15 Iulie, 2019

Infracţiunile incriminate de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare

Mijloacele folosite pentru sustragerea de la obligaţiile fiscale se prezintă sub infinite forme care se pot clasifica în procedee ilicite şi exploatarea lacunelor legislative. Conform doctrinei de specialitate, evaziunea fiscală este definită ca fiind sustragerea de către contribuabil de la plata impozitelor şi taxelor prin încălcarea flagrantă a legii sau prin interpretarea prevederilor legale în detrimentul executării obligaţiilor fiscale. Prezentăm în cele ce urmează, infracţiunile incriminate de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare: 1. Săvârşirea infracţiunii referitoare la fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă. Fapta considerată infracţiune, în sensul Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi ...

continuare →

Ce tratament fiscal folosesc în cazul bunurilor distruse în incendiu?

Din punct de vedere al TVA, conform prevederilor art. 128 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal, bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a unor cauze de forţă majoră, precum şi bunurile pierdute ori furate, dovedite legal, nu constituie livrare de bunuri. În interpretarea art. 128 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal, prin cauze de forţă majoră se înţelege: “1. incendiu, dovedit prin documente de asigurare şi/sau alte rapoarte oficiale; 2. război, război civil, acte de terorism; 3. orice alte evenimente pentru care se poate invoca forţa majoră;” Din punct de vedere al impozitului pe profit, cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale, constatate lipsă din gestiune sau degradate şi neimputabile, inclusiv TVA aferentă, după caz, pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, sunt cheltuieli deductibile. (temei legal: art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ...

continuare →

Pierderile tehnologice bunurile sunt considerate bunuri constatate lipsă din gestiune?

În accepţiunea art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, bunurile constatate lipsă din gestiune sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată cu excepţia: - bunurilor distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a unor cauze de forţă majoră, precum şi bunurile pierdute ori furate, dovedite legal, astfel cum sunt prevăzute prin norme; - bunurilor de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi activele corporale fixe casate, în condiţiile stabilite prin norme; - perisabilităţilor, în limitele prevăzute prin lege; (temei legal: art. 128 alin. 4 lit. d) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare). Aşadar, pierderile tehnologice stabilite potrivit legii sau, după caz, stabilite de persoana impozabilă în norma proprie de consum nu intră sub incidenţa prevederilor art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, adică: bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a unor cauze de ...

continuare →