Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ)- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 31/02.03.2020 a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă, în Dosarul nr. 847/95/2019 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit că:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 și art. 34 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, republicată, cu modificările și completările ulterioare, forma anterioară modificării prin Legea nr. 233/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, coroborate cu art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată:
Despăgubirea stabilită în procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010, prin hotărâre judecătorească definitivă, nu este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile art. 1.535 din Codul civil, pentru neplata respectivei sume în perioada cuprinsă între data transferului dreptului de proprietate și data la care s-a finalizat judecata asupra contestației privind cuantumul despăgubirilor.
Despăgubirea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010, este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile art. 1.535 din Codul civil, în cazul în care acestea sunt solicitate pentru perioada ulterioară datei la care s-a finalizat procedura judiciară de soluționare a contestației prevăzute în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010.
Decizia ÎCCJ nr. 31/02.03.2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 539/23.06.2020 și menţionăm faptul că, potrivit art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I (adică de la data de 23.06.2020).
Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția I civilă, la data de 25.03.2019, cu nr. 847/95/2019, reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtul statul român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale raportate la întreaga sumă datorată cu titlu de despăgubire, de la momentul transferului dreptului de proprietate de la expropriat la statul român – 14.10.2014 până la data de 11.03.2019 – data achitării despăgubirilor către reclamant.
În fapt, reclamantul a arătat că, potrivit anexei nr. 2 – poziția 57 – a Hotărârii Guvernului nr. 689/2014 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național “Varianta de ocolire Târgu Jiu”, cu modificările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 689/2914), s-a procedat la exproprierea terenului său în suprafață de 751 mp.
Prin Sentința civilă nr. 197/05.07.2018 a Tribunalului Gorj – Secția I civilă, definitivă prin Decizia nr. 2.914/13.11.2018 a Curții de Apel Craiova – Secția I civilă, ambele pronunțate în Dosarul nr. 880/95/2017, s-a dispus obligarea pârâtei Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. la plata către reclamant a echivalentului în lei al sumei de 10.878 euro, cu titlul de despăgubire.
Reclamantul a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că indemnizația pentru un bun expropriat nu este neapărat egală cu valoarea intrinsecă a bunului trecut în patrimoniul statului, ci trebuie să se țină seama și de pierderea unor beneficii economice pentru reclamant, în caz contrar, suma acordată nefiind proporțională cu valoarea bunului expropriat (Cauza Lallement împotriva Franței, 11.04.2002, 46044/99).
O întârziere excesivă a plății indemnizației agravează pierderea financiară a persoanelor vizate, datorată efectelor devalorizării monetare, și poate fi privită la rândul său ca o atingere gravă a substanței dreptului de proprietate, afectând proporționalitatea între interesele colectivității și cele private.
Dispozițiile art. 1.531 din Codul civil consacră principiul reparării integrale a prejudiciului, arătând că acesta cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care este lipsit, iar prin actualizarea sumei reprezentând despăgubire se urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectuării plății ce se acordă cu titlu compensatoriu.
Despăgubirea este dreaptă atunci când este de natură să acopere întreaga pierdere cauzată persoanelor afectate de măsura exproprierii și este prealabilă întrucât constituie o garanție acordată persoanelor îndreptățite, în ceea ce privește păstrarea aceleiași valori a obiectului patrimonial, prin care se înlocuiește dreptul real pierdut în urma exproprierii, cu o sumă certă.
A mai precizat că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 21 și art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, referitoare la transferul dreptului de proprietate, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, cu art. 44 alin. (2) și (3) din Constituția României, care se referă la o dreaptă și prealabilă despăgubire, rezultă că suma acordată poate produce dobânzi de la data emiterii deciziei de expropriere, în caz contrar, pârâtul ar putea întârzia emiterea hotărârii de acordare a despăgubirilor, prejudiciind reclamantul, fiind aplicabile așadar dispozițiile art. 1.535 alin. (1) din Codul civil.
Nivelul dobânzii legale a fost stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012.
În raport cu aceste considerente, reclamantul a considerat că este îndreptățit la acordarea dobânzii legale aferente despăgubirii stabilite, calculată de la data de 13.10.2014, când a fost emisă decizia de expropriere, până la data plății efective.
Statul român, prin Ministerul Transporturilor – prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, în calitate de pârât, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
A susținut că, în aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 689/2014, a fost emisă Decizia de expropriere nr. 1.038/13.10.2014, modificată ulterior prin Decizia nr. 660/14.07.2015, prin care se stipulează faptul că acest document reprezintă titlu executoriu, fără alte formalități pentru predarea bunurilor imobile.
Exproprierea reprezintă o ingerință permisă de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fondată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune plata către proprietarul expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bunăvoie terenul, acesta fiind prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit, astfel de terenuri. Fiind, în realitate, o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport cu lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Tribunalul Gorj – Secția I civilă a stabilit contravaloarea despăgubirii exproprierii prin Sentința civilă nr. 197/05.07.2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2.914/13.11.2018 a Curții de Apel Craiova – Secția I civilă, la plata sumei de 30.000 euro, echivalent în lei cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a exproprierii. Curtea de apel a analizat pe larg chestiunea dedusă judecații, reținând incidența dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Reclamantul face o interpretare eronată a dispozițiilor legale, în condițiile în care beneficiază de despăgubirea acordată de statul român în condițiile impuse atât de lege, cât și de hotărârile judecătorești.
Mai mult, prevederile art. 1.535 din Codul civil nu își găsesc aplicarea în speță, având în vedere că exproprierea este o instituție specială, guvernată de o lege specială de strictă interpretare.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea acțiunii.
Din oficiu, instanța de apel a pus în discuția părților necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procedura reglementată de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept menționate.
Prin Încheierea pronunțată la 29.10.2019 de Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă s-a dispus sesizarea instanței supreme și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, suspendarea judecății.
Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României