21 Iulie, 2019

STUDIU DE CAZ: Suspendarea CIM din inițiativa angajatorului în cazul întreruperii / reducerii temporare a activității

Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat instanţei de judecată să dispună anularea Deciziei nr. 6990/03.06.2011 emisă de către pârâtă, ca netemeinică şi, pe cale de consecinţă, să dispună obligarea pârâtei de a-l repune efectiv pe funcţia de Şef Departament Tehnic şi de a-i achita integral salariul lunar (în cotă de 100%), începând cu 03.06.2011 şi până la punerea în executare a hotărârii ce se va pronunţa; de asemenea, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. 

Ce apărări concrete a formulat pârâta  în cauză?

Pârâta a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a arătat că emiterea deciziilor de suspendare a fost determinată de imposibilitatea de a-i asigura reclamantului condiţiile necesare realizării sarcinilor, conform fişei postului ocupat, ca urmare a reorganizării departamentului tehnic din cadrul pârâtei şi a redistribuirii atribuţiilor funcţiei de şef departament tehnic la nivel de concern către un centru de competenţe. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat?

Prin sentinţa civilă nr. 201/23.01.2012, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea civilă formulată şi completată de reclamantul M.N. în contradictoriu cu pârâta S.C. K.& S. România S.R.L. Timişoara. A anulat, ca netemeinică, decizia nr. 6990/03.06.2011, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să achite reclamantului diferenţa de 25% din drepturile salariale cuvenite şi neachitate, aferente perioadei 03.06.2011-14.07.2011, respingând în rest acţiunea.

Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamantul a sumei de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial. 

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către pârâtă şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţele superioare? Cum a argumentat instanța  superioară hotărârea respectivă?

Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu recurs de către pârâta, iar instanța  superioară a  respins recursul și a menținut ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de recurs a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamantul a fost angajatul pârâtei, în baza contractului individual de muncă nr. 483688/17253, în funcţia de inginer – şef departament tehnic.

Prin Decizia nr. 6990/03.06.2011, emisă de către pârâtă şi contestată prin acţiunea pendinte, s-a dispus, începând cu data de 3.06.2011, suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş sub nr. 4836888/7.12.2000, din iniţiativa angajatorului, ca urmare a întreruperii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, pentru motivele enunţate în decizie.

În cuprinsul deciziei, la art. 2, se menţionează că „motivele de fapt ale suspendării contractului individual de muncă sunt de natură structurală (organizatorică), după cum urmează: imposibilitatea de a asigura condiţiile necesare realizării sarcinilor de serviciu conform fişei postului ocupat de salariat, ca urmare a reorganizării departamentului tehnic din cadrul S.C. K.& S. România S.R.L. şi a redistribuirii atribuţiilor funcţiei de şef departament tehnic la nivel de concern către un centru de competenţe”.

Această decizie s-a întemeiat pe dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

Potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, „contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare”.

Aşadar, pentru a interveni acest caz de suspendare a contractului individual de muncă al unui salariat, angajatorul trebuie să-şi reducă sau întrerupă activitatea temporar, datorită dificultăţilor economice, unor motive tehnologice sau structurale, ca, de exemplu, înlocuirea utilajelor, modernizarea sau repararea lor, reorganizarea unor subunităţi (secţii, ateliere, etc.) sau chiar a formaţiilor de lucru, ori unor motive similare.

Prin folosirea sintagmei „motive similare”, legiuitorul a lăsat posibilitatea angajatorului să identifice şi alte situaţii în care îşi întrerupe sau reduce temporar activitatea pentru motive obiective, întrerupere sau reducere care impune suspendarea contractelor de muncă ale salariaţilor pe o anumită perioadă, respectiv cât timp durează situaţia respectivă.

Prin Decizia nr. 383/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 281/21.04.2011, Curtea Constituţională a reţinut că „o atare reducere nu este una pur subiectivă, în sensul că ar depinde exclusiv de voinţa angajatorului, ci ea trebuie integrată în contextul cuprinsului normativ al textului criticat, astfel încât angajatorul va putea suspenda contractul individual de muncă numai dacă există un motiv obiectiv în acest sens, ce nu depinde de voinţa sa exclusivă. Dacă, în mod obiectiv, angajatorul nu ar mai face faţă economic exigenţelor pieţei şi, deşi şi-ar reduce activitatea, el ar fi obligat în continuare să plătească salariile angajaţilor pentru munca ce nu mai este prestată, s-ar ajunge la situaţia în care dreptul acestuia de proprietate să fie lezat în mod iremediabil”.

Recurenta susţine că procesul de reorganizare, care a avut loc la nivel de concern şi care a afectat întreg departamentul tehnic din cadrul societăţii recurente, se circumscrie ipotezei vizând „reorganizarea unor subunităţi sau a unor formaţii de lucru”, fără a proba că procesul de reorganizare a condus la întreruperea sau reducerea temporară a activităţii societăţii sau a departamentului tehnic.

O situaţie de întrerupere sau reducere temporară a activităţii presupune, cel puţin, ca activitatea desfăşurată de salariaţii unei structuri sau a unui departament, să nu se mai desfăşoare pentru o anumită perioadă, cu perspectiva reluării activităţii, după depăşirea situaţiei care a reprezentat cauza întreruperii. Ea nu vizează întreruperea sau reducerea temporară a activităţii doar pentru un salariat, cum greşit apreciază recurenta. Ori, situaţia expusă de către pârâta angajatoare este total diferită.

Prin decizia nr. 2445/30.06.2011, a administratorului unic al S.C. K.& S. România S.R.L., s-a decis reorganizarea departamentului tehnic al S.C. K. & S. România S.R.L., prin crearea Centrului de Competenţă V.W. al Concernului şi adoptarea unei noi organigrame a societăţii, precum şi a unei organigrame a Centrului de Competenţă V.W. al Concernului. Totodată, s-a dispus înfiinţarea Centrului de Competenţă V.W. al Concernului cu data de 1.07.2011, constatându-se că, urmare a reorganizării departamentului tehnic şi a înfiinţării Centrului de Competenţă V.W. al Concernului în Timişoara, nu mai există atribuţiile specifice postului de şef departament tehnic, astfel încât acesta de desfiinţează efectiv.

Din cuprinsul acestei decizii rezultă că înfiinţarea unui centru de competenţe, la nivelul concernului, a fost ulterioară momentului emiterii Deciziei nr. 6990/03.06.2011, astfel încât angajatorul nu a justificat imposibilitatea de a asigura condiţiile necesare realizării sarcinilor de serviciu, conform fişei postului ocupat de salariat, ca urmare a reorganizării departamentului tehnic din cadrul S.C. K.& S. România S.R.L. şi a redistribuirii atribuţiilor funcţiei de şef departament tehnic la nivel de concern către un centru de competenţe, cum corect a apreciat şi prima instanţă. În fapt, a fost operată o scoatere din activitate a reclamantului, cu toate că, prin sentinţa civilă nr. 3253/23.11.2010, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 1543/30/2010, rămasă irevocabilă, s-a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul deţinut anterior, acela de şef departament tehnic.

Împrejurarea că, la data reintegrării reclamantului pe postul ocupat anterior disponibilizării sale prin Decizia de concediere nr. 4849/22.01.2010, activităţile aferente poziţiei de şef departament tehnic şi circumscrise atribuţiilor existente în fişa postului reclamantului nu mai existau, ca urmare a contribuţiei unor factori concurenţi, între care: restrângerea activităţii departamentului tehnic, reorganizarea treptată a departamentului tehnic, dezvoltarea profesională continuă a inginerilor din cadrul departamentului tehnic, extinderea procesării automate a datelor şi optimizarea sistemelor informatice, nu a fost dovedită de către recurentă, prin înscrisurile depuse la dosar şi enumerate în cuprinsul cererii de recurs, în condiţiile în care redistribuirea atribuţiilor funcţiei de şef departament tehnic la nivel de concern către un centru de competenţe a avut loc doar la data de 1.07.2011.

Imposibilitatea obiectivă a angajatorului de a asigura unui salariat realizarea sarcinilor de serviciu, fără a exista o întrerupere sau reducere temporară a activităţii, nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ci poate justifica desfiinţarea postului ocupat de către acel angajat, cu consecinţa concedierii acestuia în temeiul art. 65 alin. (1) din Codul muncii.

Măsura suspendării contractului individual de muncă al unui angajat reprezintă o măsură de management intern al societăţii, însă ea trebuie să se circumscrie cerinţelor impuse de art. 52 din Codul muncii, deoarece în caz contrar ar fi posibilă exercitarea abuzivă a drepturilor angajatorului cu privire la derularea raportului de muncă al salariatului.

În concluzie, pârâta recurentă nu a dovedit că s-a aflat în situaţia unei întreruperi sau reduceri temporare a activităţii, pentru motivele prevăzute de art. 52 lit. c) din Codul muncii, astfel că decizia de suspendare a contractului individual de muncă este nelegală, iar sentinţa atacată a fost pronunţată cu interpretarea şl aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, republicată. 

Extras din Decizia nr. 1292 /09.05.2012 , Curtea de Apel Timișoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,  www.just.ro

Ai nevoie de Codul muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu