Oricât ar părea de neverosimil, la procedura de atribuire a unui contract de achizţii publice, o firmă interesată a propus suma de zero euro în schimbul serviciilor pe care dorea să se angajeze să le presteze. În materialul de mai jos vedeţi care au fost raţiunile ofertantului, care sunt implicaţiile juridice şi soluţia propusă de avocatul general al CJUE.
În cadrul procedurii de atribuire a unui contract de achiziții publice de servicii inițiate de Ministrstvo za notranje zadeve (Ministerul de Interne, Slovenia), societatea Tax‑Fin‑Lex d.o.o. a formulat o ofertă în valoare de 0 euro în schimbul prestării unuia dintre serviciile vizate prevăzute. Ministerul de Interne a respins oferta respectivă pentru motivul că aceasta nu permitea încheierea unui „contract cu titlu oneros” în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24/UE(privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul 2017/2365 al Comisiei ) și, în consecință, nici încadrarea în normele de atribuire a contractelor de achiziții publice. În schimb, Tax‑Fin‑Lex d.o.o. susține că operațiunea prin care se angajează să presteze serviciul în schimbul sumei de 0 euro ar fi efectuată „cu titlu oneros” în sensul acestei dispoziții. Astfel, potrivit acesteia, executarea contractului i‑ar permite să beneficieze de un avantaj economic, datorită referințelor pe care le‑ar putea invoca ulterior în vederea atribuirii unor noi contracte de achiziții publice.
Aceasta este, pe scurt, problema adusă spre clarificare la Curtea de Jusatiţie a UE, sub forma întrebărilor preliminare judecării cauzei de către instanţa naţională. Iată şi câteva detalii.
Litigiul principal şi întrebările preliminare
– În 2018, Ministerul de Interne sloven (autoritatea contractantă) a inițiat o procedură de atribuire a contractului de achiziții publice privind accesul la sistemul de informare juridică pentru o perioadă de 24 de luni. Acest contract cuprinde două loturi. Ministerul de Interne a estimat valoarea contractului respectiv la 39 959,01 euro.
– Pentru primul lot, care are ca obiect accesul la un sistem de informare juridică, numai doi operatori economici cu sediul la Ljubljana și specializați în domeniul informării juridice au depus oferte în termenele stabilite: Tax‑Fin‑Lex d.o.o. (reclamanta) și LEXPERA d.o.o. (intervenienta).
– Reclamanta s‑a oferit să presteze acest serviciu în schimbul sumei de 0 euro.
– Ministerul de Interne a atribuit contractul de achiziții publice pentru primul lot intervenientei și a respins oferta depusă de reclamantă pentru motivul că această ofertă contravenea normelor privind atribuirea contractelor de achiziții publice.
– Reclamanta a introdus o cerere de reexaminare împotriva deciziei menționate. În cadrul procedurii preliminare reexaminării, Ministerul de Interne a respins cererea. Firma interesată a sesizat Državna revizijska komisija za revizijo postopkov oddaje javnih naročil (Comisia națională de reexaminare pentru procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice, Slovenia), instanța de trimitere din prezenta cauză, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra legalității deciziei menționate.
– Reclamanta susține că în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, ofertantul are dreptul să stabilească liber prețul propus și, prin urmare, să ofere un serviciu cu titlu gratuit. Aceasta nu înseamnă însă că reclamanta ar fi privată de o contraprestație pentru executarea contractului de achiziții publice în cauză. Astfel, ea apreciază că prin încheierea contractului ar dobândi un avantaj care ar consta în accesul la o nouă piață și la noi clienți.
– Ministerul de Interne susține, în schimb, că noțiunea de „contract de achiziții publice” prevăzută la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24 nu poate include un contract prin care operatorul economic s‑a oferit să furnizeze serviciul cu titlu gratuit autorității contractante. Acesta consideră că avantajul dobândit de operatorul economic prin obținerea contractului, și anume accesul potențial la o nouă piață și referințe, nu constituie o contraprestație pentru executarea unui contract de achiziții publice. Astfel, el susține că un asemenea avantaj reprezintă o valoare adăugată pentru toți operatorii economici, care nu poate fi însă exprimată printr‑o valoare monetară și pentru care, prin urmare, nu se poate emite o factură către autoritatea contractantă. În consecință, Ministerul de Interne consideră că o operațiune în care serviciul ar fi furnizat cu titlu gratuit nu ar putea avea ca rezultat încheierea unui contract cu titlu oneros.
– În cererea sa de decizie preliminară, instanța de trimitere arată că Ministerul de Interne ar fi examinat această ofertă din perspectiva dispozițiilor referitoare la ofertele anormal de scăzute. Totuși, el nu ar fi respins oferta respectivă pentru motivul că ar fi fost anormal de scăzută sau contrară principiilor care guvernează atribuirea contractelor de achiziții publice, ci pentru simplul motiv că aceasta avea valoarea de 0 euro.
– Instanța de trimitere își exprimă îndoielile în ceea ce privește interpretarea noțiunii de „contract cu titlu oneros” prevăzute în cadrul definiției „contractelor de achiziții publice” de la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24. Ea arată, mai întâi, că unul dintre elementele esențiale ale noțiunii de „contracte de achiziții publice” avute în vedere de această dispoziție este caracterul oneros al contractului încheiat între autoritatea contractantă și operatorul economic. Ea precizează, în această privință, că noțiunea de „contract de achiziții publice” nu este relevantă doar înainte de încheierea unui contract, întrucât impune autorității contractante respectarea normelor stabilite în cadrul Directivei 2014/24, ci și după încheierea acestuia, pentru a se aprecia dacă contractul a fost încheiat în mod efectiv cu respectarea normelor menționate.
– În continuare, instanța de trimitere urmărește să afle dacă și, după caz, în ce măsură un contract prin care operatorul economic se angajează să furnizeze gratuit autorității contractante serviciul prevăzut în anunțul de participare fără alt avantaj decât accesul la o nouă piață și obținerea unor referințe poate fi calificat drept „contract cu titlu oneros” în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24. Această instanță admite că obținerea unui contract de achiziții publice și acordarea de referințe pot reprezenta, în sine, un avantaj pentru operatorul menționat. Acest avantaj nu ar fi cuantificabil, din punct de vedere economic, la momentul atribuirii contractului; totuși, el ar putea constitui un avantaj economic viitor legat de executarea contractului.
– Cu toate acestea, instanța de trimitere recunoaște totodată că, în situația în care autoritatea contractantă nu remunerează operatorul economic pentru furnizarea serviciului, este posibil ca contractul încheiat să nu fie un contract de executare a unei achiziții publice, întrucât ar fi vorba despre un contract încheiat cu titlu gratuit care ia, de exemplu, forma unei donații. În sfârșit, ea urmărește să afle, în aceste împrejurări, dacă articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24 poate constitui temeiul juridic al unei decizii de respingere a ofertei depuse de operatorul economic.
În aceste condiții, Comisia națională de reexaminare pentru procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Există un «caracter oneros al raportului contractual», ca element al unui contract de achiziții publice în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24, în cazul în care autoritatea contractantă nu este ținută să furnizeze nicio contraprestație, dar operatorul economic, prin executarea contractului, obține accesul la o nouă piață și referințe?
2) Articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24 poate sau trebuie să fie interpretat în sensul că acesta constituie un temei pentru respingerea unei oferte privind un contract de achiziții publice la un preț de zero euro?”
În pregătirea deciziei CJUE, Avocatul general a pregătit o fundamentare, cu titlu consultative, în care propune Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Comisia națională de reexaminare pentru procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice, Slovenia, după cum urmează:
„1) Noțiunea de «contract cu titlu oneros» prevăzută la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul delegat (UE) 2017/2365 al Comisiei din 18 decembrie 2017, trebuie să fie interpretată în sensul că nu permite calificarea drept «contract de achiziții publice de servicii» a unei operațiuni prin care ofertantul propune autorității contractante prestarea serviciului în schimbul sumei de 0 euro, întrucât părțile contractului nu convin asupra unei contraprestații cu valoare economică în sarcina autorității contractante.
2) O ofertă cu prețul de 0 euro trebuie să fie examinată în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 69 din Directiva 2014/24, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul delegat 2017/2365, referitor la ofertele anormal de scăzute, eventual după obținerea din partea ofertantului a informațiilor suplimentare legate de natura exactă a contraprestației cu valoare economică datorată de autoritatea contractantă. O asemenea ofertă trebuie să fie respinsă în ipoteza în care nu ar permite să se ajungă, în cadrul specific al unei proceduri de cerere de ofertă, la încheierea unui «contract cu titlu oneros» în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 5 din această directivă.”
Detalii privind considerentele avute în vedere găsţi, pe site-ul CURIA, în Concluziile Avocatului general prezentate la 28 mai 2020 în Cauza C‑367/19 Tax‑Fin‑Lex d.o.o. împotriva Ministrstvo za notranje zadeve.
