CCR a admis o critică de neconstituţionalitate, pe vechiul Cod de procedură fiscală, dar soluţia se păstrează şi în Codul fiscal din 2015. Curtea a examinat critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 124 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia a aratat, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă dreptul fundamental la repararea pagubei pentru persoanele vătămate de un act administrativ-fiscal anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, textul de lege limitând dreptul constituţional al persoanei vătămate la dobânzi doar pentru perioada următoare expirării termenului de 45 de zile de soluţionare a cererii de restituire a sumelor percepute nelegal.
Astfel, un contribuabil care atacă un act administrativ-fiscal printr-o acţiune în anulare şi care a plătit obligaţiile fiscale impuse prin respectivul act administrativ-fiscal (sau a fost executat silit) are dreptul la dobânzi doar din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de soluţionare a cererii de restituire a sumelor prelevate în mod nelegal.
Prin urmare, în cazul în care autorităţile publice restituie sumele percepute în mod nelegal în termenul de 45 de zile de la data cererii contribuabilului, acestea nu datorează dobânda pentru perioada care are ca moment de început prelevarea nelegală şi, ca final, restituirea sumei.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea a constatat că, în realitate, discuţia priveşte dispoziţiile art. 124 alin. (1) raportate la cele ale art. 70 din Codul de procedură fiscală din 2003 în privinţa sumelor de restituit de la buget. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:
“ (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) şi (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.”
Art. 70 din Codul de procedură fiscală din 2003 prevede că, dacă nu sunt necesare informaţii suplimentare, cererile depuse de către contribuabil se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Curtea a constatat că acordarea dobânzii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală nu se face începând cu data plăţii efective de către contribuabil a sumelor prevăzute în decizia de impunere, ci de la o dată ulterioară acestui moment, respectiv după un termen de cel puţin 45 de zile de la data depunerii cererii de acordare a dobânzii de către contribuabil.
Acoperirea prejudiciului – apreciază completul CCR – ar trebui să se facă prin acordarea dobânzii fiscale care, potrivit legii, reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat creditorului, asigurând punerea acestuia în situaţia patrimonială în care s-ar fi aflat dacă obligaţia debitorului ar fi fost executată întocmai. Pentru a satisface această cerinţă, dobânda acordată va trebui să acopere atât valoarea pierderii efectiv suferite de către creditor, cât şi valoarea câştigului nerealizat. În regulă generală, acestea nu trebuie să acopere decât daunele directe şi previzibile, nu şi pe cele indirecte şi imprevizibile. Curtea reţine că dobânda cuvenită contribuabilului îndreptăţit la restituirea unor sume ce se dovedesc a fi fost achitate fără a fi datorate este cea prevăzută de art. 124 şi de art. 120 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În cazul în care dobânda restituită nu acoperă daunele menţionate decât pentru o perioadă limitată de timp, se pune problema îmbogăţirii fără justă cauză a statului, prin diminuarea patrimoniului contribuabilului ca urmare a imposibilităţii folosirii sumei de bani percepute nelegal şi lipsirea de dreptul de a se bucura de acoperirea beneficiului nerealizat. Măsura prevăzută de dispoziţiile legale criticate nu este suficientă pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de contribuabil, întrucât dobânda nu se acordă de la momentul plăţii, ci de la o dată ulterioară. Cu alte cuvinte, dispoziţiile legale criticate nu reglementează repararea integrală a pagubei suferite.
Curtea a mai observat că legiuitorul a sesizat aceste deficienţe ale actului normativ criticat, astfel că, prin O.U.G. nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 151/2014, a introdus alin. (11) la art. 124 din Codul de procedură fiscală 2003 (ale cărui dispoziţii nu sunt aplicabile în cauza de faţă – precizează CCR), acesta având următoarea formulare:
” (11) În cazul creanţelor contribuabilului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţii fiscale de plată şi care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul este îndreptăţit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanţei fiscale individualizate în actul administrativ anulat şi până în ziua restituirii sau compensării creanţei contribuabilului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situaţia în care contribuabilul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condiţiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în situaţia prevăzută la art. 83 alin. (41). “
Însă, Curtea observă că o soluţie legislativă similară cu cea analizată în prezenta cauză a fost preluată de legiuitor în art. 182 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare de la 1 ianuarie 2016.
Sursa foto: Lege5.ro
Curtea admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 124 alin. (1) raportate la cele ale art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale. Decizia nr. 694/2015 a fost pronunţată în 20 octombrie 2015 şi poate fi consultată integral în Monitorul Oficial nr. 948/2015.
Ai nevoie de Noul Cod de procedură fiscală? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
In legatura cu calculul si plata de penalitati pentru refuzul de restituire a unor sume nedatorate Primariei Municipiului Zalau, va rog sa-mi permiteti a va adresa urmatoarea intrebare:
In anul 2013 mi s-a stabilit o taxa de reabilitare termica a blocului in care locuiesc in suma totala de 5950 lei, suma pe care am contestat-o in termenul legal deoarece din proiectul de reabilitare termica rezulta clar ca aveam ambele balcoane inchise cu tamplarie corespunzatoare din PVC si geam termopan al carei valoare trebuia sa fie scazuta din start din totalul initial stabilit ipotetic, contestatie care nu mi s-a luat in seama. Recalcularea si definitivarea sumelor datorate pe apartamente, s-a facut abea in luna martie 2016, cu care ocazie, am constatat ca aveam de plata o suma totala de 3510 lei, suma pe care eu o terminasem de platit cu ocazia ratei lunare din luna 1ulie 2015.
Intrebare: Daca in perioada august 2015 – aprilie 2016 am fost obligat la achitarea in continuare a unei rate lunare de 196 lei lunar, in mod cu totul abuziv iar la solicitarea mea scrisa de restituire a sumei nedatorate nu am primit niciun raspuns lamuritor, cum pot beneficia de plata penalitatilor prevazute de lege, cum se face calcului acestora si cui ma pot adresa in acest scop ?
Va multumesc pentru sprijinul acordat,