25 August, 2019

Plasamentul copilului şi obligațiile părinților

Curtea Constituțională a fost sesizată să soluționeze o excepție de neconstituționalitate privind plasamentul copilului, precum şi dispoziţiile privind contribuţia lunară a părinţilor la întreţinerea acestuia. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 67 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial nr. 159/2014, potrivit cărora:

“(1) Comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța care a dispus plasamentul copilului în condițiile prezentei legi va stabili, dacă este cazul, și cuantumul contribuției lunare a părinților la întreținerea acestuia, în condițiile stabilite de Codul civil. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul județului, respectiv la cel al sectorului municipiului București, de unde provine copilul.

(2) Dacă plata contribuției la întreținerea copilului nu este posibilă, instanța obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 și 40 de ore lunar pentru fiecare copil, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza administrativ-teritorială în care are domiciliul sau reședința.

(3) Acțiunile și lucrările prevăzute la alin. (2) sunt incluse în planul de acțiuni sau lucrări de interes local, întocmit conform dispozițiilor legale în vigoare.” 

Fără a mai prezenta argumentele susţinute de instanţa de judecată care a ridicat, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate, reţinem că CCR a respins excepţia, pe considerente dintre care notăm cele de mai jos.

- Potrivit dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 272/2004, orice copil care, în mod temporar sau definitiv, este lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la măsuri de protecție alternativă, care constă în: instituirea tutelei, a măsurilor de protecție specială sau a adopției. Măsurile de protecție specială reglementate de actul normativ criticat sunt plasamentul, plasamentul în regim de urgență și supravegherea specializată, iar textul de lege criticat în prezenta cauză este cuprins în capitolul III – “Protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi“, secțiunea 2 “Plasamentul” din Legea nr. 272/2004.

- Plasamentul este o măsură cu caracter temporar, ce poate fi dispusă la o persoană sau familie, un asistent maternal sau un serviciu de tip rezidențial, care se referă la toate serviciile care asigură găzduire pe o perioadă mai mare de 24 de ore, fiind organizate pe model familial și putând avea caracter specializat, în funcție de nevoile copiilor plasați. Măsura plasamentului se stabilește de către comisia pentru protecția copilului, atunci când există acordul părinților în acest sens, pentru copilul care nu poate fi lăsat în grija părinților, din motive neimputabile acestora, respectiv pentru copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal. În cazul în care părinții nu își dau acordul pentru instituirea plasamentului, măsura se stabilește de către instanța de judecată.

- Textul de lege criticat reglementează posibilitatea, fie a comisiei pentru protecția copilului, în cazul în care aceasta din urmă stabilește măsura plasamentului, fie a instanței de judecată care a dispus plasamentul copilului, de a stabili, dacă este cazul, cuantumul contribuției lunare a părinților la întreținerea acestuia, în condițiile stabilite de Codul civil. Totodată, în cazul în care plata contribuției la întreținerea copilului cu privire la care s-a dispus măsura plasamentului nu este posibilă, potrivit textului de lege criticat, instanța obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 și 40 de ore lunar pentru fiecare copil, în cadrul unor acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza unității administrativ-teritoriale în care are domiciliul sau reședința.

- Textul de lege criticat face trimitere la dispozițiile Codului civil referitoare la obligația de întreținere a părinților față de copii lor minori, respectiv art. 499 din Codul civil, potrivit cărora tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, iar în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de către instanța de judecată.

- Legiuitorul a urmărit să sublinieze, și în cazul instituirii măsurii plasamentului, remanența îndatoririlor specifice ale părinților, cu privire la persoana minorului, îndatoriri ce rezultă din obligația generală de creștere, circumscrisă autorității părintești.

- Cuantumul contribuției lunare bănești a părinților la întreținerea copilului față de care s-a instituit măsura plasamentului se stabilește “dacă este cazul, respectiv numai în situația în care părinții dispun de mijloacele necesare îndeplinirii obligației. Mai mult, prin trimiterea făcută la prevederile Codului civil referitoare la obligația de întreținere a părinților față de copilul lor minor, legiuitorul a permis și aplicarea individualizată a măsurii, în funcție de circumstanțele speței, dat fiind faptul că, în temeiul reglementărilor generale în materie, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, elemente de fapt, ce pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.

- Soluția legislativă potrivit căreia, dacă plata contribuției la întreținerea copilului nu este posibilă, instanța obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 și 40 de ore lunar, în cadrul unor acțiuni sau lucrări de interes local, este fundamentată pe principiul angajării răspunderii părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, în vederea asumării responsabile a calității de părinte, pe durata aplicării măsurii de protecție specială.

- Textul de lege criticat prevede în mod expres că sumele datorate cu titlu de contribuție lunară a părintelui la întreținerea copilului supus măsurii plasamentului se constituie venit la bugetul județului, respectiv la cel al sectorului municipiului București, de unde provine copilul. Așadar, creditorul sumelor astfel datorate este unitatea administrativ-teritorială care contribuie la finanțarea măsurii de protecție specială. Prin urmare, creditorul sumelor astfel datorate, căruia i se comunică hotărârea judecătorească prin care s-a instituit această obligație specifică de plată, hotărâre care constituie titlu executoriu, trebuie să solicite încuviințarea executării silite, în condițiile art. 666 și următoarele din Codul de procedură civilă.

- În consecință, Curtea reține că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, conținutul său normativ fiind unul clar, precis și previzibil, astfel încât să permită, pe de o parte, instanțelor judecătorești, în procedura interpretării legii, să-și exercite funcția decizională, iar, pe de altă parte, persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, acțiunile care trebuie întreprinse, în vederea realizării finalității normei legale.

- În motivarea excepției de neconstituționalitate se mai susține că măsura dispusă de către instanța de judecată din oficiu, în sensul obligării la plata unei contribuții bănești sau la prestarea unui număr de ore, lunar, în cadrul unor acțiuni sau lucrări de interes local, este de natură să surprindă părintele prezent la judecată, sau să rămână necunoscută părintelui care nu s-a prezentat la judecată, el nefiind informat cu privire la o astfel de sesizare din oficiu și neputând să facă niciun fel de apărări. Or, Curtea reține că stabilirea măsurilor de protecție specială se soluționează întotdeauna cu citarea părinților, respectiv a reprezentanților legali ai copilului, potrivit art. 134 din actul normativ criticat, care pot face dovada faptului că nu au mijloacele necesare îndeplinirii obligației stabilite de instanță, prin orice mijloc de probă, potrivit dispozițiilor generale în materie, respectiv art. 528 din Codul civil, potrivit căruia mijloacele celui care datorează întreținere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă, cu respectarea exigențelor constituționale ale dreptului de apărare, referitoare la posibilitatea de a folosi toate mijloacele prevăzute de lege prin care pot fi invocate situații sau împrejurări ce susțin și probează apărarea.

- În ceea ce privește susținerea referitoare la faptul că obligația legală a instanței de a stabili fie contribuția bănească a părintelui la întreținerea copilului minor, pentru care s-a stabilit măsura plasamentului, fie, subsecvent, prestarea unui număr de ore lunar, în cadrul unor acțiuni sau lucrări de interes local, depășește scopul sesizării, care este acela de a institui o măsură de protecție specială a copilului, Curtea reține că exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești trebuie să țină cont de interesul superior al copilului, care, potrivit art. 2 din Legea nr. 272/2004, va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Or, interesul minorului cuprinde toate drepturile sale, inclusiv dreptul acestuia de a primi întreținere de la părinții săi, inerent drepturilor și îndatoririlor părintești, astfel încât nu se poate nega textului de lege criticat o anumită funcție de responsabilizare a părintelui care, din motive neimputabile sau nu, este în imposibilitate să își exercite în mod direct drepturile și îndatoririle părintești, în mod temporar acestea fiind preluate de colectivitatea locală, prin intermediul serviciului public de asistență socială. 

Decizia nr. 163/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 460 din 7 iunie 2019.

(Sublinierile în text aparțin redacției)

Ai nevoie de Decizia nr. 163/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu