17 Octombrie, 2019

Studiu de caz: Condiții pentru răspunderea funcționarului care a elaborat actul administrativ anulat

Prin cererea introductivă de instanţă reclamanta A a chemat în judecată pe pârâtul B., în dubla sa calitate de persoană fizică şi de primar al oraşului C, pentru a se dispune anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantei în anul 2012, obligarea la întocmirea unui alt raport de evaluare pe baza propunerii Consiliului Local al oraşului C, pentru calificativul „foarte bine”, obligarea la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de daune morale şi a cheltuielilor de judecată, precum şi obligarea la punerea în executare a hotărârii în termen de 30 de zile de la rămânerea ei definitive.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că este funcţionat public, fiind secretar al oraşului C, iar prin sentinţa nr.abc/14.07.2013 pronunţată de Tribunal a fost anulat raportul de evaluare nr.xyz/02.03.2013, dispunându-se întocmirea unui alt raport. Cel astfel realizat şi care poartă numărul www/20.09.2013 este nelegal, întrucât nu ţine seama de propunerea consiliului local din şedinţa din 15.01.2013, nu respectă hotărârea judecătorească mai sus amintită şi nu are în vedere că, în prima jumătate a perioadei, pârâtul nu a avut funcţia de primar.

În procesul de evaluare nu s-au respectat etapele prevăzute de lege, respectiv procedura interviului şi nu există justificare pentru evaluările realizate.

Sub aspectul daunelor reclamanta a arătat că, prin acordarea calificativului „satisfăcător” i s-a produs un prejudiciu de imagine atât în plan profesional cât şi familial şi social.

În probaţiune, reclamanta a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce apărări a formulat  pârâtul  referitor la  acţiunea de chemare în judecată a reclamantei?

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii invocându-se excepţia lipsei calităţii procesuale a persoanei fizice B  şi faptul că dispoziţiile legale au fost respectate cu ocazia întocmirii actului de evaluare.

În probaţiune, pârâtul  B. a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă  nr. zas/ 24.06.2014, Tribunalul a admis în parte acţiunea, a anulat raportul de evaluare nr. www/20.09.2013, dispunând reluarea procedurii şi întocmirea unei noi evaluări, iar pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantei 10.000 lei, cu titlu de daune morale şi 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin actul contestat (raportul de evaluare nr. www/20.09.2013) au fost nesocotite statuările dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (sentinţa nr.abc/14.07.2013 pronunţată de Tribunal), atât sub aspectul relevanţei propunerii formulate de consiliul local, cât şi al perioadei evaluate de către primar şi a perioadei în care acesta a îndeplinit funcţia ce-l îndreptăţea la o astfel de procedură.

Sub aspectul calităţii procesuale pasive a pârâtului B., ca persoană fizică, au fost reţinute dispoziţiile art.16 din Legea nr. 554/2004 şi atitudinea de subiectivism şi de nerespectare a hotărârii judecătoreşti manifestată de acesta.

S-a apreciat, de asemenea, că raportul de evaluare nelegal întocmit a avut un impact negativ asupra reclamantei, atât în plan social cât şi profesional.

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către pârâtul B şi, în caz afirmativ, ce a decis instanţa superioară în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Da, sentinţa civilă nr. nr. zas/ 24.06.2014 a fost atacată de către pârâtul B (în dubla sa calitate de persoană fizică şi de primar al oraşului C) , iar Curtea de Apel a admis în parte calea de atac formulata de pârâţi, a modificat sentinţa, în sensul că a obligat la daune moral, în sumă de 3.000 lei, către reclamantă, doar pe pârâtul Primarul C. şi a menţinut în rest sentinţa.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă Curtea de Apel a avut în vedere următoarele considerente:

Prin sentinţa  nr.abc/14.07.2013 pronunţată de Tribunal a fost anulat la cererea reclamantei A raportul de evaluare întocmit de pârâtul B., primar al oraşului C, iar acesta a fost obligat să întocmească un alt raport şi să plătească daune morale de 8.000 lei.

S-a reţinut de către tribunal că pârâtul nu putea să evalueze activitatea reclamantei pe o perioadă în care acesta nu a îndeplinit nicio funcţie de natură să justifice întocmirea raportului şi că nu s-a ţinut seama de propunerea consiliului local, manifestându-se o atitudine subiectivă.

Soluţia a fost modificată în parte prin decizia nr. xse/20.12.2013 a Curţii de Apel, modificare ce a privit însă numai cuantumul despăgubirilor morale, ce au fost reduse la 8.000 lei la 1.000 lei, instanţa de control judiciar însuşindu-şi, sub aspectul criticilor aduse raportului de evaluare, considerentele tribunalului.

Au devenit astfel irevocabile statuările instanţei  potrivit cărora primarul oraşului C. nu putea evalua activitatea reclamantei anterior datei în care a fost numit în această funcţie, precum şi necesitatea de a se întocmi un alt raport în care să se ţină seama de calificativul acordat de consiliul local, calificativ care a fost acela de „foarte bine”.

În aceste condiţii s-a întocmit raportul de evaluare nr. www/20.09.2013, raport ce priveşte perioada de la 01.12.2011 – 31.12.2012, iar calificativul acordat este acela de „satisfăcător”.

Potrivit art. 107 din HG nr. 611/2008: „(1) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarului public se realizează de către evaluator. (2) În sensul prezentei hotărâri, are calitatea de evaluator: (…)  d) primarul, pe baza propunerii consiliului local, pentru secretarul comunei, oraşului şi al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor.

Din textul precitat, ca de altfel şi din considerentele instanţelor, rezultă necesitatea ca la efectuarea evaluării secretarului localităţii, primarul să aibă în vedere propunerea consiliului local, fără să se susţină că este obligatoriu să fie însuşită această propunere pentru a lipsi actul de evaluare de conţinut, aşa cum se pretinde de către recurent.

A ţine seama de propunerea făcută presupune, fie însuşirea acesteia, după ce ea este trecută prin filtrul persoanei care realizează evaluarea, fie acordarea unui alt calificativ care, de regulă, se situează în apropierea celui propus şi când se motivează raţiunile ce au justificat neînsuşirea propunerii.

Actul administrativ contestat nu cuprinde raţiunile pentru care calificativul acordat de evaluator intimatei-reclamante A. este mult sub cel propus de către consiliul local şi, de altfel, în mare măsură el nu face decât să reia aprecierile din actul anulat deja.

De principiu, consecvenţa în apreciere nu trebuie să fie considerată criticabilă atâta timp cât ea nu este consecinţa atitudinii subiective reţinută în sentinţa nr.abc/14.07.2013, iar aceasta nu este prezentă atunci când se argumentează cu elemente obiective, ce ţin de activitatea funcţionarului public în toate planurile, un alt punct de vedere decât cel al consiliului local.

Aşa cum a observat tribunalul, în cauză nu numai că s-a acordat acelaşi calificativ de „satisfăcător” când propunerea era pentru cel de „foarte bine”, s-a menţionat că raportul este refăcut conform hotărârilor mai sus amintite, la capitolul „Dificultăţi întâmpinate” a fost menţionată lipsa de comunicare între secretar şi primar şi poate cea mai evidentă abatere de la statuările intrate în autoritate de lucru judecată este că s-a menţinut aceeaşi perioadă de evaluare, perioadă ce cuprinde şi intervalul 01.12.2011 – 31.12.2012, răstimp în care funcţia de primar a fost ocupată de o altă persoană.

Este adevărat că în raport s-a făcut trimitere la obligaţia instituită de art.108 alin.3 lit.b din HG nr. 611/2008, obligaţie ce revenea fostului primar, însă, pe de o parte, aşa cum chiar textul o spune, această excepţie priveşte fostul evaluator, iar pe de altă parte, cu autoritate de lucru judecat, s-a tranşat acest aspect.

În concluzie, s-a apreciat că evaluarea concretizată în raportul nr. www/20.09.2013 nu respectă cerinţele impuse prin hotărârile judecătoreşti şi ea se constituie tot într-o consecvenţă a primarului B., însă, în nesocotirea dispoziţiilor legale la care se face trimitere de Tribunal şi Curtea de Apel.

Aspectele privind vinovăţia secretarului localităţii pentru că fostul primar nu a realizat şi evaluarea acestuia înainte de a înceta mandatul, constituie aspecte ce excedează cadrului procesual de faţă.

Calea de atac este însă întemeiată pentru ultimele două critici formulate de către pârâtul B (în dubla sa calitate de persoană fizică şi de primar al oraşului C), cele care privesc calitatea procesuală a persoanei fizice B. şi cuantumul daunelor morale.

Este adevărat că, potrivit art.16 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în litigiile la care se referă acest act normativ poate fi chemat în judecată şi funcţionarul „care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului (…)”.

Textul are în vedere, aşadar, situaţia în care se cere anularea actului unei autorităţi, act elaborat, emis sau încheiat în tot sau în parte de unul sau mai mulţi funcţionari.

În cauză, însă, există o suprapunere între persoana primarului, cea care încheie raportul de evaluare şi persoana fizică B., aşadar, nu de două entităţi diferite, chiar dacă, din punct de vedere administrativ persoana fizică îndeplineşte, în calitatea sa de primar, anumite atribuţii.

Faţă de aceste elemente s-a apreciat că nu se poate stabili atât în sarcina autorităţii uni personale, cât şi a persoanei fizice care o constituie, obligaţia de daune la care se referă art.16 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la întinderea acestora morale s-a apreciat ca fiind excesiv cuantumul lor, cuantum însă care trebuie să fie superior despăgubirilor fixate prin decizia nr. xse/20.12.2013 a Curţii de Apel, dată fiind şi poziţia pârâtului, dar şi faptul prelungirii disconfortului moral suportat de reclamantă.

Totuşi, reţinând că prin decizia nr. xse/20.12.2013  a Curţii de Apel, soluţionându-se acţiunea împotriva raportului de evaluare s-au acordat daune morale în sumă de 1.000 lei, s-a apreciat că în cauză suma optimă este aceea de 3.000 lei, sumă în măsură să acopere prejudiciul încercat de reclamantă prin afectarea imaginii şi poziţiei sociale a acesteia.

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu