Întrebările preliminare trimise la CJUE urmăresc sa clarifice cum trebuie etichetate produsele alimentare, dacă etapele de producție au fost realizate în alt stat membru al UE, astfel încât consumatorul să fie indus în eroare.
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea unor dispoziții în materie de politică agricolă, a unor dispoziții din Codul vamal referitoare la originea produselor și ale unor dispoziții referitoare la informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs Frankfurt am Main eV (Asociația pentru combaterea practicilor comerciale neloiale din Frankfurt am Main, denumită în continuare „Zentrale”), pe de o parte, și Prime Champ Deutschland Pilzkulturen GmbH (denumită în continuare „Prime Champ”), pe de altă parte, în legătură cu o acțiune având ca obiect încetarea comercializării de către aceasta din urmă a unor ciuperci de cultură cu mențiunea „Origine: Germania”, fără alte mențiuni explicative.
Litigiul principal și întrebările preliminare
– Zentrale, reclamantă în litigiul principal, a acuzat exploataţia Prime Champ că produce și comercializează ciuperci de cultură cu mențiunea „Origine: Germania”, deși, fără informații suplimentare, o asemenea mențiune privind țara de origine ar fi înșelătoare.
– Instanța de trimitere a descris procesul de cultivare a ciupercilor de cultură în cauză în litigiul principal după cum urmează. În prima etapă, materiile prime care intră în compost sunt frământate și amestecate timp de 7-11 zile în Belgia și în Olanda. A doua etapă de producție constă în pasteurizare, care durează 5-6 zile, și în pregătirea compostului, în Olanda. A treia etapă de producție constă în inocularea de miceliu (spori de ciuperci) în compost timp de 15 zile. În a patra etapă, fructificarea începe în containere de cultură în Olanda, pe un strat de turbă și de calcar, cu precizarea că ciupercile pot atinge 3 mm în 10-11 zile. După aproximativ 15 zile, containerele de cultură sunt transportate în Germania, unde, în exploatația Prime Champ, se procedează la prima recoltare a ciupercilor după 1-5 zile și la a doua recoltare după 10-15 zile.
– Zentrale a adresat Prime Champ o scrisoare de punere în întârziere, în luna decembrie 2013. Ulterior, aceasta a introdus o acțiune la Tribunalul Regional, Germania, solicitând obligarea saocietăţii Prime Champ, sub sancțiunea unor măsuri cominatorii, la încetarea propunerii și/sau utilizării în comerț a ciupercilor de cultură cu mențiunea „Origine: Germania” pentru motivul că etapele esențiale de producție și de cultivare nu au loc în Germania.
– Tribunalul Regional a respins acțiunea, iar apelul a fost de asemenea respins. Zentrale a formulat recurs la Curtea Federală de Justiție.
– În trimiterea preliminară către CJUE, Curtea federală de Justiţie precizează că, potrivit constatărilor instanței de apel, mențiunea utilizată de Prime Champ la comercializarea ciupercilor, și anume „Origine: Germania”, poate să inducă în eroare consumatorul, întrucât publicul vizat deduce din aceasta că nu doar recoltarea, ci totalitatea procesului de producție a avut loc în Germania.
– Potrivit instanței de trimitere, reiese din examinarea regulamentelor în materie vamală că țara de origine a ciupercilor ar trebui să fie Germania. Totuși, această instanță are îndoieli cu privire la relația dintre diferitele instrumente ale dreptului Uniunii referitoare la țările de origine ale fructelor și legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor adoptate în domeniul vamal, agricol și de protecție a consumatorilor pentru a stabili dacă dispozițiile specifice în materie de etichetare, precum cele prevăzute în domeniul agricol prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, prevalează asupra normelor din Regulamentul nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.
– Instanța de trimitere ridică de asemenea problema dacă, pentru a evita un ordin de încetare emis ca urmare a caracterului înșelător al indicațiilor privind țara de origine, un producător poate completa indicarea țării de origine cu o mențiune referitoare la etapele de producție efectuate în alte state membre.
– În aceste condiții, Curtea Federală de Justiție a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Pentru stabilirea înțelesului noțiunii de «țară de origine», vizată la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013, trebuie avute în vedere definițiile de la articolul 23 și următoarele din Codul vamal [comunitar] și de la articolul 60 din Codul vamal al Uniunii?
2) Ciupercile de cultură, care au fost recoltate pe teritoriul național, sunt de origine națională în sensul articolului 23 din [Codul vamal comunitar] și al articolului 60 alineatul (1) din [Codul vamal al Uniunii], în cazul în care anumite etape de producție esențiale s‑au desfășurat în alte state membre ale Uniunii Europene, iar ciupercile de cultură au fost transportate pe teritoriul național abia cu 3 zile sau mai puțin înainte de prima recoltă?
3) Interdicția de inducere în eroare, prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva nr. 2000/13 și la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1169/2011, trebuie aplicată în cazul indicației de origine prevăzute la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013?
4) La indicația de origine stabilită potrivit articolului 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013 pot fi adăugate mențiuni explicative, în scopul de a preveni o inducere în eroare potrivit articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva nr. 2000/13/CE, precum și potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1169/2011?”
Cu privire la întrebările preliminare
Nu ne propunem să reluăm decât câteva extrase, înainte de a arăta care a fost hotărârea Curţii în cauza semnalată.
– Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013 trebuie interpretate în sensul că, pentru a defini noțiunea de „țară de origine”, vizată la aceste dispoziții în domeniul agricol, trebuie avute în vedere definițiile prevăzute la articolul 23 și următoarele din Codul vamal comunitar și la articolul 60 din Codul vamal al Uniunii.
– Potrivit Zentrale, dispozițiile Tratatului FUE referitoare la agricultură nu creează o legătură strânsă între dreptul derivat care se întemeiază pe această bază și legislația vamală. Totuși, Zentrale susține că noțiunea de „țară de origine”, vizată la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013, trebuie să fie interpretată în lumina sensului și a finalității acestor dispoziții. Astfel, consumatorii trebuie să fie protejați și să li se dea posibilitatea de a lua o decizie de cumpărare în cunoștință de cauză. Zentrale dă exemplul produselor de origine animală, pentru care Regulamentul de punere în aplicare nr. 1337/2013 prevede indicarea diferitor mențiuni de etichetare în scopul informării în mod suficient a consumatorilor cu privire la originea cărnii respective.
– CJUE a arătat că Regulamentul nr. 1234/2007 și Regulamentul nr. 1308/2013 nu prevăd definirea „țării de origine” în sensul dispozițiilor acestora. Totuși, legislația vamală instituie în mod expres o legătură cu aceste dispoziții agricole menționate de instanța de trimitere. Astfel, în conformitate cu articolul 59 litera (c) din Codul vamal al Uniunii, normele prevăzute la articolele 60 și 61 din acest cod pentru stabilirea originii nepreferențiale a mărfurilor sunt aplicabile altor măsuri ale Uniunii privind originea mărfurilor, precum articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013.
– În mod cert, o dispoziție echivalentă cu articolul 59 litera (c) din Codul vamal al Uniunii nu a figurat în Codul vamal comunitar. Totuși, acesta din urmă nu a conținut nici o dispoziție care s‑ar fi opus aplicării normelor privind stabilirea originii nepreferențiale a legumelor în raport cu articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și cu articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013.
– În plus, atât Regulamentul nr. 1234/2007, cât și Regulamentul nr. 1308/2013, în special anexa I la acestea, privind produsele vizate de regulamentele respective, fac trimitere la Nomenclatura combinată. Mai mult, dispozițiile articolului 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și ale articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013, care prevăd necesitatea de a indica țara de origine în termeni identici, trebuie, în lipsa unor dispoziții contrare, să fie interpretate în același mod.
– O astfel de interpretare este confirmată de Regulamentul nr. 1169/2011, care urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorului în domeniul informațiilor referitoare la produsele alimentare, al cărui articolul 2 alineatul (3) face trimitere, pentru stabilirea țării de origine a unui produs alimentar, la normele pentru determinarea originii nepreferențiale, și anume la articolele 23-26 din Codul vamal comunitar. În considerentul (33) al Regulamentului nr. 1169/2011, această decizie a legiuitorului Uniunii este justificată de faptul că „operatorii din sectorul alimentar și administrațiile sunt familiarizați [cu normele respective], ceea ce ar trebui să faciliteze punerea [lor] în aplicare”.
– Motivul invocat în considerentul (33) este valabil și pentru articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și pentru articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013. Astfel, menționarea obligatorie a țării de origine trebuie, pentru a asigura pe deplin efectul util al dispozițiilor corespunzătoare și din motive de coerență, să se bazeze pe aceleași definiții, indiferent dacă este vorba despre domeniul vamal, agricol sau de protecție a consumatorilor.
– Prin urmare, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013 trebuie interpretate în sensul că, pentru a defini noțiunea de „țară de origine”, vizată la aceste dispoziții în domeniul agricol, trebuie avute în vedere regulamentele în materie vamală pentru determinarea originii nepreferențiale a mărfurilor, și anume articolul 23 și următoarele din Codul vamal comunitar și articolul 60 din Codul vamal al Uniunii.
– Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă ciupercile de cultură recoltate pe teritoriul național sunt originare dintr‑o „țară”, în sensul articolului 23 din Codul vamal comunitar și al articolului 60 alineatul (1) din Codul vamal al Uniunii, în cazul în care etape de producție esențiale au avut loc în alte state membre ale Uniunii, iar ciupercile de cultură au fost transportate pe teritoriul național numai cu 3 zile sau mai puțin înainte de prima recoltă.
– Contrar celor susținute de Zentrale, normele prevăzute la articolul 24 din Codul vamal comunitar și la articolul 60 alineatul (2) din Codul vamal al Uniunii coroborate cu articolul 32 din Regulamentul delegat 2015/2446, referitor la originea mărfurilor în a căror producție intervin mai multe țări sau teritorii, nu pot fi aplicabile.
– Deși Regulamentul de punere în aplicare nr. 1337/2013, întemeiat pe articolul 26 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1169/2011, a prevăzut aplicarea unor diferite indicații de etichetare pentru a informa în mod satisfăcător consumatorii cu privire la originea cărnii proaspete, refrigerate sau congelate de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte, este necesar să se constate că niciun regulament de punere în aplicare nu a prevăzut norme similare, care ar fi putut fi întemeiate pe articolul 26 alineatul (2) litera (a) din acest regulament, în ceea ce privește țara de origine a ciupercilor.
– În consecință, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 23 alineatul (1) și alineatul (2) litera (b) din Codul vamal comunitar, precum și articolul 60 alineatul (1) din Codul vamal al Uniunii coroborate cu articolul 31 litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 trebuie să fie interpretate în sensul că țara de origine a ciupercilor de cultură este țara lor de recoltare, în sensul acestor dispoziții, indiferent de faptul că etape de producție semnificative au avut loc în alte state membre ale Uniunii și că ciupercile de cultură au fost transportate pe teritoriul de recoltare numai cu 3 zile sau mai puțin înainte de prima recoltă.
– Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească modul în care aplicarea articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 2000/13 și a articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1169/2011, care prevăd interdicția de a induce în eroare consumatorul, se corelează cu aplicarea articolului 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și a articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013, referitoare la indicarea țării de origine.
– Răspunsul CJUE la a treia întrebare este că interdicția generală de inducere în eroare a consumatorului cu privire la țara de origine a produselor alimentare, prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva nr. 2000/13 și la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1169/2011, nu este aplicabilă, în ceea ce privește fructele și legumele proaspete, în cazul indicației de origine impuse la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013.
– Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere ridică problema dacă la indicația de origine impusă la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013 pot fi adăugate mențiuni explicative în scopul de a preveni inducerea în eroare a consumatorului, în conformitate cu interdicția instituită la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva nr. 2000/13, precum și la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1169/2011.
– Curtea a răspuns, la această ultimă întrebare, că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu pot fi adăugate mențiuni explicative în completarea indicației privind țara de origine, impusă la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 și la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013, în scopul de a preveni inducerea în eroare a consumatorului, în conformitate cu interdicția instituită la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva nr. 2000/13, precum și la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1169/2011.
Hotărârea CJUE din 4 septembrie 2019, în cauza C‑686/17 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Curtea Federală de Justiție, Germania în procedura Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs Frankfurt am Main eV împotriva Prime Champ Deutschland Pilzkulturen GmbH
