Excepţia de neconstituţionalitate de mai jos priveşte chestiunea ridicată de mulţi pensionari, anume tratamentul juridic diferit aplicabil pensionarilor al căror drept la pensie s-a deschis anterior datei de 1 ianuarie 2011, în comparație cu cel aplicabil persoanelor pensionate după această dată.
Excepția a fost ridicată cu prilejul soluționării unei contestații formulate împotriva deciziei de pensionare, în cauză fiind criticate dispozițiile art. 56 și 57 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 155/2016.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile art. 56 alin. (5) și ale art. 57 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 au fost modificate prin Legea nr. 155/2016, prevăzând condiții de pensionare mai avantajoase pentru persoanele care se încadrează în ipoteza acestor texte de lege, respectiv un stagiu de cotizare complet mai mic decât cel prevăzut anterior. Art. II din Legea nr. 155/2016 prevede că de aceste prevederi mai favorabile beneficiază, la cerere, și persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011 și data intrării în vigoare a acestei legi. Astfel, persoanele care s-au pensionat anterior datei de 1 ianuarie 2011 sunt discriminate, acestea neavând posibilitatea de a solicita recalcularea pensiei potrivit dispozițiilor legii mai favorabile.
Reglementările criticate ca fiind neconstituţionale
Curtea a constatat că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează dispozițiile art. II din Legea nr. 155/2016, pe care autorul excepției le-a invocat în mod expres, dar care nu au fost menționate în dispozitivul încheierii de sesizare a Curții Constituționale. Dispozițiile art. II din Legea nr. 155/2016 au următoarea redactare:
“(1) De prevederile art. 56 și 57 din Legea nr. 263/2010 beneficiază, la cerere, și persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011 și data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Drepturile de pensie recalculate se cuvin și se plătesc începând cu luna următoare înregistrării acesteia la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reședință a solicitantului.”
De ce nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate
– Dispozițiile art. 56 și 57 din Legea nr. 263/2010, în redactarea la care face referire autorul excepției, prevăd condițiile de pensionare pentru unele categorii socioprofesionale care au realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale, respectiv pentru cei care au lucrat în unitățile miniere, pentru personalul care și-a desfășurat activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, pentru cei care au desfășurat o activitate artistică în profesiile prevăzute în anexa nr. 4 la lege și pentru cei care au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații. Aceste condiții sunt mai avantajoase raportat la condițiile de pensionare cu aplicabilitate generală, prevăzute de art. 53 din Legea nr. 263/2010, întrucât stabilesc atât posibilitatea reducerii vârstei de pensionare, cât și a stagiului de cotizare.
– Autorul excepției a realizat un stagiu de cotizare de 17 ani în condiții speciale zona I de radiații, susținând că ar trebui să i se aplice dispozițiile art. 57 din Legea nr. 263/2010, chiar dacă s-a pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010. În redactarea inițială, art. 57 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 stabilea că pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații stagiul complet de cotizare era de 22 de ani și 6 luni. Ulterior modificării acestui text de lege prin art. I din Legea nr. 155/2016, s-a prevăzut că, pentru aceeași categorie de persoane, stagiul complet de cotizare este de 15 ani. Dispozițiile art. II din Legea nr. 155/2016 au prevăzut însă că această reglementare mai favorabilă este aplicabilă doar persoanelor care s-au pensionat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv 1 ianuarie 2011.
– Curtea a arătat că dispozițiile unui act normativ referitoare la stabilirea condițiilor de pensionare se aplică persoanelor care se pensionează în perioada în care respectivul act normativ se află în vigoare. În raport cu reglementările privind aceeași materie, cuprinse în acte normative anterioare, aceste dispoziții pot prevedea condiții de pensionare mai favorabile sau, din contră, mai puțin favorabile, arată CCR, menţionând în aceşti sens decizii anterioare prin care s-a arătat că “în cadrul realizării politicii în domeniul asigurărilor sociale de stat legiuitorul are deplina autoritate să stabilească periodic noi modalități și condiții de acordare și de calculare a pensiilor […]. Noile reglementări pot să fie avantajoase sau chiar dezavantajoase beneficiarilor de pensii, după cum permit sau impun, după caz, situația economico-financiară a țării și fondurile de asigurări sociale de stat disponibile. În oricare dintre aceste ipoteze dispozițiile legale noi se aplică numai pentru viitor, pentru persoane care se vor înscrie la pensie după intrarea lor în vigoare, neputând atinge drepturile de pensie anterior stabilite.”
– Curtea a reținut că prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor nu instituie o obligație pentru legiuitor de a extinde aplicarea unei noi reglementări, mai favorabile, și asupra persoanelor pensionate anterior intrării în vigoare a acestei reglementări.
– Curtea constată că dispozițiile art. II din Legea nr. 155/2016 extind aplicabilitatea dispozițiilor mai favorabile ale art. 56 și 57 din Legea nr. 263/2010 și pentru persoanele pensionate începând cu data de 1 ianuarie 2011. O astfel de soluție este însă firească, întrucât se asigură un tratament juridic egal între persoane pensionate sub imperiul aceleiași reglementări, respectiv al Legii nr. 263/2010.
– Autorul excepției nu se află însă în categoria persoanelor pensionate potrivit acestei legi, ci potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, publicată în Buletinul Oficial nr. 82 din 6 august 1977, astfel că, în lumina celor mai sus reținute, instituirea unui tratament juridic diferit nu apare ca fiind neconstituţională..
Pentru considerentele aduse, CCR a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. II din Legea nr. 155/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Decizia nr. 320/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 781 din 26 septembrie 2019
Ai nevoie de Decizia nr. 320/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!