20 Noiembrie, 2017

Securitate şi sănătate în muncă: texte legale neclare

Discuţia de mai jos priveşte interpretarea textului de lege care pedepseşte neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională sau dacă fapta a produs consecinţe deosebite.
 
CCR a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi art. 349 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală (Vedeţi, în Documentarul legal de la sfârşitul materialului, conţinutul textelor criticate).
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii au susţinut că sintagma “dacă se creează un pericol iminent de îmbolnăvire profesională” şi sintagma “consecinţe deosebite” nu respectă standardul de claritate, precizie şi previzibilitate cerut de Constituţie. Astfel, legea nu a stabilit cu precizie şi claritate pericolul iminent pentru producerea unui accident de muncă şi nici nu a definit criteriul material pentru cuantificarea urmării imediate a neluării vreuneia din măsurile legale referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă de către o persoană care are această îndatorire.

Din punctul de vedere al autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea nu este suficient de clară pentru a oferi destinatarilor săi care este conduita prohibită ce intră în sfera ilicitului penal.
 
„Pericol iminent de îmbolnăvire profesională”
Curtea constată că sintagma criticată leagă intrinsec starea de pericol iminent de îmbolnăvirea profesională. În acest sens, dimpotrivă, legiuitorul a definit în art. 5 lit. h), r) şi l) din Legea nr. 319/2006 termenii de “boală profesională”, “boală legată de profesiune”, precum şi “pericol grav şi iminent de accidentare”. Aşa fiind, boala profesională presupune “afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă”, boala legată de profesiune este acea boală “cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt de natură profesională”, iar pericolul iminent de accidentare vizează “situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment”. Totodată, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 319/2016, aceste exigenţe se aplică “în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private”. De asemenea, în acord cu art. 51 lit. a) din aceeaşi lege, prin Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 882/2006, au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006.

În plus, iminenţa pericolului vizează atributul unui pericol gata să se producă, să se întâmple şi care nu se poate amâna sau evita, semantica iminenţei pericolului circumstanţiat fiind notorie.

În concluzie, Curtea constată că această primă critică de neconstituţionalitate nu poate fi admisă, deoarece textul de lege criticat este clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, răspunzând cerinţelor de claritate, precizie şi previzibilitate.
 
„Consecinţe deosebite”
Referitor la sintagma “consecinţe deosebite” criticată de autori în prezenta cauză, Curtea constată că aceasta era cuprinsă în art. 37 alin. (2) din Legea nr. 319/2006, iar aceste dispoziţii nu se mai regăsesc în reglementarea din Codul penal care a preluat în art. 349 alin. (1) soluţia legislativă din legea specială, sens în care legiuitorul a renunţat la sancţionarea cu o pedeapsă mai mare a faptei atunci când s-au produs consecinţe deosebite.

Art. 37 alin. (2) din Legea nr. 319/2006 instituie o formă agravată a infracţiunii prevăzute de alin. (1) al aceluiaşi articol prin instituirea unei pedepse mai mari dacă s-au produs “consecinţe deosebite”. Având în vedere multitudinea posibilităţilor care pot intra în înţelesul sintagmei criticate, destinatarul normei penale nu are posibilitatea de a afla care este conduita prohibită reglementată în aşa fel încât să-şi adapteze conduita în mod corespunzător. În plus, împrejurarea că în art. 146 din Codul penal din 1969 şi în art. 183 din actualul Cod penal se explică înţelesul unor termeni sau expresii din legea penală nu este de natură a acoperi viciul de neconstituţionalitate, întrucât sintagma utilizată în Codul penal are în vedere “consecinţe deosebit de grave”, iar sintagma criticată are în vedere “consecinţe deosebite”  or – arată Completul CCR – , dacă o noţiune sau un termen nu sunt consacrate sau pot avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestora în context se stabileşte prin actul normativ care le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, şi devin obligatorii pentru actele normative din aceeaşi materie.

Totodată, înţelesul sintagmei “consecinţe deosebite” nu poate fi dedus nici pe cale de interpretare a legii. Dacă în art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 se ocrotesc relaţiile sociale privind securitatea şi sănătatea muncii, a căror nesocotire, prin neluarea măsurilor legale, este incriminată dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident muncă sau de îmbolnăvire profesională, în art. 37 alin. (2) din aceeaşi lege se ocrotesc aceleaşi relaţii sociale, a căror nesocotire, prin neluarea măsurilor legale, este incriminată dacă s-au produs consecinţe deosebite. Or, prin punerea în antiteză a celor două urmări imediate nu se poate desprinde cu uşurinţă ce presupune o “consecinţă deosebită” faţă de “pericol grav şi iminent de producere a unui accident muncă sau de îmbolnăvire profesională”.
 
Completul CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi a constatat că sintagma “consecinţe deosebite” din cuprinsul acestora este neconstituţională.

Găsiţi motivarea integrală a soluţiei pronunţate în Decizia nr. 513/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 578/2017.
 
Documentar legal
- Art. 37 -
(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.

- Art. 349 -
 (1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Ai nevoie de Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă? O poți obține în varianta actualizată, în format .PDF sau MOBI apăsând AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu