20 Octombrie, 2017

STUDIU DE CAZ: Obligarea angajatorului la plata către salariat a sporului pentru munca prestată pe timp de noapte

Prin cererea formulată, reclamantul G.G. a chemat în judecată pârâtul Primarul Comunei L. solicitând obligarea acestuia la plata  sporului de 15% pentru munca de noapte pe perioada 2006 – 2008, drepturi salariale ce vor fi indexate cu indicele de inflație până la plata acestora.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și intergatoriul pârâtului. 

Ce apărări concrete a formulat pârâtul  în cauză?

Pârâtul  a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care acesta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat instanța hotărârea respectivă?

Prin sentința civilă nr.819/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de către reclamantul G.G., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei L., judetul Teleorman.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 122 alin. (1) din Codul muncii (actualmente art. 125 alin. (1) din Codul muncii) -“Munca prestată între orele 22 – 6 este, considerată muncă de noapte”.

Dispozițiile art. 123 din Codul muncii (actualmente art. 126 din Codul muncii [1]) prevăd că “salariații care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de lucru, fără ca acesta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată”.

Chiar dacă reclamantul susține că a efectuat munca de noapte probele depuse de către pârât la dosarul cauzei contrazic susținerile acestuia, din foile colective de prezență reiesind că reclamantul a desfășurat un program normal de lucru de 8 ore pe zi și respectiv 40 de ore pe săptămână, fapt ce reiese și din contractul individual de muncă încheiat pe perioadă determinată. 

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către reclamant  şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?

Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu recurs de către  reclamant, iar curtea de apel a reţinut că acesta este întemeiat, drept pentru care l-a admis, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanșe.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:

Cu privire la sporul prevăzut de art. 123 din Codul muncii (actualmente art. 126 din Codul muncii), instanța superioară a învederat că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat ca instanța să-i încuviințeze administrarea probei cu martori, întrucât statele de plată pe baza cărora a fost remunerat nu a reflectat realitatea regimului de lucru, adică prestarea muncii în condițiile art. 122 din Codul muncii (actualmente art. 125 din Codul muncii).

Instanța de fond nu a încuviințat însă administrarea acestei probe în mod greșit întrucât în discuție era o situație de fapt care poate fi dovedită cu orice mijloc de probă prevăzut de lege în cauzele cu un asemenea obiect neexistând vreo inadmisibilitate.

Numai după administrarea unei asemenea probe instanța s-ar fi putut edifica, că într-adevăr jumătate din activitate a desfășurat-o noaptea, pentru că locul de muncă nu poate fi funcțional întrucât aparatele care asigură alimentarea cu apă cuvenită localității, nu poate fi lăsată nesupravegheată.

Curtea de apel a constatat a fi fondat recursul și a reținut și urmatoarele considerente:

Judecătorii au îndatorirea să staruie prin mijloace legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinicie și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.

Aceste dispoziții impun în sarcina instanței de judecată obligativitatea administrării de probatorii pe care le consideră necesare chiar dacă nu au fost solicitate de părți.

În condițiile în care dovezile sunt solicitate de către părți instanța le încuviințează dacă socotește că pot să aducă dezlegarea pricinii afară de cazul când ar fi în primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.

Proba cu martori este o asemenea dovadă, pe care instanța o poate admite dacă apreciaza că este pertinentă și utilă pentru dezlegarea pricinii sau respinge, după caz .

Din încheierea de ședință pronunțată la data de 04.03.2009 de către prima instanță, rezultă că această probă a fost respinsă ca inadmisibilă și nu că nu ar fi o probă pertinentă și utilă pentru soluționarea cauzei.

Dispozițiile legale incidente care reglementează încuviințarea dovezilor nu cuprind prevederi care să stabilească cazurile în care proba cu martori este admisibilă sau este inadmisibilă.

Reclamantul nu a urmărit să facă dovada unui act juridic, ci să dovedească împrejurări de fapt din care să rezulte că a prestat muncă și pe timp de noapte.

O asemenea probă este o probă admisibilă și este singurul mijloc de apărare al reclamantului față de susținerea pârâtului că nu ar fi prestat muncă pe timp de noapte.

Respingând proba ca inadmisibilă, practic instanța a încălcat dreptul la apărare al reclamantului în virtutea căruia poate solicita încuviințarea oricăror probe dintre cele menționate de dispozițiile procedurale.

Curtea de apel a apreciat astfel că, prima instanță nu a clarificat practic fondul cauzei, însușindu-și în totalitate punctul de vedere al pârâtului și este necesară administrarea probei cu martori solicitată de reclamant pentru a-i da posibilitatea de a proba susținerile sale din cererea de chemare în judecată. 

Extras din Decizia nr. 1657 R/09.04.2010, Curtea de Apel București, www.just.ro


[1]   Actualul art.126 din Codul muncii: Salariații de noapte beneficiază:

a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;

b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Comentarii

  • Răspunde
    Dina Maria
    septembrie 28 2017

    Buna seara,
    Am si eu o nelamurire la calcularea si plata orelor de noapte.
    Lucrez intr- un spital, personal auxiliar, cate ore se platesc pentru noapte si daca exista un maxim sau minim de ore prevazute de lege?
    Multumesc

    • Răspunde
      Madalina Autor
      septembrie 30 2017

      Se poate lucra 40 de ore /saptamana (regula), maxim 48 ore/saptamana (exceptia, cu ore suplimentare), luând in considerare ca, daca nu vi se da sporul de 25%, vi se va scadea 1 ora (de exemplu, munciti 7 ore/noapte, dar vi se considera 8 ore lucrate).
      Atentie insa, munca dvs. este considerata ca munca de noapte nu numai daca este cuprinsa intre orele 22.00-06.00 (prima conditie), dar trebuie indeplinita si a doua conditie, fie cel puțin 3 ore de muncă de noapte (adica in intervalul orar respectiv!), fie 30% din timpul lucrat lunar sa se incadreze in intervalul orar respectiv! Doar in aceste conditii munca dvs. va fi considerata de noapte si va fi retribuita ca atare!

  • Răspunde
    septembrie 29 2017

    Nici o firma privata, cel putin cele de paza, nu platesc agentilor, ,,spor de noapte,,, cum de altfel nu aplica legislatia in vigoare, privin ,,salariul minim,, pe economie….daca un ag.de securitate lucreaza peste 200 de ore, se ,,aprpie,, de salariul minim pe economie.Firmele, nu platesc nici orele suplimentare. In acest fel, se ,,fura,, efectiv si salariatul si statul.

    • Răspunde
      Madalina Autor
      septembrie 30 2017

      Nu contest ceea ce afirmati dvs., din pacate, la foarte multe firme, in special private, se intampla astfel de lucruri! Daca nu prea se poate face nimic, cat munciti acolo, la angajatorul neserios,pentru ca riscati sa fiti dat afara, aveti posibilitatea insa, dupa ce plecati de la angajatorul respectiv, sa il dati in judecata si sa solicitati TOT ce nu vi s-a platit (cel putin in ultimii 3 ani anterior plecarii dvs.!), si anume, ore suplimentare, ore de noapte, zile de concediu neefectuat etc. mai ales avand in vedere ca in litigiile de munca NU se platesc taxe de timbru, va trebui doar sa va angajati un avocat, in caz ca apreciati ca nu puteti sa va descurcati singur in instanta!

Scrie un comentariu