Pensii ocupaţionale

Noutatea legii privind pensiile ocupaţionale – Legea nr. 1/2020 – face explicabilă lipsa unei practici judecătoreşti pe chestiuni de aplicare. Iată, însă, o hotărâre a Curţii de Justiţie a UE pe o speţă în care se pun în discuţie mai multe aspecte de reţinut pentru cei interesaţi: indexarea pensiilor, discriminarea directă pe motive de avere şi indirectă pe motive de vârstă sau de sex, căile de atac de atac în justiţie ale titularilor de drepturi. Cererea de decizie preliminară primită de CJUE de la o instanţă austriacă privește interpretarea Directivei 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, a Directivei 2006/54/ privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă, precum și a articolelor 16, 17, 20, 21 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între YS, pe de o parte, și societatea NK AG, pe de altă parte, în legătură cu prelevarea unui cuantum din pensia ocupațională plătită direct de aceasta lui YS, precum și cu eliminarea beneficiului indexării convenite prin contract a acestei pensii pentru anul 2018. Litigiul principal și întrebările preliminare - Reclamantul din litigiul principal este un fost angajat al NK, o societate pe acțiuni cotată la Bursă, în care landul Austria Inferioară deține o participație de aproximativ 51 %. - La 2 martie 1992, reclamantul din litigiul principal a încheiat un contract de pensie ocupațională cu NK. Acest acord includea o „prestație definită directă” în sarcina NK, și anume o pensie ocupațională, finanțată prin intermediul unor provizioane constituite de acest angajator, pe care acesta din urmă s‑a angajat să o plătească direct lucrătorului la încetarea raportului de muncă. În plus, a fost convenită o clauză de indexare, în temeiul căreia toate drepturile de pensie urmau să fie majorate cu același procentaj precum cel care ar urma să fie aplicat, în cursul perceperii pensiei ocupaționale menționate, salariilor din grupa de salarizare cea mai ridicată, astfel cum sunt prevăzute în convenția colectivă pentru angajații întreprinderilor austriece din sectorul în cauză. - Reclamantul din litigiul principal a ieșit la pensie la 1 aprilie 2015. De atunci, el primește, în acest temei, diferite prestații de pensie. În special, de la 17 decembrie 2010, NK îi plătește „prestația definită directă” prevăzută de contractul de pensie ocupațională din 2 martie 1992. - De la 1 ianuarie 2015, NK prelevează o primă de garantare a pensiei. - În temeiul legii austriece, NK nu a majorat cuantumul pensiei ocupaționale a reclamantului din litigiul principal pentru anul 2018, în condițiile în care partea din această pensie plătită direct ar fi trebuit să crească cu 3 %, în conformitate cu indexarea salariilor prevăzută pentru acest an de convenția colectivă pentru angajații întreprinderilor austriece din sectorul în cauză. - Reclamantul din litigiul principal a introdus la instanța de trimitere, Tribunalul Regional din Wiener Neustadt, Austria o acțiune împotriva NK având ca obiect, pe de o parte, contestarea prelevărilor sus‑amintite, precum și a lipsei menționate a majorării pensiei sale ocupaționale și, pe de altă parte, obținerea constatării drepturilor sale viitoare. - În ceea ce privește domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, în special al Directivelor 79/7, 2000/78 și 2006/54, instanța de trimitere consideră că dispozițiile naționale în cauză reglementează în mod direct modalitățile și condițiile de stabilire a cuantumului pensiei ocupaționale la care reclamantul din litigiul principal are dreptul în temeiul contractului de pensie ocupațională din 2 martie 1992. - Instanța de trimitere subliniază că sunt vizate de dispozițiile naționale în cauză persoanele care beneficiază de o pensie ocupațională sub forma unei „prestații definite directe”, al cărei cuantum este relativ ridicat, în sarcina unei persoane juridice supuse controlului Curții de Conturi, în special ca urmare a faptului că acționarul majoritar este un land care a adoptat norme în materie comparabile cu cele prevăzute la nivel federal. - Această instanță arată că persoanele care nu au împlinit o anumită vârstă nu sunt afectate de dispozițiile naționale în cauză, din moment ce convențiile privind acordarea unei pensii sub forma unei „prestații definite directe” au încetat să fie încheiate în Austria aproximativ în cursul anului 2000. În schimb, întrucât acest tip de convenție a fost încheiat în general cu persoane care au dobândit un număr important de ani de vechime și un anumit nivel de răspundere în cadrul întreprinderii care le angaja, acestea ar fi împlinit în prezent o anumită vârstă. - Instanța de trimitere mai arată că, potrivit statisticilor oficiale austriece, dispozițiile naționale în cauză afectează majoritar pensia ocupațională a bărbaților. - În ceea ce privește obiectivele dispozițiilor menționate, instanța de trimitere menționează două dintre acestea, care constau, pe de o parte, în reducerea dezechilibrelor create în ceea ce privește pensiile denumite „speciale” și, pe de altă parte, în asigurarea finanțării durabile a prestațiilor de pensie. Pe de altă parte, potrivit instanței de trimitere, dispozițiile naționale în cauză au fost adoptate sub forma unor dispoziții constituționale, în principal pentru a limita posibilitatea de a contesta validitatea acestora la Curtea Constituțională a Austriei. În aceste condiții, Tribunalul Regional din Wiener Neustadt a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Domeniul de aplicare al Directivei 79/7 și/sau al Directivei 2006/54 include reglementări ale unui stat membru care au ca efect reținerea de către fostul angajator, la plata pensiilor ocupaționale, a unor sume de bani de la un număr considerabil mai mare de bărbați cu drept la o pensie ocupațională decât de femei cu drept la o pensie ocupațională, aceste sume putând fi utilizate în mod liber de fostul angajator, iar astfel de dispoziții sunt discriminatorii în sensul directivelor menționate? 2) Domeniul de aplicare al Directivei 2000/78 include reglementări ale unui stat membru care sunt discriminatorii pe motive de vârstă, întrucât afectează din punct de vedere financiar numai persoanele vârstnice care au dreptul la prestații de pensie ocupațională în temeiul dreptului privat, convenite sub formă de «prestații definite directe», în timp ce persoanele tinere sau mai tinere care au încheiat contracte privind pensiile ocupaționale nu sunt afectate din punct de vedere financiar? 3) Sunt aplicabile, în ceea ce privește pensiile ocupaționale, reglementările cartei, în special principiul nediscriminării prevăzut la articolele 20 și 21 din aceasta, inclusiv atunci când reglementările statului membru nu includ discriminări care sunt interzise potrivit Directivelor 79/7, 2000/78 și 2006/54? 4) Articolul 20 și următoarele din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun reglementărilor unui stat membru care pun în aplicare dreptul Uniunii în sensul articolului 51 din cartă și discriminează persoanele care, în temeiul dreptului privat, au dreptul la o pensie ocupațională, pe motive de sex, vârstă, avere, proprietate sau din alte motive, precum situația financiară în care se află în prezent fostul angajator al acestora, în raport cu alte persoane care au dreptul la pensie ocupațională? Carta interzice astfel de discriminări? 5) Sunt discriminatorii și pe motive de avere, în sensul articolului 21 din cartă, dispozițiile interne care impun prelevarea unor sume de către foștii angajatori numai de la un grup restrâns de persoane care beneficiază de drepturi contractuale la o pensie ocupațională sub formă de prestații definite directe, în cazul în care sunt incluse numai persoanele cu pensii ocupaționale mai ridicate? 6) Articolul 17 din cartă trebuie interpretat în sensul că se opune reglementărilor unui stat membru care prevăd o ingerință echivalentă cu o expropriere efectuată în mod direct, prin lege și fără acordarea unei despăgubiri, într‑o convenție încheiată între două entități private privind o pensie ocupațională sub formă de «prestații definite directe» în defavoarea unui fost angajat al unei întreprinderi care a făcut provizioane în vederea plății pensiei ocupaționale și care nu se află în dificultăți economice? 7) O obligație legală a fostului angajator al unei persoane care are dreptul la o pensie ocupațională de a nu plăti o parte din remunerația convenită (din pensia ocupațională convenită) reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate al angajatorului, ca încălcare a libertății contractuale? 8) Articolul 47 din cartă trebuie interpretat în sensul că se opune reglementărilor unui stat membru care prevăd exproprierea în mod direct, prin lege, și care nu prevăd nici o altă posibilitate de a se opune exproprierii decât formularea unei acțiuni împotriva beneficiarului acesteia (fostul angajator și debitor al contractului de pensie) în vederea despăgubirii și a rambursării sumei de bani care a făcut obiectul exproprierii?” Cu privire la întrebările preliminare - Prin intermediul primei părți a primei și a celei de a doua întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Directivele 79/7, 2000/78 și 2006/54 trebuie interpretate în sensul că intră în domeniul lor de aplicare dispoziții de drept ale unui stat membru în temeiul cărora, pe de o parte, o parte din cuantumul pensiei ocupaționale pe care angajatorul s‑a obligat, prin convenție, să îl plătească direct fostului său lucrător trebuie să fie prelevat la sursă de către angajatorul respectiv și, pe de altă parte, indexarea convenită contractual a cuantumului acestei prestații este lipsită de efect. - Prin intermediul celei de a doua părți a primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Directiva 2006/54 trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia beneficiarii unei pensii pe care o întreprindere controlată de stat s‑a angajat, prin convenție, să le‑o plătească direct și care depășește anumite praguri stabilite în această reglementare sunt privați, pe de o parte, de un cuantum reținut din partea din această pensie care depășește unul dintre aceste praguri și, pe de altă parte, de beneficiul unei indexări a pensiei respective, convenite contractual, în condițiile în care mult mai mulți beneficiari bărbați decât femei sunt afectați de reglementarea respectivă. - Prin intermediul celei de a doua părți a celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Directiva 2000/78 trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia beneficiarii unei pensii pe care o întreprindere controlată de stat s‑a angajat, prin convenție, să le‑o plătească direct și care depășește anumite praguri stabilite în această reglementare sunt privați, pe de o parte, de un cuantum reținut din partea din această pensie care depășește unul dintre aceste praguri și, pe de altă parte, de beneficiul unei indexări convenite contractual a pensiei menționate, în cazul în care reglementarea menționată afectează doar beneficiari care au depășit o anumită vârstă. - Prin intermediul celor de a treia‑a șaptea întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 16, 17, 20 și 21 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia beneficiarii unei pensii pe care o întreprindere controlată de stat s‑a angajat, prin convenție, să le‑o plătească direct și care depășește anumite praguri stabilite în această reglementare sunt privați, pe de o parte, de un cuantum reținut din partea din această pensie care depășește unul dintre aceste praguri și, pe de altă parte, de beneficiul unei indexări convenite contractual a pensiei menționate. - Prin intermediul celei de a opta întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 47 din cartă trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să nu prevadă în ordinea sa juridică o cale de atac autonomă prin care se urmărește, cu titlu principal, să se examineze conformitatea cu dreptul Uniunii a dispozițiilor naționale care pun în aplicare acest drept. Hotărârea Curţii Pentru motivele dezvoltate în cauză, CJUE a dat următoarele răspunsuri la întrebările preliminare care i-au fost adresate : 1) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă trebuie interpretate în sensul că intră în domeniul lor de aplicare dispoziții de drept ale unui stat membru în temeiul cărora, pe de o parte, o parte din cuantumul pensiei ocupaționale pe care angajatorul s‑a obligat, prin convenție, să îl plătească direct fostului său lucrător trebuie să fie prelevat la sursă de către angajatorul respectiv și, pe de altă parte, indexarea convenită contractual a cuantumului acestei prestații este lipsită de efect. 2) Articolul 5 litera (c) și articolul 7 litera (a) punctul (iii) din Directiva 2006/54 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia beneficiarii unei pensii pe care o întreprindere controlată de stat s‑a angajat, prin convenție, să le‑o plătească direct și care depășește anumite praguri stabilite în această reglementare sunt privați, pe de o parte, de un cuantum reținut din partea din această pensie care depășește unul dintre aceste praguri și, pe de altă parte, de beneficiul unei indexări a pensiei respective, convenite contractual, nici chiar în condițiile în care procentul de foști lucrători al căror cuantum al pensiei a fost afectat de reglementarea respectivă este considerabil mai ridicat printre foștii lucrători care intră în domeniul acesteia decât printre fostele lucrătoare care intră în domeniul acesteia, în măsura în care aceste consecințe sunt justificate de factori obiectivi străini oricărei discriminări pe motive de sex, aspect a cărui verificare revine în sarcina instanței de trimitere. 3) Articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia beneficiarii unei pensii pe care o întreprindere controlată de stat s‑a angajat, prin convenție, să le‑o plătească direct și care depășește anumite praguri stabilite în această reglementare sunt privați, pe de o parte, de un cuantum reținut din partea din această pensie care depășește unul dintre aceste praguri și, pe de altă parte, de beneficiul unei indexări convenite contractual a pensiei menționate numai pentru motivul că reglementarea menționată afectează doar beneficiari care au depășit o anumită vârstă. 4) Articolele 16, 17, 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia beneficiarii unei pensii pe care o întreprindere controlată de stat s‑a angajat, prin convenție, să le‑o plătească direct și care depășește anumite praguri stabilite în această reglementare sunt privați, pe de o parte, de un cuantum reținut din partea din această pensie care depășește unul dintre aceste praguri și, pe de altă parte, de beneficiul unei indexări convenite contractual a pensiei menționate. 5) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să nu prevadă în ordinea sa juridică o cale de atac autonomă prin care urmărește, cu titlu principal, să se examineze conformitatea cu dreptul Uniunii a dispozițiilor naționale care pun în aplicare acest drept, în măsura în care există posibilitatea unei astfel de examinări cu titlu incident. Hotărârea CJUE din 24 septembrie 2020 în cauza C‑223/19, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Regional din Wiener Neustadt, Austria, în procedura YS împotriva NK AG

Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.