Principiile de bază pe care se organizează şi funcţionează sistemul public de pensii

Articol de faţă prezintă modul de interpretare şi de aplicare corectă a următoarelor prevederi legale:

• art. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, şi
• art. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Prin art. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi prin art. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, s-au prevăzut următoarele „principiile de bază pe care se organizează şi funcţionează sistemul public de pensii”. 

Alte principii în discuţie, prezentate la sfârşitul acestei lucrări, sunt „principiul echităţii”, şi „principiul ocupaţional”. Concluzia care se desprinde din cele urmează este că principiile sunt multe, dar dreptatea este puţină. Numeroasele principii din „Legea privind sistemul unitar de pensii publice” au permis, şi permit, interpretări diferite, care lasă loc pentru emiterea a pesta 80 de „legi speciale”, prin aplicarea cărora s-au obţinut, şi se obţin, peste 80 de exorbitante „pensii speciale”, fără plata de contribuţii. Numai de „principiul echităţii”, al „justiţiei sociale” nu s-a vorbit, şi cu atât mai mult acesta nu s-a aplicat niciodată în ţara noastră din 1990 şi până în prezent. 

1. Principiul unicităţii 

Prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice se prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. 2. Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleaşi norme de drept, pentru toţi participanţii la sistem;”.

Conform „principiului unicităţii”, sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează bazat pe aceleaşi norme de drept, pe baza aceleiaşi legi, pe baza unei legi unice a pensiilor, care se aplică tuturor salariaţilor.

Ca definiţie în Legea pensiilor, principiul unicităţii sună foarte frumos.

În realitate însă, în numele principiului unicităţii, s-au săvârşit numeroase şi grave inechităţi, discriminări şi abuzuri prin emiterea a peste 80 de „legi speciale” cu principii total diferite, atât între ele, cât şi faţă de Legea nr. 263/2010 prin care s-au stabilit tot atâtea „pensii speciale”, de până la 41.000 de lei lunar, prin acordarea acestora:

• fără plata de contribuţii din care acestea să se acorde;
• cu încălcarea gravă a art. 16 din Constituţia României  care dispune că „toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, şi că „nimeni nu este mai presus de lege”.

Conform DEX şi NODEX, noţiunea de „unic” are numai sensul de „care este numai unul; singur de felul său”, iar noţiunile de „unicitate”, „unicităţii”, au numai sensul de „însușirea de a fi unic”.

Deci, sintagma de „Legea privind sistemul unitar de pensii publice” are sensul numai şi numai de o „lege care este numai una singură prin care se reglementează sistemul unitar de pensii publice”, care este aceeaşi pentru toţi salariaţii şi, respectiv, pentru toţi pensionarii.

„Legea privind sistemul unitar de pensii publice” înseamnă organizarea şi funcţionarea sistemului public de pensii, întreg teritoriul ţării, pe baza aceloraşi norme de drept, pe baza aceleiaşi legi, pe baza unei legi unice.

Unicitatea „Legii privind sistemul unitar de pensii publice” presupune şi existenţa unei singure unităţi (persoane juridice) de administrare a contribuţiilor şi a pensiilor, aşa cum este Casa Națională de Pensii Publice.

„Sistemul unitar de pensii publice” se realizează numai în condiţiile în care fiecare persoană beneficiază numai şi numai de o singură pensie, care rezultă din însumarea tuturor contribuţiilor achitate, indiferent de: numărul surselor de venit din care contribuţiile s-au plătit; mărimea surselor de venit din care s-au plătit contribuţiile; statutul social şi juridic al contribuabilului (al plătitorului de contribuţii); poziţia socială”, de privilegiile, de incompatibilităţile, de interdicţiile, de riscurile de care beneficiază sau la care este supus contribuabilul în perioada de activitate.

Unicitatea „Sistemul unitar de pensii publice” se realizează numai printr-o reţea unică şi unitară de administrare a veniturilor (contribuţiilor încasate) şi a cheltuielilor (pensiilor plătire).

Este o absurditate să vorbeşti despre „sistemul unitar de pensii publice” în condiţiile în care într-o ţară există peste 80 de „legi speciale”, prin care se acordă tot atâtea „pensii speciale”, fără să se fi plătit contribuţii pentru acestea.

2. Principiul obligativităţii 

Prin „Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice” se prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. 2. Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

b) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;”.

Conform „principiul contributivităţi” din Legea nr. 263/2010, unui salariat i se acordă o pensie numai şi numai dacă acesta şi-a îndeplinit obligaţia de a plăti contribuţii pentru constituirea propriului „fond de contribuţii/de pensie”, din care să i se acorde pensie, pensie care se va achita numai şi numai din contribuţiile efectiv plătite de acesta.

Prin emiterea a peste 80 de „legi speciale” (cu principii total diferite atât între ele, cât şi faţă de Legea nr. 263/2010 (s-au stabilit tot atâtea „pensii speciale”, de până la 41.000 de lei lunar, prin care acestea s-au acordat:

• fără îndeplinirea obligaţiilor de plată a contribuţiilor din care să se acorde pensia;
• cu încălcarea gravă a art. 16 din Constituţia României  care dispune că „toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, şi că „nimeni nu este mai presus de lege”.

Concluzia: „principiul obligativităţii” în stabilirea pensiilor a rămas fără aplicabilitate practică, precum şi alte principii (al contributivităţii, al unicităţii etc.). 

3. Principiului contributivităţii 

Conform definiţiei art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, în stabilirea pensiilor „principiul contributivităţi” se realizează numai în cazul în care o pensie se stabileşte în corelaţie directă cu contribuţiile achitate, sau, altfel spus, acordarea pensiei fiecărui salariat se face numai din contribuţiile plătite de acesta.

Ca definiţie în Legea pensiilor, principiul contributivităţii sună foarte frumos.

În realitate însă, în numele principiului contributivităţii, s-au săvârşit numeroase şi grave inechităţi, discriminări şi abuzuri prin stabilirea de „pensii speciale”, de până la 41.000 de lei lunar, prin acordarea acestora:

• fără plata de contribuţii din care acestea să se acorde;
• cu încălcarea gravă a art. 16 din Constituţia României  care dispune că „toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, şi că „nimeni nu este mai presus de lege”.

Deci, din cauză că „pensiile speciale” nu se acordă din plata de contribuţii de către beneficiarii acestora, ci din banii publici, adică din impozitele şi din taxele plătite de toţi cetăţenii acestei ţări, acestea sunt considerate ca fiind „un furt legalizat”. A se vedea articolul „Principiului contributivităţii în stabilirea pensiilor. Sens, conţinut şi metodologie practică de aplicare”. 

4. Principiul egalităţii 

Prin „Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice” se prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. 2. Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

d) principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;”.

În art. 16 din Constituţia României principiile conform cărora „toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, şi că „nimeni nu este mai presus de lege”, constituie unele dintre principiile fundamentale, care nu pot fi încălcate, în nicio condiţie şi sub nicio formă, nici chiar printr-o lege, oricare ar fi aceasta.

Atât în art. 16 din Constituţia României, cât şi Legea nr. 263/2010,  principiile conform cărora toţi „cetăţenii sunt egali în faţa legilor, fără privilegii şi fără discriminări”, şi „fără ca nimeni să nu fie mai presus de lege”, sună foarte frumos expuse, numai că, în realitate, aceste principii au fost grav încălcate prin stabilirea a peste 80 de „legi speciale”, prin care s-au acordat tor atâtea „pensii speciale”, de până la 41.000 de lei lunar, fără plata de contribuţii din care acestea să se acorde. 

5. Principiul repartiţiei 

Prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice se prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. 2. Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

e) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public de pensii, conform legii;”.

Prin aplicarea „principiului repartiţiei”, bazat pe redistribuirea fondurile de asigurări sociale, se creează  „breşe” pentru acordarea de „pensii speciale”, pe baza unor „legi speciale”.

Prin redistribuirea fondurilor de asigurări sociale se ajunge:

1. Să se ia din „fondul de pensii” constituit din contribuţiile achitate de cei mulţi, care au muncit mult şi din greu, şi cărora  li se acorde pensii derizorii, pentru a se acorda „pensii speciale” exorbitante „bugetarilor de lux”, fără ca aceştia să fi plătit contribuţii din care să li se acorde aceste „pensii speciale”.

2. Să a se acorda „pensii speciale” exorbitante „bugetarilor de lux”, nu din contribuţiile plătite de aceştia, ci din banii publici, din impozitele şi din taxele plătite de toţi cetăţenii, fapt pentru care „pensiile speciale” sunt considerate ca fiind „un furt legalizat”.

Ori, prin redistribuirea fondurilor de asigurări sociale, nu se poate vorbi de „echitatea” sistemului de pensii, care până acum nici nu a existat, motiv pentru care „principiul echităţii” nici nu a fost introdus în Legea pensiilor din România.

Caracterul aberant al „principiului repartiţiei” rezultă din redistribuirea fondurilor de pensii, care înseamnă a lua din contribuţiile unora, diminuându-le fondul de pensii şi, respectiv, pensiile, pentru a le da „bugetarilor de lux”, prin cele mai mascate forme, pentru a mări fondul de pensii şi, respectiv, pensiile acestora.

 „Principiul repartiţiei” este formă legală de a lua, prin procesul de redistribuire, din contribuţiile achitate de cei mulţi, care au muncit mult şi din greu, şi cărora li se acordă pensii derizorii, pentru a-i da „bugetarilor de lux”, sub formă de exorbitante „pensii speciale”.

Aşa se ajunge că „Unii sunt foarte săraci, şi nu din vina lor, în timp ce alţii sunt foarte bogaţi, şi nu datorită calităţilor proprii”. (Paul A. Samuelson, Economia, pg 180), uitându-se că „Dacă mizeria celor săraci nu este cauzată de legile naturii, ci de instituţiile noastre, atunci mare este păcatul nostru”. (Charles Darwin,1839, Voyage of the Beagle, capitolul cu privire la sclavie). 

6. Principiul solidarităţii 

Prin Legea nr. 263/2010 se prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. 2. Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

f) principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public de pensii îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de lege;”.

Conform „principiul solidarităţii sociale”:

1) participanţii la sistemul public de pensii acționează unul asupra celuilalt, se influențează unul pe altul, obligaţiile şi beneficiile vin din amândouă părțile;

2) fiecare dintre salariaţi, şi dintre pensionari, suferă efectele acțiunii făcute de alţii;

3) admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia, adică aşa cum se admite diminuarea fondului de contribuţii, de pensii al unora, se admite şi majorarea fondului de contribuţii, de pensii al altora, şi chiar plata unor „pensii speciale”, fără ca beneficiarii acestora să fi achitat contribuţiile sociale din care acestea să se plătească.

Este uşor de înţeles că „principiul solidarităţii sociale” oferă interpretări pentru acordarea de „pensii speciale” fără ca beneficiarii acestora să fi achitat contribuţiile sociale din care acestea să se plătească. 

7. Principiul autonomiei 

Prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice se prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. 2. Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public de pensii, conform legii;”.

„Principiul autonomiei” trebuie abordat din punct de vedere:

1. Al „bugetului de pensii”, care presupune „administrarea de sine stătătoare a bugetului de pensii”,  care trebuie să fie distinct (a) de orice alt buget, precum de „bugetul de stat, şi (b) în cadrul „bugetul public naţional”.

