Curtea Constituţională a admis că sintagma „condiții de vârstă standard”, din Codul muncii, nu trebuie să fie interpretată ca excluzând posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Soluţia a fost dată prin Decizia nr. 387/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 642 din 24 iulie 2018. 

Despre ce reglementări legale vorbim?

Pentru a da această soluţie, ca răspuns la o critică de neconstiţionalitate, CCR a trebuit să facă distincţie între dispoziţiile cuprinse în două legi.

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Art. 53 alin. (1) , teza întâi prevede: „Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei”.

Curtea a arătat că, în contextul actual, legiuitorul a apreciat că impunerea unui tratament juridic uniform nu este adaptată încă realităților sociale din România, astfel că egalizarea vârstei de pensionare între femei și bărbați ar echivala cu o aplicare rigidă a principiului egalității în drepturi a cetățenilor între categorii de persoane, respectiv între bărbați și femei, care nu se află în situații identice și, prin urmare, cu o încălcare a spiritului acestui principiu constituțional.

Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Codul muncii prevede: ” (1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: c) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II.”

Petenta nu a contestat faptul că, după ce se pensionează, își poate exercita dreptul la muncă, prin încheierea unui nou contract individual de muncă, însă a arătat că, potrivit dispozițiilor de lege, contractul individual de muncă în curs la data împlinirii vârstei legale de pensionare va înceta de drept, mai devreme pentru femei decât pentru bărbați. Prin urmare, exercițiul dreptului la muncă al femeii aflate la vârsta pensionării este condiționat de încheierea unui nou contract individual de muncă, dacă angajatorul va consimți în acest sens. Or, privită din perspectiva unei femei care dorește să-și exercite dreptul la muncă în aceleași condiții ca bărbații, această reglementare nu mai apare ca o măsură favorabilă, menită să vină în sprijinul său, ci apare ca o discriminare negativă, având ca temei criteriul sexului.

Făcând distincţia necesară între cele două texte de lege, CCR a considerat că jurisprudența sa anterioară referitoare la reglementarea care stabilește vârste diferite de pensionare pentru femei în raport cu bărbații nu este aplicabilă și cu privire la prevederile de lege care stabilesc condițiile încetării de drept a contractului individual de muncă, aceasta impunând o analiză separată.

Curtea observă că, în vreme ce dispozițiile art. 53 din Legea nr. 263/2010 stabilesc condițiile necesare pentru a dobândi pensia pentru limită de vârstă, art. 56 din Codul muncii nu instituie o opțiune pentru salariat cu privire la continuarea raportului de muncă aflat în desfășurare la împlinirea vârstei de pensionare. De altfel, încetarea contractului individual de muncă nu este lăsată nici la dispoziția angajatorului. Astfel, singura posibilitate a unei persoane care îndeplinește condițiile de vârstă standard și de stagiu minim de cotizare pentru pensionare de a continua raporturile de muncă în temeiul unui contract individual de muncă o reprezintă încheierea unui nou contract, la aceleași angajator, dacă acesta va fi dispus, ori la un alt angajator.

Din această perspectivă, diferența de tratament juridic între bărbați și femei sub aspectul vârstei la care încetează de drept contractul individual de muncă își pierde, în mod evident, caracterul de măsură menită să vină în sprijinul femeilor, în considerarea unor condiții sociale, familiale și economice mai puțin favorabile, ci, dimpotrivă, creează o situație dezavantajoasă pentru acele femei care doresc să-și exercite acest drept în condiții egale cu bărbații. Astfel, ca efect al dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Codul muncii, reglementarea cu efect social reparator pentru femei, conținută de art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 263/2010, se transformă într-o reglementare discriminatorie, care afectează exercițiul dreptului la muncă al femeilor în raport cu cel al bărbaților.

După o analiză – care a inclus şi trimiteri la Directivele comunitare în materie, precum şi la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a UE – CCR a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii și a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care sintagma „condiții de vârstă standard” nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani

Pensionarea la vârste diferite a bărbaţilor şi femeilor, aşa cum a fost gândită în decursul timpului

Completul CCR a făcut şi o trecere în revistă a motivaţiilor din jurisprudenţa proprie, privitor la criticile de neconstituţionalitate legate de vârsta diferită de pensionare între bărbaţi şi femei.

– Poziția Curții Constituționale față de aceste critici a cunoscut o evoluție graduală, de la respingerea lor ca neîntemeiate, justificat de faptul că „datorită imperativelor legate de creșterea și educarea copiilor, îndeosebi în primii ani, sarcinilor sporite ce revin femeilor în gospodărie, lipsei unor modalități sociale și economice larg accesibile, în perioada actuală de tranziție, care să le degreveze de aceste obligații, precum și altor aspecte care îngreunează ascensiunea lor profesională (concedii de maternitate, concedii postnatale, concedii pentru îngrijirea copilului bolnav, interdicțiile cu scop de protecție de a lucra în anumite condiții etc.), precum și altor împrejurări, femeile sunt în situații ce le dezavantajează față de bărbați” (Decizia nr. 107/1995), până la a admite, de principiu, că realitățile sociale au cunoscut modificări, permițând evoluția gradată către o reglementare uniformă, sub aspectul condițiilor de pensionare, pentru femei și bărbați (Decizia nr. 1.237/2010).

– Cu toate acestea, Curtea a ţinut să precizeze că, recunoscând evoluția realităților sociale într-un sens care permite legiuitorului să aibă în vedere, în viitor, o egalizare treptată a tratamentului juridic între bărbați și femei sub aspectul vârstei de pensionare, prin Decizia nr. 1.237/2010, nu s-a pronunțat tranșant asupra oportunității unei asemenea măsuri și a amintit că între condițiile sociale din România și standardele întrunite în alte țări, care justifică instituirea unei reglementări nediferențiate între bărbați și femei sub aspectul pensionării, sunt încă deosebiri. De altfel, legiuitorul a renunțat la soluția egalizării vârstei de pensionare între femei și bărbați, existentă în Legea privind sistemul unitar de pensii publice (devenită ulterior Legea nr. 263/2010), în forma anterioară promulgării de Președintele României și analizată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.237/2010, și a prevăzut vârste diferite de pensionare pentru femei în raport cu bărbații. 

Documentar

Directive europene în materie

Directiva nr. 207/1976/CEE privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă

Directiva nr. 7/1979/CEE privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale

Directiva nr. 54/2006/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă

Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

7 COMENTARII

  1. VREAU SA STIU DACA POT BENEFICIA DE PRELUNGIREA CONTRACTULUI DE MUNCA DIN 19 IANUARIE 2019 CAND TREBUIA SA IES LA PENSIE LA VARSTA DE 61 ANI, DORESC CONTINUAREA PANA LA 63. DORESC DSA STIU DACA LEGEA A INTRAT IN VIGOARE SI POT CONTINUA MUNCA.

  2. Buna ziua! Am iesit la pesie la 59ani si sase luni.Lucrez in administratie iar anul acesta implinesc varsta de 65 ani.Mai am dreptul sa lucrez in continuare cu acordul conducerii???

  3. Bună ziua…aș avea o întrebare..
    dacă sunt femeie – funcționar public pot beneficia de prevederile Codului Muncii (adică să pot ieși la pensie la 65 de ani?) sau primează prevederile din Codul Adminiostrativ în cazul funcționarilor publici (prelungire anuală a raporturilor de serviciu, dar numai cu acordul șefului instituției publice?)
    vă multumesc anticipat

  4. Bună ziua!
    Sunt femeie – funcționar public pot beneficia de prevederile Codului Muncii (adică să pot ieși la pensie la 65 de ani?) sau primează prevederile din Codul Adminiostrativ în cazul funcționarilor publici (prelungire anuală a raporturilor de serviciu, dar numai cu acordul șefului instituției publice?)
    vă multumesc anticipat!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here