23 August, 2019

Răspunderea furnizorilor de servicii intermediari

Cauza C-18/18 Eva Glawischnig-Piesczek împotriva Facebook Ireland Limited: concluziile Avocatului General Maciej Szpunar, prezentate la 4 iunie 2019 în, în urma cererii de decizie preliminară adresată CJUE de Curtea Supremă din Austria, cu privire la obligația unui furnizor de servicii de stocare (Facebook) de a șterge informații ilicite.

Prin intermediul întrebărilor preliminare formulate, instanța de trimitere invită Curtea să precizeze domeniile de aplicare ale obligațiilor care pot fi impuse unui furnizor de servicii de stocare – hosting, fără ca aceasta să conducă la impunerea unei obligații generale în materie de supraveghere, interzisă în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Directiva nr. 31/2000 (directiva privind comerțul electronic). Instanța de trimitere solicită de asemenea Curții să stabilească dacă, în cadrul unei somații pronunțate de o instanță a unui stat membru, un furnizor de servicii de stocare – hosting poate fi obligat să elimine anumite informații nu numai pentru utilizatorii de internet din acest stat membru, ci și la nivel mondial. 

Cadrul juridic

Directiva nr. 31/2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic)

Articolul 14 – „Răspunderea furnizorilor de servicii intermediari

„(1) Statele membre veghează ca atunci când un serviciu al societății informaționale constă în stocarea informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul acelui serviciu să nu fie responsabil pentru informațiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiția ca:

(a) furnizorul să nu aibă cunoștință despre activitatea sau informația ilicită, iar în ceea ce privește acțiunile în daune, să nu aibă cunoștință de fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau informația este vădit ilicită sau

(b) furnizorul, din momentul în care ia la cunoștință despre acestea, acționează prompt pentru a elimina informațiile sau pentru a bloca accesul la acestea.

[...]

(3) Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă să impună furnizorului de servicii, în conformitate cu cadrul legislativ din statele membre, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină și nici nu afectează posibilitatea ca statele membre să instituie proceduri de reglementare a eliminării informațiilor sau blocării accesului la acestea.”

Articolul 15 alineatul (1) – „Absența obligației generale în materie de supraveghere

„Statele membre nu trebuie să impună furnizorilor obligația generală de supraveghere a informațiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când furnizează serviciile prevăzute la articolele 12, 13 și 14 și nici obligația generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitățile sunt ilicite.” 

Situația de fapt

- Doamna Eva Glawischnig-Piesczek a fost deputată în Nationalrat (Consiliul Național, Austria), președintă a grupului parlamentar die Grünen („Verzii”) și purtător de cuvânt al acestui partid la nivel federal.

- La 3 aprilie 2016, un utilizator al platformei www.facebook.com a publicat, pe pagina sa personală, un articol al revistei austriece de informații online oe24.at intitulat „Verzii: în favoarea menținerii unui venit minimal pentru refugiați”. Această publicare a avut ca efect generarea pe această platformă a unei „imagini în miniatură” a site-ului de origine, cuprinzând titlul și un scurt rezumat al acestui articol, precum și o fotografie a reclamantei. Acest utilizator a publicat în plus, cu privire la acest articol, un comentariu însoțitor degradant referitor la reclamantă. Informațiile postate de acest utilizator puteau fi consultate de fiecare utilizator al platformei în discuție.

- Prin scrisoarea din 7 iulie 2016, reclamanta a solicitat Facebook Ireland, printre altele, ștergerea acestui comentariu.

- Întrucât Facebook Ireland nu a eliminat comentariul în discuție, reclamanta a formulat o acțiune la Tribunalul Comercial din Viena, Austria și a solicitat acestei instanțe să pronunțe o ordonanță privind măsuri provizorii prin care să oblige Facebook Ireland să înceteze să publice și/sau să distribuie fotografii cu reclamanta atunci când în mesajul care le însoțește apar afirmații identice și/sau având „conținut echivalent”, și anume că reclamanta ar fi o „trădătoare de neam mizerabilă” și/sau o „coruptă idioată” și/sau membră a unui „partid fascist”.

- La 7 decembrie 2016, Tribunalul Comercial din Viena a pronunțat ordonanța privind măsuri provizorii solicitată.

- Ulterior, Facebook Ireland a blocat accesul în Austria la informația publicată inițial.

- Sesizată în apel, Tribunalul Regional Superior din Viena a confirmat ordonanța pronunțată în primă instanță în ceea ce privește susținerile identice. Astfel, această instanță nu a admis cererea Facebook Ireland având ca obiect limitarea ordonanței privind măsurile provizorii la Republica Austria. În schimb, instanța menționată a statuat că obligația de a înceta difuzarea afirmațiilor având un conținut echivalent le privea numai pe cele aduse la cunoștința Facebook Ireland de către reclamanta din litigiul principal, de terți sau în alt mod.

- Cele două părți din litigiul principal au formulat acțiuni la Curtea Supremă din Austria, care a considerat că afirmațiile în discuție urmăreau să aducă atingere onoarei reclamantei, să o insulte și să o defăimeze.

- Instanța de trimitere este chemată să se pronunțe cu privire la aspectul dacă somația de încetare, emisă împotriva unui furnizor de servicii de stocare – hosting care exploatează o rețea de socializare cu un număr mare de utilizatori, poate fi de asemenea extinsă, la nivel mondial, la afirmațiile cu formulare identică și/sau conținut echivalent de care acesta nu are cunoștință. 

Întrebările preliminare şi concluziile Avocatului general al CJUE

- În aceste împrejurări, Curtea Supremă din Austria a hotărât să suspende judecarea cauzei și a supus aprecierii Curții de Justiţie a UE următoarele întrebări:

„1) Articolul 15 alineatul (1) din Directiva [2000/31] se opune, la modul general, ca una dintre următoarele obligații să-i fie impusă unui furnizor de servicii de hosting care nu a îndepărtat imediat informațiile ilicite, mai precis obligația de a îndepărta nu numai această informație ilicită în sensul articolului 14 alineatul (1) litera (a) din [această] directivă, ci și informațiile cu formulare identică:

a) la nivel internațional?

b) în statul membru respectiv?

c) ale utilizatorului în cauză, la nivel internațional?

d) ale utilizatorului în cauză, din statul membru respectiv?

2) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, această obligație se aplică și în cazul informațiilor cu sens identic?

3) Această concluzie este valabilă și în cazul informațiilor cu sens identic, îndată ce operatorul a aflat despre această împrejurare?”

Avocatul general Maciej Szpunar propune Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Curtea Supremă din Austria după cum urmează:

1) Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un furnizor de servicii de stocare – hosting care exploatează o platformă de socializare să fie obligat, în cadrul unei somații, să caute și să identifice, printre toate informațiile difuzate de utilizatorii acestei platforme, informațiile identice cu cea care a fost calificată drept ilicită de o instanță care a emis această somație. În cadrul unei astfel de somații, un furnizor de servicii de stocare – hosting poate fi obligat să caute și să identifice informațiile echivalente celei calificate drept ilicită numai printre informațiile difuzate de utilizatorul care a difuzat această informație. O instanță care se pronunță cu privire la eliminarea unor astfel de informații echivalente trebuie să garanteze că efectele somației sale sunt clare, precise și previzibile. Astfel, aceasta trebuie să evalueze comparativ drepturile fundamentale în cauză și să țină seama de principiul proporționalității.

2) În ceea ce privește domeniul de aplicare teritorial al unei obligații de eliminare impuse unui furnizor de servicii de stocare – hosting în cadrul unei somații, trebuie să se considere că aceasta nu este reglementată nici de articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31, nici de o altă dispoziție a acestei directive și, prin urmare, că această dispoziție nu se opune ca un furnizor de servicii de stocare – hosting să fie obligat să elimine informații difuzate prin intermediul unei platforme de socializare la nivel mondial. Pe de altă parte, domeniul de aplicare teritorial menționat nu este reglementat nici de dreptul Uniunii, în măsura în care, în speță, acțiunea reclamantei nu se întemeiază pe acesta.

3) Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un furnizor de servicii de stocare – hosting să fie obligat să elimine informațiile cu conținut care echivalează celei care a fost calificată drept ilicită, din moment ce o obligație de eliminare nu implică o supraveghere generală a informațiilor stocate, și rezultă dintr-o luare la cunoștință în urma notificării efectuate de persoana în cauză, de terți sau în alt mod.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu