16 Iulie, 2019

Prevederile legislației fiscale neclare se interpretează în favoarea contribuabilului

În cazul în care o problemă este reglementată (1) fie neclar, interpretabil diferit, într-un act normativ, (2) fie diferit, prin două (sau chiar mai multe) acte normative, aceasta se interpretează şi se aplică în favoarea contribuabilului (plătitorului) în baza:

1. Art. 13, alin. (6) din „Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală”, prin care se dispune: […] (6) Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1) – (5), prevederile legislaţiei fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului.

2. Principiul de lege conform căruia „Când este îndoială, prevederea se interpretează în favoarea celui ce se obligă”, care se aplică şi în România, de la 1 decembrie 1865, de când a fost pus în aplicare Cod civil, în care acest principiu a fost înscris la art. 983, iar în noul Cod civil la art. 1269.

Aristotel (n. 384 î.Hr. – d. 7 martie 322 î.Hr.), încă de acum 2350 de ani, în lucrarea sa de filozofie politică intitulată „Politica”, a exprimat acest principiu de drept, ajuns un principiu de drept universal valabil, prin următorul citat: „Orice neclaritate se interpretează în defavoarea părţii care inserează clauza”.

*

Faţă de cele de mai sus, mai trebuie avut în vedere şi următorul aspect, deosebit de important.

În condiţiile numeroaselor şi gravelor neajunsuri existente în legislaţia fiscală (și nu numai în aceasta), orice contribuabil are dreptul de a interpreta şi de a aplica prevederile legale neclare, confuze, interpretabil diferit, în maniera personală pe care o înţelege şi care îi convine, în scopul de a-şi reduce la minimum obligaţiile bugetare (impozite, taxe, contribuţii etc.), şi de a-şi maximiza profiturile.

Dreptul fiecărui contribuabil de a-şi reduce la minimum obligaţiile bugetare (impozite, taxe, contribuţii etc.), şi de a-şi maximiza profiturile, prin orice mijloace legale, inclusiv prin folosirea unor reglementări necorespunzătoare (neclare, confuze, interpretabil diferit, unele chiar contradictoriu), a fost subliniat, pentru prima dată, de genialul Adam Smith (1723 – 1790) care, cu circa 230 de ani în urmă, în celebra sa carte „Avuţia naţiunilor” a scris precizat:

 Fiecare om, atât timp cât nu încalcă legile, are dreptul deplin de a se ocupa de propriile sale profituri în maniera personală care îi convine.

Judecătorii englezi şi americani şi-au însuşit remarca lui Adam Smith, prezentată anterior, devenită o adevărată maximă, un adevăr axiomatic.

În procesul Helvering vs. Gregory, ce a avut loc la Curtea Supremă a Statelor Unite, judecătorul concluziona în depoziţia finală:

Fiecare cetăţean are dreptul să îşi aranjeze în aşa fel lucrurile încât să-şi minimalizeze obligaţiile fiscale. Nimeni nu trebuie să îşi planifice veniturile şi cheltuielile în funcţie de exigenţele maxime ale Ministerului de Finanţe; nici un cetăţean nu are datoria patriotică de a plăti maximum de taxe.

Un alt judecător britanic a concluzionat astfel, într-un proces în care un om de afaceri s-a folosit de neajunsurile legislaţiei fiscale pentru a-şi maximiza profiturile, inclusiv prin neplata impozitelor:

Nici un individ din această ţară nu are nici cea mai mică obligaţie, morală sau de altă natură, de a-şi conduce afacerile de aşa manieră încât să verse cât mai mult din veniturile sale fiscului.

Folosindu-se de numeroasele şi gravele neclarităţi, confuzii, interpretări diferite, unele chiar contradictoriu, existente în actele normative fiscale, orice contribuabil poate contesta în justiţie orice act de control al unui organ fiscal, întocmit pe baza unor prevederi din reglementările fiscale, prin care i s-au aplicat sancţiuni, invocând:

1. Art. 13, alin. (6) din „Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală”, prin care se dispune: […](6) Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1) – (5), prevederile legislaţiei fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului.

2. Principiul de lege conform căruia „Când este îndoială, prevederea se interpretează în favoarea celui ce se obligă”, care se aplică şi în România, de la 1 decembrie 1865, de când a fost pus în aplicare Cod civil, în care acest principiu a fost înscris la art. 983, iar în noul Cod civil la art. 1269.

Aristotel (n. 384 î.Hr. – d. 7 martie 322 î.Hr.), încă de acum 2350 de ani, în lucrarea sa de filozofie politică intitulată „Politica”, a exprimat acest principiu de drept, ajuns un principiu de drept universal valabil, prin următorul citat: Orice neclaritate se interpretează în defavoarea părţii care inserează clauza.

Ai nevoie de Codul de procedură fiscală? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Activitatea profesională, didactică, ştiinţifică şi publicistică desfăşurată de Nicolae Grigorie, în general sub semnătura Nicolae Grigorie Lăcriţa, sau N. Grigorie Lăcriţa , în perioada 1993 – 2016, arată o personalitate complexă, dedicată creației, științei și dezvoltării relației cu publicul pe care l-a servit permanent de-a lungul carierei. Conceptele sale despre viață și conduita publică au determinat lumea academică, științifică și culturală să-l recunoască drept o personalitate veritabilă a comunității craiovene şi naţionale, cu o activitate publicistică de anvergură națională, beneficiar al numeroase aprecieri din partea publicațiilor de specialitate, al mass-media şi al unor foruri academice.

Fara comentarii

Scrie un comentariu