2. Al „bugetului individual al fiecărei persoane participante la sistemul de pensii”, adică prin „administrarea de sine stătătoare a fiecărei pensii individuale”, lucru care se poate înfăptui numai pe baza „contului individual de pensie”.

Sistemul de pensii bazat pe „contul individual de pensie” se realizează, efectiv şi în mod real, numai prin aplicarea „principiului contributivităţi” , principiu care nu s-a înfăptuit în realitate.

În condiţiile în care s-ar aplica sistemul de pensii bazat pe „contul individual de pensie”, în contul fiecărei persoane s-ar evidenţia, clar şi precis, în orice lună:

1) pe parcursul anilor de muncă, contribuţiile achitate de aceasta, respectiv fondul de pensie constituit de aceasta, din prima lună de când a început să cotizeze la fondul de pensii, şi până în ultima lună de activitate (de cotizare);

2) după ieşirea la pensie, fondul de pensie al acesteia, din prima lună de când a ieşit la pensie, şi până la epuizarea fondului de pensie. 

8. Principiul imprescriptibilităţii 

Prin Legea nr. 263/2010 se prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. 2. Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

h) principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;”.

În Noul Cod civil, care este Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial  nr. 511 din 24 iulie 2009, în vigoare începând cu 1 octombrie 2011, imprescriptibilitatea este reglementată în „Capitolul I. Dispoziţii generale. Art. 2502. Imprescriptibilitatea dreptului la acţiune. Cazuri.”, din care reproducem numai alin. (1):

„(1) Dreptul la acţiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum şi ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exerciţiul său nu poate fi limitat în timp.”. 

9. Principiul incesibilităţii 

Prin Legea privind sistemul unitar de pensii publice se prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. 2. Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

i) principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau parţial.”

În ceea ce priveşte dreptul 1) asupra contribuţiilor achitate de un salariat, dar decedat înainte de ieşirea la pensie, şi 2) asupra pensiei cuvenite unei persoane, dar decedate după ieşirea la pensie (în frecvente cazuri, chiar la câteva zile), în baza „principiul incesibilităţii” de dreptul asupra acestora nu poate beneficia, total sau parţial, nicio altă persoană.

În ceea ce priveşte dreptul 1) asupra contribuţiilor achitate de un salariat, aflat în activitate (înainte de ieşirea la pensie), şi 2) asupra pensiei cuvenite unei persoane, după ieşirea la pensie, în baza „principiul incesibilităţii”, dreptul asupra acestora nu poate fi cedat, total sau parţial, nici-unei persoane.

Noţiunea de „incesíbil” se referă la bunuri şi la drepturi care nu poate fi cedate, care nu pot fi înstrăinate, în nicio condiţie şi sub nicio formă.

Pentru noţiunea de „incesíbil” se mai foloseşte noţiunea de „non-transferable”, noţiune care nu se întâlneşte în nicio lege, şi nici în DEX. 

Din cele de mai sus se desprinde concluzia că principiile sunt multe, dar dreptatea este puţină.

Legea conţine un număr mare de principii, interpretabile diferit, care lasă loc la obţinerea a peste 80 de exorbitante „pensii speciale”, fără plata de contribuţii, dar numai de „principiul echităţii”, al „justiţiei sociale” nu se vorbeşte, şi cu atât mai mult nu se aplică, şi nu s-a aplicat niciodată în ţara noastră din 1990 şi până în prezent. 

Alte principii în discuţie 

1. Principiul echităţii 

„Principiul echităţii” în sistemul de pensii se realizează numai şi numai în condiţiile în care veniturile acordate sub formă de pensie sunt corelate cu contribuţiile achitate.

Aplicarea „principiului echităţii” în sistemul de pensii publice este o problemă de dreptate a colectării şi a distribuirii contribuţiilor: să stabileşti pensia fiecăruia numai şi numai în funcţie de contribuţiile achitate.

Echitatea sistemului de pensii presupune:

1. Aplicarea principiului „egalitate în contribuţii = egalitate în pensii” sau, altfel spus, „contribuţii egale = pensii egale”.

2. Persoanele care sunt similare din punct de vedere al plăţii contribuţiilor trebuie să fie similare şi din punct de vedere al mărimii pensiilor.

3. Persoanele care au plătit aceleaşi contribuţii trebuie să fie tratate în mod identic, adică să primească aceeaşi pensie.

4. Şanse egale, adică existenţa unui singur principiu în stabilirea pensiilor şi a unui singur act normativ după care se acordă pensiile pentru toţi contributorii, indiferent de profesie, funcţie, poziţie socială etc.

5. Asigurarea unei corelaţii depline între (a) veniturile acordate sub formă de pensie cu (b) contribuţiile achitate.

6. Principiile de dreptate, de justiţie economică şi socială în stabilirea contribuţiilor şi a pensiilor se realizează numai în condiţiile în care pensia fiecăruia se stabileşte numai în funcţie de contribuţiile achitate.

7. Existenţa unei legi unice a pensiilor, elaborată în interesul societăţii ca întreg, spre binele statului în ansamblul său. De menţionat faptul că, în anul 2008, existau peste 80 de „legi speciale” care reglementau, inechitabil, discriminatoriu şi abuziv, tot atâtea „pensii speciale”, nu numai necorelate între ele, dar chiar cu „principii” foarte diferite, unele chiar contradictorii. După ce o parte din acestea au fost eliminate în cadrul măsurilor impuse de criza din anul 1988, acestea au fost repuse în vigoare ulterior în cadrul unor măsuri politicianiste şi la presiunea „demnitarilor de lux”.

8. Prin lege trebuie să se prevadă, clar, precis şi la modul imperativ, că o persoană, care a contribuit în „sistemul public de pensii”, beneficiază numai de o singură pensie. Ori, în prezent, sunt numeroase persoane care, pe baza contribuţiilor achitate în „sistemul public de pensii”, încasează două şi chiar mai multe pensii: una pe baza „Legii generale a pensiilor”, care se aplicată tuturor salariaţilor din România, bazată pe „punctul de pensie”, şi alte „pensii speciale”, pe baza unor „legi speciale”, pe care şi le-au făcut pentru propriul interes. „Pensiile speciale” nu au la bază contribuţii achitate, fapt pentru care acestea se plătesc din „bugetul de stat”, adică din bugetul constituit din impozitele şi taxele plătite de toţi cetăţenii acestei ţări.

Aplicarea „principiului echităţii” în sistemul de pensii publice se realizează, efectiv, pe deplin şi în mod corect, numai în condiţiile în care s-ar introduce „contul individual pentru pensie” cu ajutorul căruia s-ar asigura cunoaşterea, în orice moment, clar, precis şi distinct pe fiecare persoană: 1) contribuţiile achitate pe parcursul anilor de muncă; 2) fondul de pensie constituit la data ieşirii la pensie; 3) fondul de pensie existent după data ieşirii la pensie. 

2. Principiul ocupaţional 

La elaborarea Legea nr. 263/2010 s-a discutat şi despre introducerea sau nu a „principiului obligativităţii”.

Teoretic şi „principiului obligativităţii” ar fi sunat foarte frumos în lege întrucât prevedea că „fiecare salariat are obligaţia să participe la sistemul public de pensii, urmând ca pensia să i se acorde în funcţie de contribuţiile achitate”.

În realitate şi „principiul ocupaţional” ar fi permis, ca şi celelalte principii, unor categorii socio-profesionale (bugetarilor de lux) să reintroducă din nou (pe uşa din dos) cele peste 80 „legi speciale”, cu tot atâtea „pensii speciale”, care şi aşa au fost reintroduse şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Ai nevoie de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice? O poți obține în varianta actualizată, în format PDF sau MOBI de AICI!