Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis sesizarea Curţii Constituţionale a României pentru controlul constituţionalităţii, înainte de promulgare, a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se arată într-un comunicat de pe pagina instituţiei. Potrivit sursei, legea adoptată de Parlament încalcă mai multe dispoziții constituționale.
Proiectul care modifică Codul penal prevede că „Nu beneficiază de liberare condiţionată condamnatul aflat în executarea unei pedepse pentru săvârşirea uneia sau mai multe dintre faptele prevăzute la art.188, 189, 214 – 216, 218 – 221, 234 sau 236”, Articolele de faţă se referă la omor, omor calificat, viol, coruperea sexuală a minorilor, tâlhăria calificată, tâlhăria sau pirateria urmată de moartea victimei, folosirea serviciilor unei persoane exploatate, exploatarea cerşetoriei.
Conform reprezentanţilor Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, obiecția de neconstituționalitate privește atât actul normativ înîntregime, cât și unele dispoziții specifice ale acestuia, reținându-se vicii de neconstituționalitate de natură extrinsecă și intrinsecă. Astfel, Secțiile Unite au reținut că se impune sesizarea Curții Constituționale, în esență, pentru următoarele motive:
– Sub aspect extrinsec: sunt încălcate prevederile art. 61 alin. (2) şi a art. 75 din
Constituție, referitoare la principiul bicameralismului, forma adoptată de Camera Deputaţilor conţinând o modificare de esenţă în materia liberării condiţionate, prin care se exclude vocaţia la liberare condiţionată a persoanelor condamnate pentru săvârşirea anumitor infracţiuni, deşi această modificare nu a format obiectul dezbaterii şi adoptării în Senat (prima Cameră sesizată).
– Sub aspect intrinsec: sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituţie
referitoare la exigenţele privind calitatea legii, în special prin dispozițiile articolului unic pct.
1 [art. 100 alin. (7) din Codul penal), întrucât excluderea de la liberare condiţionată a
persoanelor condamnate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 214 – 216 din Codul penal şi menţinerea beneficiului liberării condiţionate pentru infracţiuni contra persoanei a căror gravitate rezultă din prevederea unor limite de pedeapsă net superioare este de natură să afecteze coerenţa legislaţiei penale, într-o manieră incompatibilă cu exigenţele legii fundamentale. Spre exemplu, persoana condamnată pentru folosirea serviciilor victimei traficului de persoane sau a traficului de minori (art. 216 din Codul penal) ar fi astfel exclusă de la vocația la liberare condiţionată, deşi persoana care săvârşeşte infracţiunea mai gravă de trafic de persoane sau de trafic de minori ar putea beneficia de liberarea condiţionată. În analiza efectuată, Secțiile Unite au avut în vedere și jurisprudența în materie a Curții Constituționale (deciziile nr.61/2018, nr.561/2018, nr.404/2019)
