Ieri - 14 mai 2015 - Președintele interimar  al României -  Ilie Bolojan - a promulgat, prin Decretul nr. 657/2025, Legea nr. 70/2025,  care modifică art. 249-2511 din Codul de procedură penală cu scopul. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 452 din 15 mai 2025 şi va intra în vigoare la 18 mai 2025

Potrivit expunerii de motive la această inițiativă legislativă, care aparține deputatei USR  Murariu Oana, legea urmărește două finalități:
1. victimele infracțiunilor să aibă șanse reale la repararea prejudiciul suferit in urma faptelor penale, inclusiv la acoperirea daunelor morale, prin posibilitatea de a contesta refuzul organului judiciar de a lua măsuri asigurătorii asupra bunurilor persoanei cercetate penal ; și

2.  armonizarea dispozițiilor normative din Codul de procedură penală care privesc luarea măsurilor asigurătorii privind indisponibilizarea bunurilor dobândite ilicit.

Luarea măsurilor asiguratorii

Luarea măsurilor asigurătorii urmărește prevenirea situațiilor în care persoana cercetată penal ar ascunde, înstrăina, distruge sau sustrage bunuri, împiedicând astfel repararea prejudiciului adus statului ori victimelor constituite ca părți civile, precum și dispunerea confiscării speciale, extinse sau executarea unei pedepse pecuniare.

Adoptarea acestor măsuri în procesul penal este esențială pentru înfăptuirea justiției, întrucât simpla condamnare, în lipsa unor bunuri executabile, riscă să devină formală și să alimenteze percepția inutilității actului de justiție. La fel, dacă obligația de despăgubire a victimelor nu este urmată de plata efectivă, încrederea în procesul penal este grav afectată.

Prin urmare, procedura de instituire a sechestrului asigurător trebuie să fie reală și eficientă, astfel încât scopurile acesteia — recuperarea prejudiciului, executarea pedepselor și restabilirea echității — să fie cu adevărat atinse.

1. Dreptul victimelor de a contesta refuzul de instituire a sechestrului

O modificare de substanță adusă de această lege este consacrarea posibilității părții civile de a contesta refuzul organelor judiciare de a institui măsuri asigurătorii.

Până în prezent, Codul de procedură penală (art. 250 și art. 2501) nu prevedea nicio cale de atac împotriva ordonanței procurorului sau împotriva încheierii instanței prin care se respinge cererea de luare a unei măsuri asiguratorii. Această lacună nu doar că vulnerabiliza victimele, dar genera și un tratament neunitar față de dispozițiile Codului de procedură civilă care impun condiții mai clare şi stricte în ceea ce privește instituirea sechestrului prin faptul că judecata se face de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților, iar încheierea se comunică odată cu luarea acestei măsuri (art. 954 alin. (2) din Codul de procedură civilă).

Art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede ca regulă dreptul la un recurs efectiv şi doar în mod excepțional, pentru motive legitime, posibilitatea limitării dreptului unei părți la o cale de atac în procedura penală

De asemenea, nu doar victima era lipsită de o cale de atac în cazul respingerii cererii de luare a măsurilor asiguratorii ci şi procurorul care se afla în faza camerei preliminare sau a judecăți.  Astfel legea consolidează şi rolul procurorului în reprezentarea intereselor generale ale societății, oferindu-i dreptul de a contesta respingerea unei cereri de luare a sechestrului în faza camerei preliminare sau a judecății, întărind astfel rolul activ al Ministerului Public în protejarea interesului public și a victimelor.

2. Uniformizarea și eficientizarea procedurii de luare a măsurilor asigurătorii

Modificările vizează și o reformă procedurală menită să asigure celeritate, coerență și eficiență în luarea măsurilor de indisponibilizare.
Astfel:
Cererea de sechestru formulată de partea civilă este soluționată de îndată de către procuror. 
În faza de judecată, propunerea se judecă în camera de consiliu, fără citarea părților, dar cu participarea obligatorie a procurorului.
Comunicarea actelor procedurale este reglementată distinct: dacă cererea este admisă, comunicarea se face odată cu aducerea la îndeplinire a măsurii; dacă este respinsă, comunicarea trebuie făcută de îndată.
Se precizează termenele de contestație: 3 zile de la comunicare pentru ordonanțele procurorului (art. 250 CPP) și 48 de ore de la pronunțare sau comunicare pentru încheierile instanțelor (art. 250¹ CPP).

 Modificări concrete

1.  Propunerea de luare a măsurii se va judeca în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru a evita întârzierile cauzate de comunicarea actelor. Totuși, contestația se va soluționa cu citarea părților, asigurând astfel respectarea dreptului la apărare. Măsura asiguratorie poate fi astfel luată rapid, înainte ca bunurile să fie sustrase executării şi în același timp să se asigure dreptul la un proces echitabil.

2.  Participarea procurorului la judecată va fi obligatorie atunci când măsura se judecă de către judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată. Această reglementare elimină practica neunitară actuală și aliniază procedura cu alte cazuri în care legea impune prezența procurorului (de exemplu, soluționarea cererii de strămutare, protecția martorilor). În plus, se evită necesitatea comunicării ulterioare a încheierii către procuror, termenul de contestație curgând de la pronunțare.

3.  Încheierea sau ordonanța de luare a măsurii se va comunică inculpatului/suspectului odată cu aducerea la îndeplinire a acestor măsuri, prevenind astfel orice tentativă de înstrăinare sau distrugere a bunurilor cu scopul de a se răzbuna pe victimă. Această soluție este inspirată din procedura civilă (art. 954 alin. 3 Cod procedură civilă – potrivit căruia încheierea prin care se soluționează cererea de sechestrul se comunică creditorului de îndată de instanța de judecată, iar debitorului abia odată că lucrarea măsurii de către executorul judecătoresc) și este coerentă cu caracterul executoriu al măsurii, precum și cu prevederile art. 250 alin. (7) și 2501 alin. (7) C. proc. pen., care stabilesc că executarea nu este suspendată prin formularea contestației.

Concret sunt reformulate alin. (1) şi (6) ale art. 249, sunt introduse alineate noi (61)-(64) care să reglementeze explicit procedura de soluționare a cererilor privind sechestrul, şi sunt modificate alin. (1) ale art. 250 și art. 250¹ pentru a asigura dreptul părții civile de a contesta măsura și pentru a clarifica momentul de la care curge termenul de atac: de la pronunțare pentru procuror (care participă la judecată) și de la comunicare pentru celelalte persoane procesuale.

*

Reformele sunt inspirate din regimul procesual civil, unde sechestrul asigurător se judecă cu celeritate și într-un cadru procedural riguros. Obiectivul este eliminarea jurisprudenței neunitare și prevenirea tergiversării procedurilor prin stabilirea unui cadru legal clar, unitar și coerent.