20 Octombrie, 2018

STUDIU DE CAZ: Cum se stabilesc și se pot modifica ulterior obiectivele contractului de muncă?

Prin acţiunea formulată de reclamanta L.I.T.  în contradictoriu cu pârâta SC H.R. SRL s-a solicitat - printre alte aspecte - ca instanța de judecată să dispună obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.410 lei, reprezentând parte restantă din adaosul la salariu cuvenit conform actului adiţional nr. 1247/7.04.2009 la contractul individual de muncă, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că evaluarea activităţii sale nu s-a mai raportat la obiectivele comunicate la începutul anului 2010, conform actului adiţional nr. 147 din 07.04.2009, ci au fost avute în vedere obiective alternative, care nu-i fuseseră comunicate.

S-a mai arătat că angajatorul a achitat salariatei numai 70% din bonusul cuvenit, deşi neîndeplinirea integrală a obiectivelor s-a datorat exclusiv culpei SC H.R. SRL care nu a finalizat până la sfârşitul anului 2010 auditarea personalului.

În dovedirea acțiunii, reclamanta  a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. 

Ce apărări concrete a formulat pârâta  în cauză?

Pârâta a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat instanța hotărârea respectivă?

Prin Sentinţa civilă nr. 1930/08.11.2011 a Tribunalului Mureş s-a admis acţiunea formulată de reclamanta L.I.T. în contradictoriu cu pârâta SC H.R. SRL şi s-a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.410 lei, reprezentând parte restantă din adaosul la salariu cuvenit conform actului adiţional nr. 1247/7.04.2009 la contractul individual de muncă, a sumei de 150,33 lei şi a sumelor reprezentând drepturile salariale cuvenite reclamantei pentru zilele de 6.09.2011, 18.10.2011 şi 1.11.2011, cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a dispus respingerea restului pretenţiilor privind cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut că pârâta nu a dovedit că obiectivele iniţiale  fixate la începutul anului 2010 şi comunicate reclamantei ar fi fost modificate. Din corespondenţa pe e-mail nu rezultă acest aspect. Or, orice comunicare a obiectivelor modificate trebuia făcută în aceeaşi formă ca şi cea de la stabilirea lor iniţială.

În aceste condiţii, orice modificare ulterioară a obiectivelor, care a fost făcută fără a se aduce la cunoştinţa angajatului şi încă la sfârşitul anului pentru care sunt propuse obiectivele, este lovită de nulitate. De altfel, din actul adiţional la pct.2 lit.c rezultă că „obiectivele se comunică de către angajator la începutul fiecărui an”.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtei că este atributul angajatorului stabilirea cuantumului bonusului, instanţa a constatat că acesta este de fapt rezultatul negocierii dintre angajator şi salariat, conform art. 162 alin. (2) din Codul muncii

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către pârâtă şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?

Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu recurs  de către pârâtă, iar  curtea de apel a respins recursul ca nefondat, cu obligarea la plata către intimata-reclamantă a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând onorariu avocaţial), menținând astfel ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:

În fapt, reclamanta este angajată a societăţii recurente, din data de 08.03.1999, în funcţia de şef administrare personal, conform contractului individual de muncă nr. 1361 din 24.03.1999.

Prin actul adiţional nr. 147 din 07.04.2009 părţile au convenit ca pentru realizarea obiectivelor comunicate la începutul fiecărui an, angajata să fie remunerată cu suma de 4.700 lei bonus anual maxim, acordat proporţional cu procentul de realizare a obiectivelor anuale,  în funcţie de evaluarea realizării acestora.

Pentru anul 2010 au fost stabilite 5 obiective, pct.1 şi 2 comune tuturor angajaţilor şi punctele 3, 4, 5 personale, respectiv : 3. Obiectiv/Proiect „revizuire proceduri resurse umane” (30%);  4. Obiectiv/Proiect „revizuire fişe post producţie la finalizarea auditului de post” (40%), 4.1 Centralizare fişe de post actuale pentru personalul direct productiv , tehnic şi depozit în format index cu link pentru fiecare tip fişă de post, 4.2 Reactualizare fişe de post Sighişoara, conform rezultatelor auditului de post, comunicate de personalul implicat în auditarea posturilor 20%, 4.3 Distribuirea pe bază de semnătură a noilor fişe de post (Sighişoara)-10%. şi 5.Obiectiv / Participarea la un seminar de specialitate.

În urma evaluării activităţii reclamantei, pârâta recurentă a constatat că angajata a îndeplinit obiectivele de la punctele 1, 2, 3 şi 5 în procent de 100%, iar pentru obiectivul de la punctul 4 în procent de 25%, a considerat ca obiective alternative la pct.4 pct. 4.2 şi pct. 4.3 -  a) verificarea fişelor de post existente la iniţierea proiectului PWC şi centralizarea în vederea revizuirii în cadrul procedurii de audit şi b) verificarea integralităţii dosarului personal al angajaţilor –în speţă a fişei de post şi verificarea poziţiei ocupate de angajaţii aflaţi în administrarea şi atestarea acesteia prin fişă sau un profil a/al postului.

Pârâta a analizat activitatea reclamantei prin raportare la aceste obiective alternative, întrucât obiectivele iniţiale de la pct. 4.2 şi 4.3 erau dependente de un proiect organizaţional în desfăşurare, ce viza elaborarea unui sistem de evaluare a performanţelor angajaţilor şi se puteau realiza numai ulterior efectuării auditului de post.

Pârâta nu a dovedit că obiectivele iniţiale fixate la începutul anului 2010 şi comunicate reclamantei ar fi fost modificate, deşi o astfel de modificare trebuia să îmbrace aceeaşi formă şi să fie comunicată angajatei, întrucât prin actul adiţional recurenta s-a obligat să comunice obiectivele la începutul fiecărui an angajatului.

Orice modificare ulterioară a obiectivelor, făcută fără a se aduce la cunoştinţa angajatului este lovită de nulitate, cu atât mai mult cu cât modificarea a intervenit la finalul anului respectiv.

Stabilirea cuantumului bonusului este rezultatul negocierii dintre angajator şi salariat conform art. 162 alin. (2) din Codul muncii, nefiind întemeiate argumentele recurentei în sensul că acesta  este atributul angajatorului şi că obligaţia reţinută în sarcina acesteia de a plăti bonusul angajatului nu are un temei legal.

Potrivit art. 160 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri., în speţă, bonusul, iar ca urmare a convenţiei părţilor acesta trebuia achitat salariatului care şi-a îndeplinit obiectivele. Din această perspectivă prima instanţă nu a făcut o greşită aplicare a legii. Faptul că anumite obiective nu au putut fi îndeplinite din considerente care exced responsabilităţii angajatului, nu poate influenţa rezultatul evaluării şi nici nu poate justifica efectuarea evaluării prin raportare la alte obiective, pe care salariatul nu le-a cunoscut.

Faţă de aceste aspecte, Curtea de apel a constat că prima instanţă a dat o interpretare corectă probelor administrate, pronunţând o soluţie legală şi temeinică.    

Extras din Decizia civilă nr. 640/R/20.04.2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, www.portal.just.ro

Ai nevoie de Codul muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu