11 Decembrie, 2017

Obligarea angajatorului la eliberarea adeverinței pentru sporuri și alte adaosuri salariale

Prin acţiunea introductivă de instanță reclamanta F.R. chemat-o în judecată pe pârâta SC S. SA şi a solicitat eliberarea adeverinței întocmite conform legii din care să rezulte toate sporurile şi adaosurile menţionate în statele de plată şi care au alcătuit salariul brut, respectiv ore de noapte, spor de vechime, spor muncă grea, acord, spor de muncă periculoasă, zilele lucrate sâmbăta duminica şi în sărbători legale, care au constituit baza contribuţiei sale de asigurări sociale de stat; reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat în esenţă că are nevoie de adeverinţa menţionată pentru ca sporurile indicate să îi fie luate în calcul pentru stabilirea pensiei.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 40 alin. 2 lit. h şi art. 266 – 269 din Codul muncii.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu înscrisuri.
 
Ce apărări concrete a formulat pârâta în cauză?
Pârâta a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
 
Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat instanța hotărârea respectivă?
Prin sentinţa civilă nr. 5797/20.10.2014, pronunţată de Tribunalul Cluj s-a respins excepţia lipsei de interes, s-a admis acţiunea formulată de către reclamanta F.R. în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A., pârâta fiind obligată să elibereze reclamantei o adeverinţă din care să rezulte toate sporurile şi adaosurile menţionate în statele de plată şi care au alcătuit salariul brut, respectiv ore de noapte, spor de vechime, spor de muncă grea, acord, spor de muncă periculoasă, ore efectuate sistematic peste programul de lucru, zile lucrate sâmbăta şi duminica şi în sărbători legale, etc., care au

constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de stat. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
  • Conform art. 34 alin. 5 din Codul muncii: „La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.”
  • Conform art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii angajatorul are obligaţia să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului”.
  • Raportat la prevederile acestor articole instanţa a observat în primul rând că legea (codul muncii) nu lasă angajatorului posibilitatea de a aprecia interesul salariatului sau al fostului salariat de a obţine documentul care atestă calitatea de salariat şi drepturile salariale ale acestuia.
În consecinţă excepţia lipsei de interes a acţiunii fiind neîntemeiată, întrucât angajatorul era obligat să elibereze documentele menţionate indiferent de interesul angajatului în acest sens.

Din alte punct de vedere, excepţia este neîntemeiată şi din cauză că potrivit deciziei cu nr. 19/2012 pronunţate în soluţionarea unui recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, „sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.”

În consecinţă, în funcţie de elementele cuprinse în adeverinţele eliberate se va stabili cuantumul pensiei la care este îndreptăţit reclamanta, acest lucru rămânând însă să fie stabilit de Casa Judeţeană de Pensii Publice sau eventual de instanţa de judecată şi nu de angajator. În considerarea acestor motive, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes invocată în cauză.

Pe fond, instanţa a constatat că în baza articolelor menţionate reclamanta este îndreptăţită la eliberarea adeverinţei solicitate. Nu este imputabil acesteia în niciun fel efortul pe care trebuie să îl facă societatea pârâtă pentru a-i elibera această adeverinţă, iar pentru societatea pârâtă aceasta este o obligaţie legală pe care trebuie să şi-o respecte.

Faptul că în anumite perioade nu au fost realizate de către reclamantă sporurile menţionate în acţiunea introductivă nu este un motiv pentru respingerea acţiunii sale, acest element putând să fie evidenţiat în adeverinţa eliberată.

Din această cauză fiind inutilă în cauză administrarea unui probatoriu suplimentar pentru a se determina virarea de către pârâtă a contribuţiilor aferente veniturilor reclamantului, acest element urmând de asemenea să fie indicat de pârâtă în adeverinţa eliberată.

Instanţa a reţinut că este neîntemeiat şi argumentul pârâtei referitor la neatacarea de către reclamantă a deciziei de pensionare întrucât, atacarea acestei decizii cu solicitarea de a se lua în calcul veniturile menţionate în acţiunea care face obiectul prezentei cauze, ar fi fost lipsită de sens în absenţa adeverinţei eliberate de pârâtă.
 
Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către pârâtă şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?
Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu apel de către  intimată, iar curtea de apel a reţinut că acesta este neîntemeiat, drept pentru care l-a respins, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond și obligând apelanta să plătească reclamantei.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:
  • Prin acţiunea sa, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte toate sporurile şi adaosurile menţionate în statele de plată şi care au alcătuit salariul brut.
  • În mod corect prima instanţă a obligat pârâta-apelantă la eliberarea acestei adeverinţe.
Astfel, conform disp.art.40 alin.2 lit.h) din Codul muncii, angajatorul este obligat să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Potrivit disp.art.34 alin.5, la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.

Din statele de plată depuse în apel rezultă că reclamanta a realizat, pe lângă salariul de încadrare, şi venituri realizate în acord, precum şi alte sporuri pe care fostul angajator, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, este obligat să le cuprindă într-un document care să le ateste, intimata având interes să solicite eliberarea unei asemenea adeverinţe pentru a solicita în temeiul acesteia recalcularea pensiei sale.

Măsura în care aceste venituri cuprinse în adeverinţă vor fi ulterior valorificate, în vederea stabilirii pensiei reclamantei, cade în competenţa casei de pensii investite cu cererea de recalculare a pensiei şi eventual, în caz de litigiu, a instanţei de asigurări sociale competente, aceasta neputând fi tranşată în prezentul litigiu, în care angajatorul este obligat să pună la dispoziţia salariatului o adeverinţă privind salariul său, cu toate componentele acestuia.

Din acest motiv şi stabilirea dacă respectivele venituri au făcut parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislaţiei anterioare cade exclusiv în sarcina casei de pensii şi eventual a instanţei de asigurări sociale, care are şi obligaţia de a aplica cele statuate în acest sens prin decizii pronunţate în recurs în interesul legii.
 
Extras din Decizia nr. 727/A/22.04.2015, Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, www.curteadeapelcluj.ro
 
comentarii
        

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu