate. Aceasta a condus la dezvoltarea unei proceduri extraordinare, adică Inchiziția.