Majorări/dobânzi pentru neachitarea obligaţiilor bugetare. Neajunsuri în reglementare, soluţii practice de rezolvare (II)

Într-un articol anterior am prezentat cotele cu care se calculează majorările/dobânzile pentru obligaţiile bugetare, respectiv pentru debitele restante. Deosebit de important este a se cunoaşte şi perioadele pe care majorările de întârziere au putut depăşi sau nu debitele restante pentru care se calculau:

– până la data de 30.08.1992, în baza H.C.M. nr.113/1974, majorările de întârziere nu au putut depăşi debitele restante pentru care se calculau.

– pe perioada 01.09.1992-27.01.1994, în baza O.G. nr. 14/1992, majorările de întârziere au putut depăşi nelimitat debitele restante pentru care se calculau.

– între 28.01.1994 – 31.12.1994, în baza art. 3 din O.G. nr. 18/1994, majorările nu au putut depăşi debitele restante pentru care se calculau.

– între 01.01.1995 – 31.08.1995, în baza O.G. nr.14/1992, majorările de întârziere au putut depăşi nelimitat debitele restante pentru care se calculau.

– între 01.09.1995 – 30.04.1996, în baza O.G. nr. 34/1995, majorările nu au putut depăşi debitele restante pentru care se calculau.

– începând cu 01.05.1996, în baza O.G. nr. 11/1996, art. 13 şi a celorlalte reglementări în materie apărute ulterior, majorările de întârziere au putut şi pot depăşi nelimitat debitele restante pentru care se calculează.

Situaţia cu perioadele pe care majorările de întârziere au putut depăşi sau nu debitele restante aferente este prezentată în Anexa nr. 02/2.

Majorările se calculează începând cu ziua lucrătoare imediat următoare expirării termenului de plată a sumei datorate până în ziua plăţii, inclusiv.

În cazul în care ultima zi de plată a obligaţiilor bugetare cade într-o zi nelucrătoare, majorările de întârziere nu se calculează în prima zi lucrătoare ce urmează.

Altfel spus, în cazul în care ultima zi de plată a obligaţiilor bugetare cade într-o zi nelucrătoare, majorările de întârziere se calculează după prima zi lucrătoare ce urmează.

În legătură cu calculul majorărilor de întârziere sunt de reţinut următoarele prevederi legale:

Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală:

„Art. 111. Termenele de plată

(1) Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.[…]”

„Art. 68. Calcularea termenelor

Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile în materie, dacă legea fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.”

Anexa nr. 02/2.

 Perioadele pe care majorările au putut depăşi sau nu debitele restante aferente

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, în vigoare la data de 1 octombrie 2011:

„Art. 101. […] Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.”

În cazul în care termenului de scadenţă cade într-o zi nelucrătoare, majorările de întârziere se calculează după prima zi lucrătoare ce urmează termenului de scadenţă.

Exemplul 1. În cazul în care data de 25, care este termenul de plată pentru cele mai multe obligaţii bugetare, cade într-o zi nelucrătoare de sâmbătă, iar data de luni 27 a lunii respective este zi lucrătoare:

1) termenul de plată „se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare”, respectiv până la sfârşitul zilei lucrătoare de luni 27 a lunii respective;

2) majorările de întârziere se calculează „după prima zi lucrătoare ce urmează termenului de scadenţă”, adică începând cu ziua de marţi 28 a lunii respective.

Pentru agenţii economici este foarte important a se verifica dacă programul informatic al organelor fiscale, după care s-au calculat şi se calculează majorările de întârziere, a fost şi este întocmit astfel încât să ţină cont de prevederile art. 101 din Codul de procedură civilă, adică dacă termenele care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală se prelungesc până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

Considerăm că prin Codul de procedură fiscală ar trebui să se reglementeze, clar şi precis, data de la care se calculează majorările de întârziere în cazul în care termenul de scadenţă (de plată) al unei obligaţii de plată bugetare cade într-o zi nelucrătoare (sau când serviciul este suspendat).

Spre exemplu, prin art. 28 din „Ordonanţa Guvernului nr. 2 in 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor” se prevede:

„Art. 28. (1) […]Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.”

De menţionat că, anterior Codului de procedură fiscală, au existat reglementări din care rezulta data de la care se calculează majorările de întârziere în cazul în care termenul de scadenţă (de plată) al unei obligaţii de plată bugetare cade într-o zi nelucrătoare.

Exemplul 2. Prin „Ordonanţa Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996 privind executarea creanţelor bugetare”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 23 din 31 ianuarie 1996, în vigoare începând cu data de 1 mai 1996, s-a prevăzut:

„Art. 9. Obligaţiile bugetare sunt scadente la termenele prevăzute de reglementările legale.

În cazul în care termenul de plată a obligaţiei bugetare expiră într-o zi nelucrătoare, plata se consideră în termen, dacă este efectuată în ziua lucrătoare imediat următoare.[…]”

Exemplul 3. Prin „Ordonanţa Guvernului nr. 61 din 29 august 2002, privind colectarea creanţelor bugetare”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 644 din 30 august 2002, în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2003, s-a prevăzut:

„Art. 11. În cazul în care termenul de plată al obligaţiei bugetare expiră într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungeşte până în ziua lucrătoare imediat următoare.”

Din alt punct de vedere se impune şi precizarea că, iniţial, prin primele prevederi legale prin care se acordau amânării sau eşalonării la plată a obligaţiilor bugetare s-a prevăzut că, pe perioada pe care acestea se acordă amânării sau eşalonării la plată, nu se datorează majorări de întârziere.

Ulterior, s-a stabilit că, pe perioada amânării sau eşalonării la plată a obligaţiilor bugetare, cu excepţia majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de orice fel, se datorează majorări în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

În Anexa nr. 02/3 se prezintă calculul majorărilor de întârziere pentru debitele restante pentru care s-au acordat eşalonări sau amânări la plată.

Anexa nr. 02/3.

Cotele cu care se calculează majorările pentru debitele restante amânate sau eşalonate la plată