23 Octombrie, 2017

Violenţa în familie – o problemă care dă bătai de cap

Problemele din acest material ţin de aplicarea unor dispoziţii din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, republicată în Monitorul Oficial nr. 205/2014 şi au fost puse în discuţie chiar de unele instanţe de judecată.

Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă în familie poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri – obligaţii sau interdicţii, detaliate în art. 23 din legea amintită.

Soluţionarea cererilor este reglementată de art. 27 din lege şi care, pentru discuţia de faţă, prevede:

  • ” (1) Cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă de urgenţă şi, în orice situaţie, soluţionarea acestora nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii. Cererile se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.
  • (5) În caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie chiar în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor.” 
Mai multe instanţe de judecată au ridicat, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, în cauze având ca obiect soluţionarea cererii de emitere a unui ordin de protecţie.

De ce s-a introdus termenul de 72 de ore

Termenul de 72 de ore a fost introdus în actul normativ prin Legea nr. 351/2015 pentru modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, publicată în Monitorul oficial nr. 979/2015.

În soluţionarea criticii de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că, aşa cum se precizează în Expunerea de motive a Legii nr. 351/2015, care a introdus obligativitatea soluţionării cererii de emitere a unui ordin de protecţie în 72 de ore, din Raportul Inspecţiei judiciare privind aplicarea legislaţiei având ca obiect ordinul de protecţie, aprobat de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 26 august 2014 (raport care a vizat perioada 12 mai 2012-31 martie 2014, în care pe rolul judecătoriilor din România au fost înregistrate 3.629 de cauze având ca obiect emiterea ordinului de protecţie, iar la instanţele de control judiciar s-au înregistrat 676 de astfel de cauze), reiese faptul că au existat unele deficienţe cu privire la celeritatea soluţionării cererilor de emitere a ordinelor de protecţie, a motivării soluţiei şi a comunicării ordinelor de protecţie către structurile din Poliţia Română pentru a fi puse în executare.

Astfel, potrivit acestui raport, au existat situaţii în care primul termen de judecată a fost stabilit la un interval foarte mare, “ajungându-se până la 175 de zile”, iar procedura simplificată prevăzută de art. 27 alin. (5) din Legea nr. 217/2003 (care prevede posibilitatea soluţionării cererii fără citarea părţilor, chiar şi în aceeaşi zi când a fost depusă, nemaifiind necesare nici măcar concluziile părţilor) “a fost în rare situaţii uzitată de către instanţele de judecată”. Cu privire la durata de soluţionare a cauzelor având ca obiect ordin de protecţie, în raport s-a constatat că “practica unor instanţe a dovedit că termenul de urgenţă are un caracter relativ, lăsat la aprecierea judecătorului, fiind raportat la volumul de activitate al instanţei, în general, şi al completului învestit cu soluţionarea cauzei, în special”, iar “durata de soluţionare a cauzelor la fond a fost de 1-174 zile, iar în calea de atac a fost cuprinsă între 30-310 zile.”

Ce susţin instanţele

Autorii criticii de neconstituţionalitate ridică mai multe probleme practice de aplicare a legii.
  • Instanţa este obligată nu numai să stabilească primul termen de judecată în maximum 72 de ore de la înregistrarea cererii, ci şi să pronunţe o hotărâre de admitere sau, după caz, de respingere a cererii de emitere a ordinului de protecţie în maximum 72 de ore de la înregistrare. 
  • Situaţii extreme: dacă cererea privind emiterea ordinului de protecţie a fost înregistrată la judecătorie în ziua de vineri, la prânz, citarea părţilor nu se poate face decât prin agent procedural; nu este timp pentru citarea pârâtului (mai ales când acesa locuieşte în altă localitate sau adresa sa, de multe ori, este necunoscută de reclamant); apărătorul din oficiu nu are posibilitatea de a studia dosarul decât în ziua termenului de judecată, fără posiblitatea de a aduna dovezi şi pregăti apărarea acuzatului; 
  • Reclamantul, deşi are probe în susţinerea cererii de emitere a ordinului de protecţie (de exemplu, martori sau înscrisuri certificate medico-legale în dovedirea violenţelor pretins a fi fost exercitate etc.), nu le poate administra în termenul acordat (de exemplu, pentru că nu s-au eliberat certificatele medico-legale sau martorii nu au putut fi aduşi la termen, întrucât reclamantul a fost încunoştinţat de termen, spre exemplu, vineri seara, iar termenul era stabilit pentru ziua de luni etc.). 
  • Ca argument suplimentar în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că proiectul de lege privind ordinul european de protecţie, care vine să transpună în legislaţia naţională Directiva nr. 99/2011 privind ordinul european de protecţie în materie penală, stabileşte faptul că “Judecata se face de urgenţă, în camera de consiliu, de un complet format dintr-un singur judecător, cu citarea persoanei protejate şi a persoanei care reprezintă un pericol. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluţionarea cauzei.” Aşadar, nici în cererile având ca obiect emiterea unui ordin european de protecţie, intenţia legiuitorului nu a fost una care să conducă la încălcarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, citarea fiind obligatorie, iar cererea judecându-se de urgenţă (nu se stabileşte un interval maxim, pe ore, de soluţionare a cauzei).
Ce răspunde Curtea Constituţională

Completul CCR a respins criticile de neconstituţionalitate, insistând pe faptul că procedura urgentă este cerută de necesitatea protejării victimei.
  • Instituirea termenului de soluţionare de 72 ore pentru cererile de emitere a unui ordin de protecţie are ca scop protecţia persoanei a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei. 
  • Pârâtul are deschisă calea de atac în recurs împotriva hotărârii prin care se dispune ordinul de protecţie.
  • Prevederile de lege criticate instituie un ansamblu de garanţii procesuale adecvate şi suficiente, cum ar fi, spre exemplu, obligativitatea asistenţei juridice a persoanei împotriva căreia se solicită emiterea ordinului de protecţie, participarea obligatorie a procurorului la judecarea cererii în fond şi în calea de atac, posibilitatea exercitării căii de atac împotriva hotărârii prin care se dispune ordinul de protecţie şi citarea obligatorie la soluţionarea acesteia, comunicarea obligatorie a hotărârii.. 
Cât priveşte critica referitoare la imposibilitatea respectării termenelor de citare a părţilor, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, legea oferind suficiente garanţii pentru respectarea dreptului la apărare. Astfel, citarea părţilor se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente, asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie este obligatorie. Faptul că, în caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie chiar în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor, nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la apărare şi la dreptul la un proces echitabil, ci dă exigenţă respectării dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică a persoanei, aplicându-se doar în caz de urgenţă “deosebită”.

Criticile de neconstituţionalitate au fost respinse de CCR prin Decizia nr. 139/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 366/2017 şi unde găsiţi, dezvoltat, susţinerile autorilor şi argumentele de respingere a acestora, formulate de CCR.

Ai nevoie de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie? O poti obtine in format .PDF sau MOBI de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu