Aceasta este interpretarea dată de Curtea de Justiţie a UE, ca răspuns la întrebări preliminare din partea unei instanţe naţionale, prin Hotărârea în cauza C-41/17 Isabel González Castro/Mutua Umivale, Prosegur España SL și Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS).
Situaţia în cauză şi întrebările de clarificare
Doamna Isabel González Castro lucrează ca agent de securitate pentru Prosegur España SL. În luna noiembrie 2014 aceasta a născut un băiat care a beneficiat de alăptare maternă. Din luna martie 2015, doamna González Castro efectuează munca într-un centru comercial, în schimburi cu un program de lucru de 8 ore, din care o parte se desfășoară în program de noapte. Ea a încercat să obțină suspendarea contractului său de muncă, precum și acordarea prestației economice pentru risc pe durata alăptării prevăzută de legislația spaniolă. În acest sens, ea a solicitat Mutua Umivale (societate mutuală privată fără scop lucrativ care acoperă riscurile legate de accidentele de muncă și de bolile profesionale) să îi elibereze un certificat medical care să ateste existența unui risc pe care îl prezintă postul său pentru alăptare. Întrucât cererea sa a fost refuzată, doamna González Castro a formulat o contestație care a fost respinsă. În aceste condiții, ea a formulat o acțiune împotriva acestui refuz la Curtea Superioară de Justiție din Galicia, Spania.
Directiva nr. 85/1992 privind securitatea și sănătatea la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează prevede, printre altele, că aceste lucrătoare nu trebuie să fie obligate să desfășoare o muncă de noapte în timpul sarcinii și în perioada postnatală, sub rezerva prezentării unui certificat medical care atestă că acest lucru este necesar pentru securitatea sau sănătatea lor. Directiva nr. 54/2006 privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă prevede, la rândul său, o răsturnare a sarcinii probei. Astfel, din momentul în care o persoană se consideră lezată de nerespectarea, în privința sa, a principiului egalității de tratament și dovedește, în fața unei jurisdicții sau a unei alte instanțe competente, fapte care permit să se presupună existența discriminării directe sau indirecte, pârâtului îi revine sarcina de a dovedi că nu a existat o încălcare a principiului egalității de tratament.
Acesta este contextul în care Curtea Superioară de Justiție din Galicia (Spania) a decis să adreseze întrebări Curții de Justiție a Uniunii Europene. Acesta ridică, pe de o parte, problema interpretării noțiunii „muncă de noapte” în sensul Directivei nr. 85/1992 atunci când această muncă de noapte se combină cu munca în schimburi. Această instanță consideră, pe de altă parte, că s-ar putea ca evaluarea riscurilor pe care le prezintă postul doamnei González Castro să nu fi fost efectuată corect și că ar exista, în realitate, un risc pentru sănătatea sau pentru securitatea acesteia. Instanța de trimitere solicită astfel să se stabilească dacă, în acest context, este necesar să aplice regulile de răsturnare a sarcinii probei prevăzute de Directiva nr. 54/2006 și, în caz afirmativ, dacă îi revine lucrătoarei în cauză sau pârâtului, adică angajatorul sau organismul responsabil pentru plata prestației economice pentru risc pe durata alăptării, sarcina să demonstreze că modificarea condițiilor de muncă sau schimbarea postului lucrătoarei în cauză nu sunt posibile din punct de vedere tehnic sau obiectiv sau nu pot fi pretinse în mod rezonabil.
Interpretarea dată de CJUE
Prin hotărârea pronunțată pe 19 septembrie, Curtea declară, în esenţă, următoarele.
- Directiva nr. 85/1992 se aplică unei situații în care lucrătoarea în cauză efectuează o muncă în schimburi, din care doar o parte în timpul programului de noapte. Curtea observă, mai întâi, că Directiva nr. 85/1992 nu conține nicio precizare cu privire la conținutul exact al noțiunii „muncă de noapte”.
- Din dispozițiile generale ale Directivei nr. 88/2003 privind organizarea timpului de lucru reiese că o lucrătoare care efectuează o muncă în schimburi, din care doar o parte în timpul programului de noapte, trebuie considerată ca efectuând o muncă pe „timp de noapte” și, prin urmare, trebuie calificată drept „lucrător de noapte”. Curtea constată că dispozițiile speciale ale Directivei nr. 85/1992 nu trebuie interpretate nici într-un mod mai puțin favorabil decât dispozițiile generale ale Directiva nr. 88/2003, nici într-un mod contrar finalității Directivei nr. 85/1992, respectiv întărirea protecției de care beneficiază lucrătoarele gravide, care au născut de curând sau care alăptează. Curtea adaugă că, pentru a beneficia de această protecție în cadrul muncii de noapte, lucrătoarea în cauză trebuie să prezinte un certificat medical care să ateste că aceste măsuri sunt necesare pentru securitatea sau pentru sănătatea sa.
- Normele privind răsturnarea sarcinii probei prevăzute de Directiva nr. 54/2006 se aplică unei situații precum cea a doamnei González Castro, din moment ce lucrătoarea în cauză invocă fapte de natură să sugereze că evaluarea riscurilor pe care le prezintă postul său nu a cuprins o analiză specifică în cadrul căreia să se ia în considerare situația sa individuală, ceea ce permite astfel să se presupună existența unei discriminări directe pe criteriul sexului în sensul acestei directive. Curtea subliniază, în această privință, că, în măsura în care Directiva nr. 85/1992 prevede că lucrătoarele gravide, care au născut de curând sau care alăptează și care efectuează o muncă de noapte beneficiază de o protecție sporită împotriva riscului special pe care îl poate prezenta efectuarea unei munci de noapte, evaluarea riscurilor pe care le prezintă postul acestor lucrătoare nu poate să fie supusă unor cerințe mai puțin stricte decât cele aplicabile în cadrul regimului general stabilit de această directivă care stabilește măsurile care trebuie luate în legătură cu toate activitățile care pot prezenta un risc specific pentru aceste lucrătoare.
Prevederi din legislaţia românească în materie
- Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte.
- Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
● salariatul care efectuează muncă de noapte cel puțin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;
● salariatul care efectuează muncă de noapte în proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru.
- Salariații care urmează să desfășoare muncă de noapte în condițiile de mai sus sunt supuși unui examen medical gratuit înainte de începerea activității și, după aceea, periodic.
- Salariații care desfășoară muncă de noapte și au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuți la o muncă de zi pentru care sunt apți.
- Femeile gravide, lăuzele și cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.
Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați
- Nu sunt considerate discriminări:
● măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecția maternității, nașterii, lăuziei, alăptării și creșterii copilului;
● o diferență de tratament bazată pe o caracteristică de sex când, datorită naturii activităților profesionale specifice avute în vedere sau a cadrului în care acestea se desfășoară, constituie o cerință profesională autentică și determinantă atât timp cât obiectivul e legitim și cerința proporțională.
- Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare. Sunt exceptate acele locuri de muncă interzise femeilor gravide și/sau care alăptează, datorită naturii ori condițiilor particulare de prestare a muncii.
- Orice tratament mai puțin favorabil aplicat unei femei legat de sarcină sau de concediul de maternitate constituie discriminare în sensul prezentei legi.
- Angajații au dreptul ca, în cazul în care se consideră discriminați pe baza criteriului de sex, să formuleze sesizări/reclamații către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, și să solicite sprijinul organizației sindicale sau al reprezentanților salariaților din unitate pentru rezolvarea situației la locul de muncă.
- Sarcina probei revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea/reclamația sau, după caz, cererea de chemare în judecată, pentru fapte care permit a se prezuma existența unei discriminări directe ori indirecte, care trebuie să dovedească neîncălcarea principiului egalității de tratament între femei și bărbați.
- Legea nr. 202/2002 transpune art. 10 și 12 din Directiva nr. 85/1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează.
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 transpune parțial Directiva nr. 54/2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă, respectiv art. 1, 2, 3, 4, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 29, 30, precum și parțial Directiva nr. 41/2010
privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă, respectiv art. 2, 3, 4, 5, 9, 10, 11, 12, 13.
Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă
- Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alăptează, tinerii, precum și persoanele cu dizabilități, trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific.
- Angajatorii au obligația să amenajeze locurile de muncă ținând seama de prezența grupurilor sensibile la riscuri specifice.
Ai nevoie de Codul muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
