20 August, 2019

Nulitatea absolută a contractului de muncă

CCR se pronunţa asupra implicaţiilor pentru viitor, dar şi pentru trecut, în cazul unor clauze lovite de nulitate. Se face diferenţa legală între CIM şi contractul colectiv de muncă, cu precizări privind evoluţia în timp a legislaţiei aplicabile. 

Excepția de neconstituţionalitate soluţionată de CCR privește în mod special sintagmape toată durata existenței contractuluidin art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003, al cărui conținut este:(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: [...] d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. 

Excepția a fost ridicată de Fondul Român de Contra garantare cu prilejul soluționării unei acțiuni în care a solicitat ca salariații să răspundă patrimonial pentru unele drepturi acordate în temeiul unei clauze din contractul colectiv de muncă, constatată ca fiind nelegală în urma unui control efectuat de Curtea de Conturi. 

Motivare 

Referitor la sintagma “pe toată durata existenței contractului colectiv de muncă” din cuprinsul art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, autorul excepției a susţinut că limitarea impusă de textul de lege încalcă principiul legalității, prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și art. 21 alin. (2) și art. 44 din Legea fundamentală. Iată care au fost argumentele aduse pentru motivare:

- Dispozițiile de lege criticate, care prevăd că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât permit valorificarea unui act juridic încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale, în situația în care validitatea acestuia este contestată în urma încetării sale. Astfel, arată că, deși un contract de muncă își încetează existența în momentul în care ajunge la termen, efectele acestuia se produc și după expirarea termenului convenit de părți pentru punerea în executare a contractului. În acest sens invocă cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 17/2016, în sensul că “existența unei clauze ce instituie o situație juridică de care beneficiarul se poate prevala nu se limitează la termenul pentru care a fost încheiat contractul, ci reprezintă perioada în care părțile pot invoca efectele juridice generate de executarea sau neexecutarea clauzei. O interpretare restrictivă a acestor dispoziții ar permite valorificarea unei clauze contractuale, fără posibilitatea de cenzurare a legalității sale.” În același context critică și cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 44/2007.

- Nu poate fi reținută justețea dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii nici prin faptul că în dreptul muncii nulitatea ar produce efecte doar pentru viitor, deoarece efectul ex nunc al nulității în dreptul muncii are în vedere doar contractele individuale de muncă și nu se aplică și contractelor colective de muncă, și arată că în aceleași sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia mai sus amintită.

- Legiuitorul a limitat în timp posibilitatea invocării nulității pe cale de acțiune numai în cazurile în care interesul este unul privat, iar nulitatea este una relativă. În schimb, dispoziția criticată se aplică atât nulității relative, cât și nulității absolute. Or, raportat la principiul imprescriptibilității acțiunii în nulitate absolută a unui contract, principiu de ordine publică, este necesară existența unui caz temeinic justificat pentru ca legiuitorul să poată limita în timp posibilitatea invocării unei astfel de nulități, derogând de la principiul legalității. Acest lucru se explică prin faptul că prin invocarea nulității absolute a unei clauze contractuale este ocrotit un interes general al societății, și nu unul privat, fiind de neconceput ca un acord de voință încheiat prin nerespectarea dispoziției legale respective să continue să își producă efectele și aceste efecte să nu poată fi înlăturate ulterior executării contractului respectiv, astfel cum prevede dispoziția legală contestată.

- Dspozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii înfrâng prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. În acest sens arată că prin aplicarea concretă a acestor dispoziții de lege se ajunge la situația în care persoana interesată nu mai poate invoca în justiție cauza de nulitate absolută a contractului de muncă, dacă descoperirea acestei cauze a intervenit ulterior încetării acestui contract. Astfel, accesul liber la justiție nu este încadrat într-un termen prevăzut de lege, ci este eliminat, deoarece partea interesată nu a avut niciodată posibilitatea efectivă de a anula actul respectiv, necunoscând cauza de nulitate, iar ulterior cunoașterii acesteia, exercitarea acțiunii este interzisă de lege. În logica art. 21 din Constituție ar fi necesar ca persoana interesată, ulterior cunoașterii cauzei de nulitate sau momentului la care trebuie să o cunoască, să aibă posibilitatea exercitării unei acțiuni în nulitatea contractului respectiv, adică a accesului la justiție, într-un termen stabilit de lege, inclusiv în ipoteza în care acel termen se împlinește ulterior executării/încetării contractului respectiv.

- Una dintre părțile raportului de muncă poate ajunge în situația în care să fie lipsită de posibilitatea de valorificare a creanței sale, adică a dreptului de a solicita restituirea prestațiilor efectuate în temeiul unor clauze contrare dispozițiilor legale, fără a primi în schimb vreo compensație, ceea ce echivalează cu o reală expropriere fără dreaptă și prealabilă despăgubire. 

Considerentele  şi soluţia CCR 

CCR a respins, ca neîntemeiată, critica de neconstituţionalitate, pentru considerente din care reţinem cele de mai jos.

- Dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 au mai fost analizate în raport cu prevederile constituționale referitoare la dreptul de acces liber la justiție, Curtea Constituțională constatând, prin Decizia nr. 44/2007, că acestea sunt constituționale. În acest sens a reținut că “reglementările legale criticate se întemeiază pe principiul potrivit căruia se poate cere constatarea nulității ori anularea unor acte care există. În situația în care un contract individual sau colectiv de muncă nu mai este în ființă, nu există nici clauzele acestuia, iar cererea pentru constatarea nulității lor nu mai are obiect. Este posibil, însă, ca efectele juridice ale unor clauze contractuale să continue ori să se producă după încetarea existenței contractelor. În asemenea situații pot fi contestate în justiție efectele juridice respective, dacă acestea sunt contrare drepturilor, libertăților sau intereselor legitime ale persoanei.”

- Însă că, de la data pronunțării Deciziei nr. 44/2007, au intervenit o serie de evenimente legislative care au modificat conținutul art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii. Astfel, în redactarea inițială, dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 se refereau, deopotrivă, atât la contractele individuale de muncă, cât și la contractele colective de muncă, Curtea, prin decizia mai sus amintită analizând acest conținut al articolului menționat. Odată cu intrarea în vigoare a Legii dialogului social nr. 62/2011, dispozițiile referitoare la termenul în care se poate cere constatarea nulității contractului individual de muncă au fost reglementate în art. 211 lit. b) din această din urmă lege, consecința fiind aceea că dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 au rămas aplicabile doar în privința contractelor colective de muncă.

- Instituția nulității contractului individual de muncă prezintă o serie de particularități față de nulitatea de drept comun, reglementată de art. 1246-1265 din Codul civil, acestea fiind determinate de specificul raporturilor de muncă. Una dintre caracteristicile instituției nulității contractului individual de muncă este aceea prevăzută de dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora “constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.” Astfel, indiferent de caracterul său relativ sau absolut, nulitatea nu retroactivează, ci produce efecte numai pentru viitor, adică de la data constatării acesteia, fie prin acordul părților, fie de către instanță, din oficiu.

- Din contră, în ceea ce privește nulitatea contractului colectiv de muncă, regimul derogator de la dreptul comun are un caracter mai puțin pronunțat, legiuitorul neprevăzând și în acest caz neretroactivitatea efectelor nulității. În acest caz s-a păstrat doar dispoziția – criticată pe calea excepției de neconstituționalitate – potrivit căreia cererea referitoare la nulitatea unui contract colectiv de muncă sau a unor clauze din acesta poate fi invocată pe durata existenței contractului.

- Dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003, care se referă în prezent doar la nulitatea contractului colectiv de muncă, au primit, în practică, interpretări diferite: sintagma “pe toată durata existenței contractului” a fost echivalată atât cu “perioada de valabilitate”, sau perioada când contractul colectiv de muncă “se mai află în vigoare”, cât și cu perioada în care contractul colectiv de muncă “este aplicabil”.

- Prin Decizia nr. 17/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că “(…) o decizie a Curții de Conturi, emisă în exercitarea atribuțiilor sale de control, prin care s-a stabilit că anumite drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unei instituții publice finanțate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea în instituțiile publice, nu lipsește de efecte clauzele contractului colectiv de muncă prin care acele drepturi au fost stabilite, a căror nulitate nu a fost constatată de către instanțele judecătorești, în condițiile legii. În interpretarea prevederilor art. 138 alin. (3)-(5) și art. 142 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de muncă negociate cu nerespectarea art. 138 alin. (1)-(3) din Legea nr. 62/2011 poate fi cerută de către părțile interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, respectiv poate fi invocată de către instanță, din oficiu, pe durata existenței contractului colectiv de muncă.

- Interpretând ceea ce se înțelege prin durata existenței contractului colectiv de muncă, instanța supremă, în paragraful 53 al deciziei mai sus amintite, a reținut că existența unei clauze ce instituie o situație juridică de care beneficiarul se poate prevala nu se limitează la termenul pentru care a fost încheiat contractul, ci reprezintă perioada în care părțile pot invoca efectele juridice generate de executarea sau neexecutarea clauzei. O interpretare restrictivă a acestor dispoziții ar permite valorificarea unei clauze contractuale, fără posibilitatea de cenzurare a legalității sale. 

Prin urmare, Curtea constată că, la data la care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, problemele privind modul de interpretare a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 fuseseră deja clarificate prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție mai sus amintite în sensul dorit de autorul excepției, ceea ce justifică soluția de respingere a criticilor formulate de acesta ca neîntemeiate. 

Decizia nr. 234/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a sintagmei “pe toată durata existenței contractului” din art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 602 din 22 iulie 2019.

Ai nevoie de Decizia nr. 234/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu