STUDIU DE CAZ: Care sunt condițiile ce trebuie îndeplinite pentru încadrarea în grupa I de muncă conform Ordinului nr. 50/1990?

Prin cererea cu care a sesizat instanţa, reclamantul U. C. a solicitat obligarea pârâtului Teatrul de Stat „Regina Maria” la eliberarea unei adeverinţe care să certifice încadrarea sa în condiţii speciale sau de grupa I pe perioada 1.03.1977 – 15.09.1998, când a desfăşurat activitate artistică de instrumentist percuţie la baterie în cadrul Orchestrei Teatrului de Stat din Oradea, activitatea acestuia fiind încadrată în grupa a II-a de muncă potrivit prevederilor Decretul-lege  nr. 114/1990.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză de medicină a muncii. 

Ce apărări concrete a formulat pârâtul  în cauză?

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat  respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat  hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. 15 /LM/29.01.2013 pronunţată de T.-B. s-a respins acţiunea formulată de reclamantul U. C., în contradictoriu cu pârâtul T.S. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa  a avut în vedere următoarele considerente:

Între părţile in litigiu au existat raporturi de muncă în temeiul unui contract individual de muncă.

Din probele administrate, respectiv copia carnetului de muncă, instanţa reţine că reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâtă în perioada 01.03.1977-15.09.1998 ca instrumentist percuţie baterie.

Conform disp. Ordinului nr. 50/1990 în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activităţile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1 la acest act normativ, iar în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activităţile si categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.

Existența condiţiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condiţiilor și că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal.

Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de munca se face de către conducerea unităţilor împreuna cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective, nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.

Încadrarea în grupele I si II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru.

Ori în speță reclamantul nu a desfăşurat vreuna din activităţile prevăzute în anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990, astfel că nu este îndreptăţit la încadrarea activităţii prestate în grupa I de muncă.

Potrivit anexei II din Decretul-lege nr.n114/1990 beneficiază de încadrarea în grupa a II- a de muncă personalul artistic din instituţiile de artă care ocupă funcţia de instrumentist altul decât cel de la instrumentele de suflat.

Reclamantul a îndeplinit funcţia de instrumentist percuţie baterie, activitatea prestată de acesta nerealizându-se la instrumente de suflat, astfel încât în perioada 01.03.1977-15.09.1998 unitatea pârâtă în mod legal a eliberat adeverinţa nr. A/1267/05.06.2012 cu privire la încadrarea reclamantului în grupa de muncă .

Faptul că reclamantul a suferit o serie de operaţii si că în prezent suferă de tulburare aproape completă de auz la urechea stângă si de tulburare majoră la urechea dreaptă, că a suferit un infarct pe fondul aritmiilor cordului ca urmare a lucrului în condiţii de mare zgomot si de stres ,determinate de activitatea artistică nu sunt de natură a schimba o încadrare într-o grupă de muncă reglementată în mod expres prin dispoziţii legale în vigoare la momentul în care acesta şi-a desfăşurat activitatea.

În concluzie solicitarea reclamantului de a se constata că activitatea desfăşurată la unitatea pârâtă se încadrează în grupa I de muncă este nefondată.

În contextul considerentelor mai sus expuse, tribunalul a apreciat acţiunea formulată ca fiind neîntemeiată urmând să o respingă ca atare şi va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Asistenţii judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condiţiile art. 55 alin 1 din Legea nr.  304 /2004 cu vot consultativ – au exprimat aceeaşi opinie. 

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către vreo parte şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?

Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu recurs  de către reclamant, iar curtea de apel a respins ca nefondat recursul promovat de acesta, menținând hotărârea instanței de fond ca temeinică şi legală.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea cu care a sesizat instanţa, reclamantul U. C. a solicitat obligarea pârâtului Teatrul de Stat „Regina Maria” la eliberarea unei adeverinţe care să certifice încadrarea sa în condiţii speciale sau de grupa I pe perioada 1.03.1977–15.09.1998, când a desfăşurat activitate artistică de instrumentist percuţie la baterie în cadrul Orchestrei Teatrului de Stat din Oradea, activitatea acestuia fiind încadrată în grupa a II-a de muncă potrivit prevederilor Decretul-lege  nr. 114/1990.

În conformitate cu prevederile art. 4 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupa I şi II de muncă se face în situaţii în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile de muncă prevăzute de aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut de Normele republicate de protecţie a muncii.

De asemenea, potrivit punctului 5 al ordinului, existenţa condiţiilor deosebite cu noxe, trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor. Aceste determinări de noxe trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii, care, la data efectuării analizei constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condiţiilor şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau corect.

În speţă, s-a constatat că, reclamantul nu a desfăşurat vreuna din activităţile enumerate în anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990, care să-l îndreptăţească la încadrarea în grupa I de muncă potrivit prevederilor acestui Ordin.

De asemenea, Curtea de apel a apreciat că în mod corect a conchis prima instanţă faptul că funcţia exercitată de reclamant şi anume aceea de instrumentist percuţie baterie a fost încadrată corect în grupa a II-a de muncă conform prevederilor anexei II din Decretul-lege nr. 114/1990, prevederi potrivit cărora beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă personalul artistic din instituţiile de artă care ocupă funcţia de instrumentist, altul decât cel de la instrumentele de suflat.

Criticile recurentului axate pe refuzul primei instanţe de a administra proba cu expertiza s-au reţinut a fi nefondate, atâta timp cât acesta nu a făcut dovada că şi-ar fi desfăşurat activitatea în vreuna din activităţile încadrate în grupa I de muncă fiind lipsite de relevanţă sub acest aspect susţinerile legate de bolile de care acesta suferă, care nu sunt de natură a conduce la schimbarea încadrării grupei de muncă.

S-a  mai reţinut ca fiind adevărat faptul că încadrarea în grupa de muncă se realizează în funcţie de condiţiile concrete de muncă, însă este vorba de condiţiile de muncă, existente la locurile de muncă prevăzute în aceste grupe.

Aşadar, faţă de cele anterior expuse, s-a apreciat că, cu temei a concluzionat instanţa faptul că reclamantul nu justifică încadrarea în grupa I de muncă, criticile acestuia fiind reţinute ca nefondate, astfel că  a fost  respins recursul ca nefondat. 

Extras din Decizia nr. 4503/25.09.2013 , Curtea de Apel Oradea, www.portal.just.ro