12 Decembrie, 2018

Studiu de caz: De ce trebuie ținut cont atunci când se stabilește o servitute de trecere?

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 26.04.2011 şi precizată ulterior, reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâţii B.V. şi B.A. şi S.C. V. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa după administrarea probelor să constituie un drept de servitute de trecere în favoarea terenului său, fond dominant, situat în Vişeu de Sus, peste terenurile pârâţilor B.V., B.A., Oraşul Vişeu de Sus prin Primar şi SC V. SRL.

Reclamantul B.D. a depus la data de 10.02.2012 „precizare la acţiune” prin care a chemat în judecată şi pe pârâţii ORAŞUL VIŞEU DE SUS prin PRIMAR în reprezentarea Statului Român, A.A., C.G..

Totodată, a solicitat şi obligarea pârâţilor B.V. şi B.A. să-şi ridice poarta montată de ei la intrarea din str. B. sau să fie autorizat reclamantul să ridice poarta pe cheltuiala pârâţilor. 

Ce apărări au formulat  pârâtii  referitor la  acţiunea de chemare în judecată a reclamantului?

Pârâta B.A., a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata unei despăgubiri anuale în cazul stabilirii servituţii de trecere peste terenul proprietatea pârâtei reclamante sau compensarea cu teren în schimb şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat ?

Prin sentinţa civilă nr. 2632/20.11.2012 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul B.D. împotriva pârâţilor B.V. şi B.A., Oraşul Vişeu de Sus prin Primar în reprezentarea Statului Român, şi SC V. SRL şi în consecinţă s-a constituit un drept de servitute de trecere pietonal şi cu vehicule, pe tot timpul anului, peste terenul pârâţilor conform variantei 1 a raportului de expertiză întocmit de ing. Pop Găvrilă, ce face parte integrantă din hotărâre, pe traseul 46-45-40-41-42-43-36-39-8-7-47, colorat în mov şi verde, conform anexei grafice nr. 1 din raportul de expertiză, în suprafaţă de 135,56 mp.

S-a dispus ridicarea porţii amplasată între punctele 46-47 din schiţa raportului de expertiză, iar în caz de refuz, autorizează pe reclamant să efectueze această ridicare, pe cheltuiala pârâţilor B.V. şi B.A..

A fost obligat reclamantul să plătească pârâţilor B.V. şi B.A. despăgubiri anuale în cuantum de 1355,60 lei, iar Oraşului Vişeu de Sus prin Primar suma de 13,30 lei pe an.

S-a luat act de renunţarea la despăgubiri de către pârâta SC V. SRL.

S-a respins acţiunea reclamantului împotriva pârâţilor A.A. şi C.G..

Au fost obligaţi pârâţii B.V. şi B.A. să plătească reclamantului suma de 2400 lei cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.12.2012 s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul B.D. şi în consecinţă s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 2632/20.11.2012 în sensul că suma stabilită cu titlu de despăgubiri anuale pentru pârâţii B.V. şi B.A. este de 13,55 lei şi nu de 1355,60 lei, cum din eroare s-a trecut, fără cheltuieli de judecată. 

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către vreunul dintre pârâți şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat Curtea de apel, în calitate de ultimă instanță de judecată, hotărârea respectivă?

Da, sentinţa civilă nr. 2632/20.11.2012 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus a fost atacată de către pârâtii B.A. şi B.V., decedat la data de 8.04.2014, în etapa procesuală a apelului, procesul fiind continuat de moştenitorii defunctului B.V., respectiv B.A., L. (B.) A., B.M. şi B.F. atât cu apel, cât și cu recurs.

Prin decizia civilă nr. 49/A/12.02.2015 a Tribunalului Maramureş s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanţi împotriva sentinţei civile nr. 2.632/20.11.2012 , precum şi împotriva încheierii civile din 12.12.2012, ambele pronunţate de către Judecătoria Vişeu de Sus , pe care instanța de apel le-a menţinut. Fără cheltuieli de judecată în apel.

În schimb, Curtea de apel Cluj, prin decizia nr. 299/R/04.06.2015 a admis recursul declarat de pârâţii B.A., L.A., B.M. şi B.F. împotriva deciziei civile nr. 49/12.02.2015 a Tribunalului Maramureş , pe care a modificat-o în sensul că a admis apelul declarat de pârâţii B.V. Şi B.A., continuat de moştenitorii defunctului B.V., respectiv B.A., L.A., B.M. şi B.F. A schimbat sentinţa civilă nr. 2.632/20.11.2012 a Judecătoriei Vişeu de Sus în sensul că în temeiul art.616 şi urm. C.civ. a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâtul C.G., dispunându-se constituirea servituţii de trecere peste terenul aflat în proprietatea pârâtului C.G., conform variantei a 2-a din raportul de expertiză tehnică refăcut, întocmit de către expertul tehnic judiciar P.G., raport care va face parte integrantă din  hotărâre.

S-au respins celelalte pretenţii formulate prin cererea de chemare în judecată având în vedere varianta de servitute de trecere aleasă de către instanţă, respingându-se ca rămasă fără obiect cererea reconvenţională formulată de pârâta B.A., dreptul de servitute de trecere stabilit de către instanţă grevând un alt fond decât cel aflat în proprietatea acesteia .

În temeiul art. 274 alin. 1 Codul de procedură civilă, instanţa a obligat intimatul B.D. la plata în favoarea recurenţilor a sumei de 4.385,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, onorariuavocaţial şi cheltuieli de transport, aceasta fiind limita în care au fost dovedite.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă Curtea de apel Cluj, ca instanţă de recurs a avut în vedere următoarele considerente:

Solicitarea principală din cererea de recurs a avut ca obiect modificarea deciziei atacate în sensul stabilirii servituţii de trecere conform primei variante  din raportul de expertiză întocmit de către expertul A.A., variantă propusă şi de către expertul P.G. prin expertiza întocmită în dosarul de fond, varianta a 2-a.

În ceea ce priveşte această solicitare, de stabilire a unei alte variante a servituţii de trecere în favoarea fondului aflat în proprietatea reclamantului, au fost invocate dispoziţiile art. 618 şi art. 634 din Vechiul C.pr.civ., apreciindu-se prin cererea de recurs că acestea nu au fost corect interpretate şi aplicate în cauză.

Prealabil analizei modului în care au fost interpretate şi aplicate aceste dispoziţii legale în cauză, s-a reţinut de către Curtea de apel Cluj că nu s-au formulat critici în ceea ce priveşte statuarea instanţei de fond şi a celei de apel în sensul că terenul aflat în proprietatea reclamantului, care face obiectul cauzei, ar avea caracter de loc înfundat, în sensul art. 616 Cod civil, în consecinţă acest aspect nu a putut fi analizat de către instanţa de recurs.

De asemenea, s-a impus a se sublinia faptul că instanţa de recurs este abilitată raportat la prevederile art. 304 C.pr.civ., să analizeze decizia atacată numai din perspectiva legalităţii iar nu şi a temeiniciei, starea de fapt stabilită în cauză de către instanţa de apel nemaiputând fi deci pusă în discuţie şi reapreciată de către Curtea de apel.

În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, respectiv art. 616, 619 şi art. 634 Cod civil, s-a constatat de către Curtea de apel că într-adevăr este discutabilă modalitatea în care acestea au fost interpretate şi aplicate în apel.

Astfel, din completarea nr. 2 la raportul de expertiză tehnică refăcut, respectiv din planul de amplasament şi delimitare anexat acestei completări, rezultă că porţiunea de teren care ar urma a fi grevată de dreptul de servitute de trecere, din terenul proprietatea pârâţilor Bora, are o lungime de 57,7 m., în condiţiile în care, astfel cum s-a făcut dovada în faţa instanţei de recurs, prin sentinţa civilă nr. 2.231/2014 a Judecătoriei Vişeu de Sus, definitivă, pârâtei B.A. i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeţelor de teren având nr.topo. 1573/2, 1547/2 şi 1575/2, suprafeţe de teren care s-au aflat până la acest moment în proprietatea tabulară a Statului Român, pârâta B.A. având un drept de proprietate extratabulară asupra acestora, conform expertizelor efectuate în cauză.

În condiţiile în care pârâta B.A. a devenit proprietara acestor suprafeţe de teren, grevate de dreptul de servitute de trecere propus în expertiză pe o lungime de 45,2 m., rezultă, astfel cum s-a arătat mai sus, că varianta de servitute de trecere solicitată de către reclamant şi acceptată de către instanţa de fond, menţinută în apel, ar greva terenul aflat în proprietatea pârâţilor Bora pe o lungime de 57,7 m., fără ca aceştia să îşi dea acordul în acest sens, lungimea totală a dreptului de servitute în această variantă fiind de 92,46 m.

Pe de altă parte, cealaltă variantă de servitute propusă de către experţi are o lungime de 44,71 m., ieşirea asigurată prin această variantă de servitute de trecere fiind la o altă stradă decât cea avută în vedere de către prima variantă.

Conform art. 617 Cod civil, „trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis ca să iasă din drum”, art. 618 stipulând că „trecerea trebuie aleasă prin locul ce ar pricinui o mai puţină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă”.

Din interpretarea coroborată a celor două texte de lege rezultă că primul criteriu care trebuie avut în vedere la stabilirea servituţii de trecere este acela prin care se are în vedere drumul cel mai scurt de ieşire la calea publică, urmând a se avea în vedere şi celălalt, respectiv ca trecerea să fie stabilită astfel încât să fie pricinuită o pagubă minimă proprietarului fondului aservit.

Raportat la starea de fapt reţinută în cauză în apel, rezultă cu certitudine că drumul cel mai scurt de ieşire la calea publică în ceea ce îl priveşte pe reclamant este cel propus în varianta a II-a din completarea nr. 2 la raportul de expertiză tehnică întocmit de către expertul P.G., variantă identică cu varianta nr. 1 din expertiza întocmită în apel de către expertul A.A..

Din cele două expertize întocmite în cauză rezultă că singurul dezavantaj indicat de către expertul A.A. în ceea ce priveşte această variantă este faptul că strada la care este asigurată ieşirea reclamantului nu este una modernizată, aspect care în accepţiunea instanţei nu are suficientă relevanţă în vederea alegerii celeilalte variante propuse pentru servitutea de trecere, în lipsa altor elemente care să justifice o altă variantă.

Nu poate fi considerat ca decisiv argumentul referitor la destinaţia terenului grevat de servitutea de trecere, conform probaţiunii administrate în cauză, avută în vedere de către instanţa de apel la stabilirea stării de fapt, terenul afectat de servitute în varianta I având destinaţia de teren agricol, în timp ce terenul grevat de servitute în varianta a II-a ar avea o valoare productivă mai scăzută, fără a fi stabilită exact destinaţia acestuia, menţionându-se numai că ar fi amplasat între un canal de scurgere a apelor şi proprietăţile vecine.

Relevanţă în alegerea variantei de stabilire a servituţii prezintă şi faptul că începând cu anul 2010 terenul aflat în proprietatea pârâţilor Bora este deja grevat de un drept de servitute de trecere, astfel cum rezultă din C.F. nr.51217 Vişeu de Sus, în lipsa acordului acestora în vederea stabilirii dreptului de servitute şi în favoarea reclamantului, apreciindu-se că terenul aflat în proprietatea acestor pârâţi ar ajunge a fi grevat excesiv şi nejustificat, în condiţiile în care există şi o altă variantă de stabilire a servituţii de trecere în favoarea imobilului aflat în proprietatea reclamantului. 

Extras din Decizia civilă nr. 299/R/04.06.2015, Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă , www. curteadeapelcluj.ro

Ai nevoie de Codul Civil? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu