16 August, 2017

UE: Transferul drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor în cazul „transferului de întreprindere”

Potrivit Directivei 2001/23/CE, drepturile şi obligaţiile cedentului care decurg dintr-un contract de muncă sau un raport de muncă existent la data transferului, în cazul unui astfel de transfer, sunt transferate cesionarului.

“Cedent” reprezintă orice persoană fizică sau juridică care, printr-un „transfer” îşi pierde calitatea de angajator în ceea ce priveşte întreprinderea, unitatea sau partea de întreprindere sau de unitate.

“Cesionarul” reprezintă orice persoană fizică sau juridică care, printr-un „transfer” dobândeşte calitatea de angajator în ceea ce priveşte întreprinderea, unitatea sau partea de întreprindere sau unitate.

Statele membre pot prevedea ca, după data transferului, cedentul şi cesionarul să fie responsabili, împreună şi separat, de obligaţiile care au decurs anterior datei transferului dintr-un contract de muncă sau dintr-un raport de muncă existent la data transferului.

După transfer, cesionarul menţine condiţiile de muncă convenite printr-o convenţie colectivă, în aceleaşi condiţii aplicabile cedentului în cadrul acelui acord, până la data rezilierii sau expirării convenţiei colective sau a intrării în vigoare sau a aplicării unei alte convenţii colective.

Statele membre pot limita perioada de menţinere a condiţiilor de muncă, sub rezerva ca această perioadă să nu fie mai mică de un an.

Aceste prevederi ale directivei referitoare la transferul drepturilor şi obligaţiilor nu se aplică drepturilor salariaţilor la prestaţii pentru limită de vârstă, invaliditate sau de supravieţuitor, în cadrul unor sisteme suplimentare de pensii ale unor organizaţii profesionale sau confederative, existente în afara sistemelor legale de securitate socială ale statelor membre, cu excepţia cazului în care statele membre prevăd astfel.

Drepturile nu se menţin decât dacă statele membre adoptă prevederi în acest sens.

În situaţia în care statele membre nu prevăd că dispoziţiile directivei referitoare la transferul drepturilor şi obligaţiilor se aplică unor asemenea drepturi, ele sunt obligate să adopte măsurile necesare pentru a proteja interesele lucrătorilor şi ale persoanelor care nu mai fac parte din afacerea cedentului la data transferului, cu privire la drepturile care îi îndreptăţesc imediat sau în perspectivă să primească prestaţii de limita de vârstă, inclusiv prestaţiile acordate supravieţuitorilor, în cadrul sistemelor suplimentare de pensii ale unor organizaţii profesionale sau confederative, existente în afară sistemelor legale de securitate socială ale statelor membre.

Obligaţia notificării

Statele membre pot prevedea obligaţia cedentului de a notifica cesionarul cu privire la toate drepturile şi obligaţiile care îi vor fi transferate cesionarului, în măsură în care aceste drepturi şi obligaţii sunt sau ar fi trebui să fie cunoscute de către cedent la data transferului.

În cazul în care cedentul nu îndeplineşte această condiţie de notificare a cesionarului asupra tuturor drepturilor şi obligaţiilor, aceasta nu afectează transferul unor astfel de drepturi sau obligaţii şi drepturile salariaţilor în ceea ce priveşte cesionarul şi/sau cedentul pentru acele drepturi sau obligaţii.

Interdicţia concedierii pe motivul transferului

Transferul unei întreprinderi, unităţi sau a unei părţi din întreprindere sau unitate nu constituie în sine un motiv de concediere pentru cesionar sau cedent.

Această dispoziţie nu împiedică concedierile care pot interveni din motive economice, tehnice sau organizatorice şi care implică schimbări în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă.

Statele membre pot prevedea ca dispoziţiile sale privind interdicţia concedierii pe motivul transferului să nu se aplice unor anumite categorii de lucrători care nu se află sub incidenţa legislaţiei sau practicii statelor membre în ceea ce priveşte protecţia împotriva concedierii.

Dacă contractul de muncă sau raportul de muncă încetează pentru că transferul implică o modificare substanţială a condiţiilor de muncă, în detrimentul lucrătorului, angajatorul este considerat răspunzător pentru încetarea contractului de muncă sau a raportului de muncă.

Ai nevoie de Directiva nr. 23/2001 privind apropierea legislaţiei statelor membre referitoare la menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unităţi sau părţi de întreprinderi sau unităţi? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Alina Drăgănescu

HR Manager, Indaco Systems

Fara comentarii

Scrie un comentariu