12 Decembrie, 2019

Executarea silită: noutăţi aplicabile de la 1 ianuarie 2013

Semnalăm, în cele ce urmează, câteva din noutăţile pe care le introduce în această materie, începând cu anul viitor, Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, modificată şi completată prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare. Potrivit art. 613 din noul Cod de procedură civilă, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare. Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare. NOU! Legea de punere în aplicare nr. 76/2012 completează aceste dispoziţii generale cu noi texte potrivit cărora: * Executarea ...

continuare →

Drepturi salariale obţinute prin executare silită

Înalta Curte de casaţie şi Justiţie a dat o soluţie unitară de interpretare a prevederilor legale privind procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Sesizarea, cu recurs în interesul legii, făcută de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, s-a referit – aşa cum s-a constatat în analiza Curţii – la soluţiile divergente date de instanţele judecătoreşti prin hotărâri irevocabile, prin lipsa unui punct de vedere unitar în cauzele având un obiect ce implică incidenţa acestor texte (contestaţii la executare formulate împotriva actelor de executare ori împotriva refuzului executorilor judecătoreşti de a începe executarea silită, cereri de validare a popririi etc.) şi statuarea diferită asupra compatibilităţii acestor norme cu principiile conţinute în art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 1 din Primul Protocol adiţional, astfel cum aceste principii au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene ...

continuare →

Cum se distribuie sumele plătite în contul unic de firmele aflate în insolvenţă sau în executare silită

Aşa cum am semnalat deja, preşedintele ANAF a aprobat, recent, o nouă metodologie de distribuire a sumelor plătite de contribuabili în contul unic şi de stingere a obligaţiilor fiscale înregistrate de către aceştia. Metodologia – din care prezentăm cele două situaţii enunţate în titlul acestui material – a fost aprobată prin OPANAF nr. 138/2012, publicat în Monitorul oficial nr. 109 din 10 februarie a.c. ■ În situaţia contribuabililor aflaţi în procedură de insolvenţă, obligaţiile fiscale plătite în contul unic  se distribuie de către organul fiscal competent potrivit următoarei ordini: a) obligaţii fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii, cu excepţia celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat; b) sume datorate în contul ratelor din programele de plăţi ale obligaţiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat, precum şi obligaţiile accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut calcularea şi plata acestora. ...

continuare →

Executarea silită şi suspendarea executării actului administrativ fiscal

Cele două teme puse în discuţie sunt tratate distinct în Codul de procedură fiscală, respectiv prin articolele 142 şi 215 din actul normativ aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr.92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. ■ În ce priveşte executarea silită, art. 142 din actul normativ prevede, în principal, următoarele: ● Această procedură se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare. ● Sunt supuse sechestrării şi valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta şi/sau identificate de către organul de executare, în următoarea ordine: a) bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă ...

continuare →